5,981 matches
-
1930, Cuza Vodă, j. Călărași), prozator și eseist. Este fiul Saftei (n. Codru-Gherman) și al lui Marin Radu, crescător de cai de rasă. Face școala primară în satul natal (1937-1942), urmează Liceul „Știrbei Vodă” din Călărași (1942-1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1951-1955). Paralel, audiază cursuri la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” și la Facultatea de Arte Plastice. După absolvire devine cadru didactic la Catedra de literatură a Facultății de Ziaristică din București, iar între 1968 și 1970 conduce Direcția
RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
fiind ales membru al Comitetului Central (1948). A deținut funcțiile de ministru al Muncii (1944-1946), al Muncii și Prevederilor Sociale (1946-1952), președinte al resortului afaceri externe în Marea Adunare Națională ș.a. Din 1952 devine profesor de germanistică la Facultatea de Filologie a Universității din București, iar în 1955 este ales membru titular al Academiei RPR. Articolele semnate împreună cu Eugen Relgis în volumul Umanitarism și socialism (1925) dezvoltă pe un ton polemic idei legate de evoluția culturii moderne. Studii literare marxiste (1946
RADACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
j. Dâmbovița), istoric literar. Este fiul Ioanei (n. Bonaș) și al lui Ion I. Rădulescu, țărani. După ce urmează Liceul Militar „General de Divizie Makarovici” din Iași (1945-1949) și Liceul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște (1949-1952), va frecventa la București Facultatea de Filologie, secția traducători (1952- 1956) și Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, secția pictură (1964-1970). A fost profesor de limba și literatura franceză, literatură universală, istoria artei, desen și matematică la câteva licee din București (1956-1990). Apariția, în 1992, a unei
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
București), eseist și publicist. Este fiul Sofiei Pruteanu (n. Musafia), telefonistă, și al lui Paul Pruteanu, profesor universitar, specialist în istoria medicinei. Absolvent în 1965 al Liceului „Vasile Alecsandri” din Iași, P. devine în același an student al Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Al. I. Cuza”. Se transferă la București, obținând diploma de licență în 1970. Debutează cu versuri în 1965 la „Familia”. Este ziarist la „Contemporanul” (1971), apoi, la Iași, lucrează ca redactor al revistelor „Cronica” (1972-1975) și
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
1970. Debutează cu versuri în 1965 la „Familia”. Este ziarist la „Contemporanul” (1971), apoi, la Iași, lucrează ca redactor al revistelor „Cronica” (1972-1975) și „Convorbiri literare” (1976-1980, 1984-1986) și este cadru didactic la Catedra de limbi moderne a Facultății de Filologie (1980-1984). Din 1990, vreme de zece ani, ocupă funcția de lector la facultatea similară a Universității din București. Își ia doctoratul în 2000, devine conferențiar, predând la mai multe unități de învățământ superior din țară. Are o bogată activitate publicistică
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
1929, București - 13.VII.1991, București), istoric literar, prozatoare și traducătoare. Este fiica Ernestinei (n. Șmilovici), soră cu mama poetei Nina Cassian, și a lui Solomon Bralover, funcționar. A urmat școala primară și liceul în București. După absolvirea Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1951), a practicat diverse activități redacționale, fiind și lector universitar între 1955 și 1961, iar mai târziu redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. A colaborat, de-a lungul anilor, cu articole și recenzii
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
RADU, Olimpia (14.V.1947, Cluj - 24.VI.1973, Cluj), critic literar. Este fiica Corneliei (n. Hentea) și a lui Ștefan Radu, matematician și astronom. Învață la Liceul „Gh. Barițiu” (1954-1965) și la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1965-1970). Face parte din grupul de studenți și tineri scriitori care întemeiază cenaclul Echinox (1967) și revista cu același nume, unde este redactor (1968-1973) și unde va debuta, semnând uneori și Lia Negru, trece apoi
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
În timpul războiului civil din Grecia, familia sa a fost nevoită să ia calea exilului. R. a făcut cursurile primare și gimnaziale în Grecia, Albania și în România, la Român, Blaj și Sinaia. Urmează liceul la București (1951-1955), începe Facultatea de Filologie tot aici, continuând-o la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. După absolvire, în 1960, devine asistent la Institutul Pedagogic din Galați, iar în 1962 se transferă la cel din Iași. În 1965 trece la Catedră de limbi slave a
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
