3,207 matches
-
De același avantaj beneficiază și monografia C. A. Rosetti (1970). În ceea ce îl privește strict pe scriitorul C. A. Rosetti, comentariul nu excelează în analiza interpretativă, însă realizează situări pertinente în contextul poeziei pașoptiste (jurnalul e mai puțin valorizat), stabilind filiații, paralelisme și influențe uneori neașteptate. La N. aspectul de studiu doct, erudit, se asociază cu patosul persuasiv. SCRIERI: Figuri mureșene (în colaborare cu Eugen Nicoară), Târgu Mureș, 1933; Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; I.P.S.S. Patriarhul dr. Miron E. Cristea, Târgu Mureș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
familie comun cu al părinților lor; când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopției, a menținerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiației ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă; când soții au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite și ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naștere de către
Agenda2004-30-04-dialog () [Corola-journal/Journalistic/282680_a_284009]
-
fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80 își are maeștrii autohtoni în poeții enumerați mai sus este acum deja un lucru general acceptat. Filiația pare evidentă. Dar „posteritatea” lui Dimov ar putea începe chiar din cursul vieții sale, cu prietenul și discipolul său Emil Brumaru, care-i scria mai în glumă, mai în serios, prin 1970: „Tinerețea e un vis!/ Țepe pleacă la Paris
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
acestui poem este una dimoviană: vorba rostită, dar pe care cititorul nu o află, aduce o damnare perpetuă, concretizată într-o infinită învârtire în cerc („privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”). Un alt poet de filiație dimoviană, și încă una recunoscută public, este Florin Dumitrescu. El scrie, de pildă, într-un poem numit Când profa spune sex: „În nor de praf e soarele/ În clase profesoarele/ predau predau agale/ științe naturale/ dezvăluind gameților/ secret secretul vieții
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un surâs, coada. Propensiunea ludică îi e străină acestui scriitor încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o mostră uimitoare de intertextualizare, celelalte vârfuri ale creației sale, Nostalgia și Orbitor, cresc din humusul unui imaginar cu filoane bogate: "zona cețoasă a primei copilării" și "zona tulbure
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
Personajele citate în articol sunt însă biete ființe legate mai mult de concret - deci de relativ - decât de absolut. Ce legătură are Baruch Goldstein, ori Bin Laden, cu absolutul? Nici chiar președintele Bush - citat de asemenea - nu poate pretinde vreo filiație față de noțiune, indiferent de nuanța ei. El doar afirmă că are dreptate, și chiar are, numai că dreptatea nu este același lucru cu adevărul, ba chiar se confundă foarte rar, după cum a remarcat un conațional celebru de-al președintelui. Încrâncenarea
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
la efort sau pe alocuri acoperindu-i. Echilibrul între fosă și scenă se poate remedia pe parcurs, și este important cu atât mai mult cu cât scriitura instrumentală este extrem de plastică, mobilă, aerată - mulți au văzut în ea chiar o filiație mozartiană, un spirit cameral. La reușita spectacolului pot fi asociate și decorurile ingenioase semnate de Viorica Petrovici, dintre care, ultimul mai ales, are atmosferă poetică. Este de așteptat ca această seară plină de antren să devină unul dintre succesele de
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
lui. Discipolul acesta al lui Alain este, în fond, ca și maestrul său, un moralist." (p. 202). Iar modelele declarate ale autorului nostru (Paul Zarifopol și G. Călinescu îndeosebi, pentru care are un adevărat cult) reconfirmă formația sa culturală și filiația spirituală. Îmi place foarte mult modul în care Al. Paleologu rezolvă spinoasa problemă a vechiului și noului artistic, reflectându-le critic în succesiunea lor istorică. Pe de o parte, el își declară franc antipatia pentru toți "intendenții culturali", pretinșii apărători
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
pitoresc, pentru a se apropia apoi vertiginos de imperativul purist și incantatoriu al esteticii lui Bremont. însă dincolo de arhitectura textului, de ritmul alert al respirației și de un interes special pentru imponderabila lexicală, dusă uneori pînă la abstracțiune, toate de filiație barbiană, poezia lui Barbu Brezianu este lipsită de angulozități, de acel impact aproape contondent pe care poezia lui Ion Barbu îl are asupra cititorului. Dacă autorul Jocului secund se comportă ca un pugilist, lovind năprasnic și definitiv, Barbu Brezianu levitează