continuând-o la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. După absolvire, în 1960, devine asistent la Institutul Pedagogic din Galați, iar în 1962 se transferă la cel din Iași. În 1965 trece la Catedră de limbi slave a Facultății de Filologie ieșene. Aici înființează, în 1973, Seminarul de neogreaca, pe care îl va conduce până la pensionare. Debutează în „Iașul literar” (1959). Colaborează, uneori sub pseudonimul A. Fotinos, cu articole, eseuri și traduceri la „Studii de literatură universală”, „Revista de istorie și
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
n. Hedeș) și al lui Sava Rachici, țărani. Își începe învățătura în satul natal, apoi frecventează cursurile Liceului „Moise Nicoară” din Arad, absolvit în 1953. Se înscrie la Institutul Pedagogic din Timișoara, după terminarea căruia devine student al Facultății de Filologie, secția limba rusă, la Universitatea din București, susținându-și licența în 1963. Bibliotecar în capitală (1963-1966), lucrează ulterior în presă, unde îndeplinește funcția de redactor al revistelor „Colocvii” (1966-1971) și „Tribuna școlii” (1971-1988). Debutează în 1952, cu poezia omagială Republică
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
lui Teofil Purcel; 5.I.1943, Răchițele, j. Cluj), poet. Este fiul Minei (n. Capota) și al lui Petru Purcel, țărani. După absolvirea școlii elementare în satul natal, urmează Liceul Teoretic din Huedin (1959-1963), apoi se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția limba și literatura română, pe care o va absolvi în 1969, susținându-și licența cu un studiu monografic consacrat lui Radu Stanca. Student încă, se remarcă în cenaclurile literare clujene, debutând cu versuri, în
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
școala primară și cursul secundar la Maison des Français, la Liceul Francez și la Liceul „Matei Basarab” din București, apoi devine student la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, secția regie de operă, dar aceasta desființându-se în 1955, trece la Facultatea de Filologie a Universității din București. În noiembrie 1956 este arestat pe motive politice și condamnat la patru ani de închisoare, pe care îi execută la Jilava, Gherla și în lagărele de muncă forțată de la Periprava, Salcia și Luciu- Giurgeni. După eliberare
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
de ani, fără să-și vadă fiul, fiind ucis de naționaliștii croați, încât copilul este crescut de bunicii paterni. Clasele primare le urmează la Kobișnița, apoi se mută în orașul apropiat, Negotin, unde își face studiile liceale, absolvind Facultatea de Filologie la Belgrad. Debutează în 1963 cu poezie, în revistele „Vidici” (Belgrad) și „Razvitak” (Zaiecear), acum publicând și traducerea a patru poeme de Nichita Stănescu. Prima carte, Postoji zemlja, îi apare în 1967, iar peste doi ani iese de sub tipar și
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
Este fiica lui Ion Datcu, blănar, și soția lui I.A. Rădulescu-Pogoneanu. După ce urmează Școala Normală în București, absolvită în 1899, face studii în Franța, la Școala Normală Superioară de la Sèvres, încheiate în 1901. Obține în 1904 și licența în filologie modernă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Își desfășoară cariera de profesoară de limba franceză și de limba română la Școala Normală „Azilul Elena Doamna”, apoi la Școala Centrală de Fete și la Seminarul Pedagogic Universitar
RADULESCU-POGONEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289113_a_290442]
-
RĂDULESCU-DULGHERU, Georgeta (31.VII.1924, Bălănești, j. Olt - 17.XII.1994, București), editoare și traducătoare. Este fiica Elenei (n. Vitan) și a lui Marin Rădulescu, funcționar în Ministerul Lucrărilor Publice. După absolvirea Facultății de Filologie din București (1948) , a lucrat ca redactor la Editura Științifică (1948-1951), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1959), apoi a fost corector la Editura Științifică (1959-1963) și documentarist la Institutul de Lingvistică al Academiei până în 1977, când se
RADULESCU-DULGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]
-
începe cariera universitară în capitala Austro-Ungariei, unde conduce Seminarul Român, întemeiat la sugestia lui și suprimat în 1906 la presiunile guvernului de la Budapesta. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1905, iar membru activ în 1914. Din 1906 este profesor de filologie română la Universitatea din Cernăuți, unde va îndeplini și funcția de decan. Tot la Cernăuți conduce revista „Glasul Bucovinei” (1918-1919), care milita pentru unirea cu România. Stabilit la Cluj în 1919, organizează Universitatea nou-înființată, unde va fi, în două etape
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Ion Bâscă; 5.X.1928, Răhău, j. Alba - 27.VI.1994, Sebeș), poet. Este fiul Anei (n. Neaga) și al lui Gheorghe Bâscă, agricultori. Urmează primele clase în comuna natală, gimnaziul la Sebeș, liceul la Alba Iulia și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, absolvită în 1955. Este redactor la Studioul de Radio Cluj (1957-1970) și la revista „Tribuna” (1970-1972), inspector principal la Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al județului Cluj (1972-1975), director al Centrului de Îndrumare a Mișcării