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
Călinescu față de o abordare sincronică, inclusă în diacronia inerentă na-rațiunii istorice, la modul unei perspective întoarse dinspre prezent spre trecut. E o lectură inversă, "revoluționară", pe care au practicat-o Roland Barthes și alții. Nemulțumin-du-se a căuta exclusiv sursele, influențele, filiațiile, autorul Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent s-a pus în situația cititorului impregnat de lectura scriitorilor contemporani, cu care e îndemnat a opera comparații în materia trecutului, a stabili afinități ale înaintașilor cu aceștia. Aparent simplu, plutind
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
de pildă („El nu cunoaște mahalaua lui Caragiale. El nu vine de la centru spre periferie... El se află acolo în mod firesc” etc.), Pavel Dan („nu se consideră romancier... sămănătorist”, el este romancier „prin dramele proprii”), Constantin Fântâneru, văzut în filiația lui Knut Hamsun ș.a. Dar romanul care îi trezește cele mai lirice accente și mai îndrăznețe caracterizări este Craii de Curtea-Veche („Ce senzualitate tulbure în această carte... O lumină difuză cade pe obiecte și pe oameni, fără să-i scoată
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
mai puțini. Potrivit savantului, istoria culturii arată ca un cîmp de relicve care te deprimă prin netemeinicia argumentelor. Și dacă așa arată spectacolul trecutului, ce-i mai rămîne omenirii drept reper sigur sub unghi metafizic? Răspunsul lui Sagan e în filiație kantiană, ceea ce arată că oricît ar vrea să fugă de afurisita de meditație conceptuală, pînă la urmă tot la ea se întoarce. Sagan spune: cînd privim într-o noapte senină cerul plin de stele nu se poate să nu simțim
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
un Marsyas după calapod antic: și-a lepădat pielea, dar nu și convingerile. Că așadar, după cum există bolile ereditare, al căror mecanism patogenic este în întregime condiționat genetic, tot așa există maladii politice a căror cale de transmitere coincide cu filiația paternă, și după cum pielea lui Marsyas reacționa pe baza predispozițiilor moștenite de la omul viu, tot așa politologul nostru va rămîne prins în mănunchiul de obișnuințe mentale pe care le-a căpătat în timpul uceniciei sale marxiste. Cu alte cuvinte, cine ar
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
prilejul unor largi ocoluri, în care Călinescu se prinde cu bucurie, ajungînd să pomenească nu doar de alți latini, bunăoară de Plaut, ci și de Shakespeare, Moliere, Petrarca, du Bellay, Schopenhauer, Eminescu. Ba chiar încearcă, poposit în literatura română, o filiație în toată regula, începînd cu Grigore Alexandrescu, căruia-i urmează Alecsandri, junimiștii, "micile economii" ale rentierilor lui Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Coșbuc. Improbabilă ca acuratețe a comparației, lista lui Călinescu e imaginea unei speculații strălucitoare, a unei îmbăieri în covata europeană
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
Monografic sunt tratate și operele scriitorilor analizați. El abordează fiecare operă oarecum independent de contextul epocii și chiar de cel al ansamblului creației scriitorului respectiv. Analiza este făcută de cele mai multe ori de la nivelul textului, fără perspectiva ansamblului și a eventualelor filiații. Păcat, pentru că atunci cînd trece într-un plan mai general, Ioan Holban face considerații interesante. Ca în acest comentariu despre specificitatea literaturii „generației ’80”, inclus în analiza prozei lui Mircea Nedelciu: „Noua proză - și Mircea Nedelciu este unul dintre exponenții
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
fapt mai mult decît prezumtiv, individul mărturisise. Peste două zile era programată o reconstituire, doream poate să asist? O, da, am zis, sigur că da. Marie-Jeanne m-a felicitat pentru hotărîrea mea curajoasă. A vorbit despre durerea doliului, despre enigma filiației; folosea cuvinte socialmente acceptabile, extrase dintr-un catalog limitat, dar nu asta era important: simțeam că o făcea cu afecțiune, era neașteptat și agreabil. Femeile au totuși afecțiune, mi-am spus urcînd în trenul de Cherbourg, au tendința de a
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
gustul de cronicar medieval și de comandant de oștiri pe pînză al lui J.-P. Laurens și al mediului academist, în general, iar la Craiova expune un Ciobănaș, o }ărancă, un peisaj dulceag, un studiu de compoziție etc., în evidentă filiație grigoresciană. Faptul că el nu încurcă lucrările, adică nu trimite Supa... la Craiova și Ciobănașul la Paris este o precoce probă de luciditate, de înțelegere corectă a scopurilor imediate ale artei și de simț managerial, avant la lettre, al artistului