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
RĂDULESCU, Tatiana (7.VI.1954, Sibiu), poetă. Este fiica Antoanetei (n. Armeanu) și a lui Sava Rădulescu, medic veterinar. Urmează în București Școala Generală „Barbu Ștefănescu Delavrancea”, Liceul „Matei Basarab” și Facultatea de Filologie, secția română-franceză, absolvită în 1978. Lucrează apoi ca profesoară de limba și literatura română la Școala Generală nr. 43 și, din 1988, la Liceul „Matei Basarab” din București. Debutează cu versuri la revista „Familia” în 1975 și editorial în 1987
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
pentru a-și susține doctoratul la Institutul Dahlem din Berlin. Până în 1944 se află în Italia, unde obține licență în litere, apoi se stabilește în Spania, la Madrid. Profesor la Universitatea din Salamanca, unde în 1946 fusese invitat să predea filologie romanica, introduce în programul Universității și un curs de limbă română, pentru care a elaborat o Gramática rumâna (1948), apărută în trei ediții, si un mic dicționar spaniol-român. Preocupat permanent de problemele românești, R. se angajează cu generozitate în numeroase
RAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289148_a_290477]
-
și patriotică, unele nesemnate, altele aparținând lui G. Crețeanu (care iscălea L. Fabian), ar fi trebuit să învioreze publicația, dar paginile încărcate cu argumentația susținută de fapte politice, istorice și statistice dau nota caracteristică. Cu un studiu de arheologie și filologie colaborează Cezar Bolliac. R.Z.
REPUBLICA RUMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289175_a_290504]
-
IX.1931, Ploieștiori, j. Prahova), eseist, critic și istoric literar, editor. Este fiul Anastasiei Râpeanu (n. Stănescu) și al lui Gheorghe Râpeanu, învățători, și soțul traducătoarei Sanda Râpeanu. Urmează Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești (1942-1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1950-1954), secția limba și literatura română. Și-a susținut doctoratul cu teza N. Iorga - exeget al literaturii universale. A fost redactor la „Gazeta literară” (1954- 1959), unde a și debutat în 1954, și la „Luceafărul” (1959-1962
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
REVISTA CRITICĂ-LITERARĂ, publicație apărută la Iași, lunar, din ianuarie 1893 până în iunie 1897, editata de Aron Densușianu. În cea mai mare parte, sumarul e alcătuit din studii de istorie și critica literară, studii etnografice și de filologie, care reflectă preocupările și ideile conducătorului revistei și ale principalilor săi colaboratori apropiați: fratele său, istoricul Nicolae Densușianu, și fiul său, Ovid Densusianu. Aron Densușianu publică articole ample despre cronicari și despre primele texte religioase, despre cărturarii Școlii Ardelene și
REVISTA CRITICA-LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289198_a_290527]
-
învăluise și pe Grandea. R.Z. RÉTHY Andor (pseudonim al lui Reischel Artúr; 10.III.1904, Timișoara - 29.X.1972, Cluj), bibliograf. Face studii secundare la Timișoara, luându-și bacalaureatul în 1922, apoi urmează Institutul Teologic al Piariștilor și, concomitent, filologia (maghiară-germană-română) la Universitatea din Cluj (1922- 1927). Funcționează ca profesor la Liceul Romano-Catolic din Cluj (1926-1941), angajat al Bibliotecii Universitare din același oraș (1942-1948) și bibliograf al filialei clujene a Bibliotecii Academiei RPR (1949-1959). R. s-a dedicat cercetării bibliografice
RESBOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
și Litere. Director: Al. Procopovici. La mai puțin de un an de la înființarea Cercului de Studii Filologice (13 mai 1926), membrii acestuia hotărăsc și editarea unei reviste care să reprezinte „un instrument de cooperare și de solidarizare intelectuală în domeniul filologiei” cu centrele românești din țară și din străinătate. În centrul preocupărilor aflându-se limba română, publicația își propune - angajament pe care îl va respecta - să acorde „atenția cuvenită și studiilor de romanistică și lingvistică generală și îndeosebi tuturor limbilor nelatine
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
îl va respecta - să acorde „atenția cuvenită și studiilor de romanistică și lingvistică generală și îndeosebi tuturor limbilor nelatine care au vreo atingere cu limba românească”. În consecință, în paginile celor șase numere ale revistei apar studii de lingvistică și filologie, în mai multe limbi (română, portugheză, franceză, germană, italiană), având ca autori pe W. Meyer-Lübke, M. Friedmagner, Eugen Herzog, Iorgu Iordan, Theodor Capidan, Carlo Tagliavini, Grigore Nandriș, Leca Morariu, Sextil Pușcariu, Al. Procopovici, I. Șiadbei, Leo Spitzer, N. Drăganu ș.a.
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]