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
în cea națională; dar și în cea internațională. Mă refer la ansamblul instrumental „Ars Nova”, muzicieni de strădania cărora se leagă un imens șir de prime audiții din literatura secolului XX, din literatura muzicală actuală. Nu poți să nu observi filiația componistică pe care o dezvoltă Țăranu, dascălul întru muzică al atâtor generații de compozitori; este o relație de cordială colegialitate cu foștii săi studenți, o relație orientată pe linia unui autentic profesionalism academic. În concertul final al Festivalului, alături de ultimul
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
1972. Acel program a fost, și îmi permit să spun asta nu pentru mine, nu pantru Paul Neagu și nici măcar pentru România, ca să nu mirosim a parfum de brad, a fost, după opinia mea, prin puritatea lui și prin absența filiației, prima tentativă serioasă de objectualism din Europa acelor vremuri. Și spun asta din perspectiva informației pe care o am acum. Din Europa de Est sau din întreaga Europă? Din Europa în ansamblul ei și, repet, spun asta cu informația de astăzi, pentru că
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
a proceda la care el însuși, ca poet, a recurs. (�Citatele din Caragiale, autor pentru care poeții bucureșteni din "Cenaclul de luni" au avut un adevărat cult, sînt frecvente... Mai mult, Ion Simuț distinge și în critica aceleiași generații o filiație caragialiană, ilustrată prin Radu G. Țeposu, Cistelecan, Buduca, Mircea Mihăieș, Virgil Podoabă, Val Condurache, cultivatori ai stilului ironic. L-aș plasa aici și pe Dan C. Mihăilescu. Sunt rare asemenea reactivări ale unui clasic, adus să patroneze spiritual și estetic
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
sprijinul acordat inclusiv de Institutul Cultural Român "Titu Maiorescu" de la Berlin. în mijloc de septembrie, la Londra, în celebrul lăcaș de concerte de la Wigmore Hall, duo-ul muzical cameral reprezentat de violonistul Remus Azoiței, de pianistul Eduard Stan, acreditau aceeași filiație a muzicii enesciene pe direcția clasico-romantică a creației lui Johannes Brahms. Un întreg recital, opus-uri camerale majore datorate lui George Enescu, Sonata a 3-a "în caracter popular românesc", Impresii din copilarie, o pagină de tinerețe, cunoscutul Impromptu concertant
Toamna muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7919_a_9244]
-
prezintă dragostea ca un burete bine săpunit. Dar nu suntem așa și știm foarte bine lucrul ăsta. De ce să nu vorbim despre ceea ce ni se întâmplă cu adevărat când iubim pe cineva? LVR: Observ că în unele nouvelles ale tale (Filiație, Viclenie) apare, ca o figură arhetipală, Mama - cu majusculă - și pornind de la ea se dezvoltă în chip neașteptat relația mamă-copii. Mi-ar plăcea să aprofundezi puțin această relație. Te preocupă în mod special figura maternă, de ce? AB: M-a interesat
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]
-
pentru Hotnews. Sebastian Ghiță a mai spus că grupul media ar trebui să beneficieze de capital străin. Sunt două discuții cu respectivii investitori, n-o să vi-i spun acum. Sunt din UE și e un grup cunoscut, nu e cu filiații sovietice sau altceva. Sunt din zona germană. N-o să vă spun. Și site-urile Web și televiziunea și radioul, tot ce deținem în media, cred că trebuie să beneficieze și suport și sprijin al capitalului străin. De foarte multe ori
SEBASTIAN GHIȚĂ vrea să vândă ROMÂNIA TV: Ne pregătim! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/28218_a_29543]
-
rigorile cu iz de scandal bine temperat ale familiilor de soi. Acolo, rămasă orfană și de mamă, crește în afara unei lumi căreia îi este mireasă încă dinainte de naștere și învață istoria Franței și a lumii, printr- un șir nesfârșit de filiații din care nu vede că este parte. Istoria o s-o ia în stăpânire, cu chipul unui prinț polonez, Adam Leopolski, moștenitor de departe al tronului, trecut de vârsta însurătorii, iubind vânătoarea, nu și obligațiile. Fiica unei mame, care făcuse o
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
altfel, pe măsură ce avansăm în studiul lui Ioan Fărmuș, premisa centrală, aceea de a urmări figurile cititorului (fie că e vorba de un „lector actualizat”, „implicit” sau „real” cum se teoretizase la început) se pierde pe parcurs într-o serie de filiații discutabile și de distincții prolixe și inutile, vecine cu confuzia. Studiul începe să se descoase la încheieturi din cauza multiplelor inconsecvențe și imprecizii terminologice. Nu e clar, de pildă, dintr-o exprimare generalissimă, precum „În ambele scrieri centrul atenției se mută
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]