2,756 matches
-
François, și și-au petrecut timpul pregătindu-se de asalt și mutându-și artileria grea. La început, înaintarea germană a mers bine, dar s-a oprit după ce a început tirul de artilerie rus, iar rușii au reușit să-și întoarcă flancurile și să-i oblige să se retragă în dezordine pe linia -Angerburg, lăsând 6.000 de prizonieri în mâinile rușilor. „Neobișnuita imagine a unor soldați germani învinși fugind în grupuri înapoi l-a tulburat pe Prittwitz”, care se temea că
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
Est în prima parte a Primului Război Mondial. Ea a respins înaintarea Armatei I ruse de-a lungul întregului front, scoțând-o de pe teritoriul german. O continuare a înaintării germane nu a fost posibilă din cauza sosirii Armatei a X-a ruse pe flancul stâng al germanilor. În ciuda unei superiorități numerice de 2:1 și a poziției defensive bine fortificate, rușii au suferit o grea înfrângere și s-au retras cu pierderi grele, lăsând în urmă 150 de tunuri. Ofensiva rusă din estul Europei
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
sud. Eforturile germanilor de a elimina rămășițele Armatei a II-a se terminaseră la 2 septembrie, iar Paul von Hindenburg a început imediat să-și mute unitățile în întâmpinarea capătului sudic al liniei lui Rennenkampf. El putea să ignore liniștit flancul drept (nordic) al rușilor, care se afla în fața fortificațiilor puternice de lângă Königsberg. Pe lângă această forță, se aflau două corpuri aduse recent de pe Frontul de Vest, și . Ca și Rennenkampf, Hindenburg a trimis trupele cele mai noi în capătul de nord
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
să se retragă ordonat spre est. La sud, însă, lucrurile mergeau mult mai rău pentru germani. Corpul XVII German se ciocnise cu Corpul II Rus, și era depășit numeric. Rușii manevraseră bine și la sfârșitul zilei reușiseră să-și poziționeze flancul stâng favorabil unei potențiale încercuiri a germanilor. Speranțele de victorie ale rușilor s-au risipit însă a doua zi, când Corpul I German a venit să-l susțină pe XVII; acum, rușii erau flancați. Între timp, Divizia III Rezervă atacase
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
a devenit posibil. Rennenkampf a ordonat o retragere generală către granița ruso-germană, care a avut loc rapid, sub protecția puternicei ariergarde. Această viteză a permis trupelor rusești să scape din capcana pe care le-o întindea Hindenburg. Comandantul german ordonase flancurilor sale să-și grăbească marșul pe cât posibil, dar un accident trivial — zvonul unui contraatac rusesc — i-a costat pe germani o jumătate de zi de marș, permițându-le rușilor să scape către est. Aceștia au ajuns a doua zi la
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
jură să nu abandoneze în viață poziția și să continuea rezistența. La scurtă vreme după aceasta încep bombardamente de artilerie și aviație. Artileria poloneză este depășită și nevoită să se retragă către Białystok. După pregătirea de artilerie germanii au atacat flancul nordic al apărării poloneze. Două plutoane apărând câteva buncăre de la nord de Narew au fost atacate din trei părți de infanteria germană sprijinită de tancuri. Pierderile germane au fost mari inițial, dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
rezervă în timpul luptelor din toamnă, timp în care să se întărească și pregătească pentru ofensivă. Pentru executarea cu succes a misiunii, păstrarea pozițiilor de-a lungul cursului râului Rur a fost considerată de importanță vitală, pentru împiedicarea atacului aliaților din flancuri. Planul german pentru campania din noiembrie-decembrie era prin urmare păstrarea controlului asupra cursului Rurului cu minimum de forțe disponibile până în momentul lansării Ofensivei din Ardeni. Germanii mai aveau însă un as în mânecă. Ei dețineau controlul asupra digurilor de pe Rur
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
a 9-a SUA din componența Grupului de Armata 12 comandat de Omar Bradley și Corpurile de Armată V și VII ale Armatei I SUA, ultimul dintre ele primind sarcina declanșării atacului principal prin pădurea Hürtgen. Corpul V asigura protecția flancului sudic. Ambele armate au fost puternic întărite pentru ofensiva care avea să urmeze. Efectivele totale ale Armatei I au crescut de la 250.000 de oameni în septembrie la aproximativ 320.000 în pragul ofensivei, deși doar 120.000 de soldați
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Toate diviziile germane aveau efectivele incomplete dar, pe de altă parte, infanteria avea asigurat sprijinul artileriei mobile și a unităților de rezervă de blindate. Atacul Corpului VII a fost deschis de două acțiuni insistente ale Diviziei I de infanterie pe flancul drept și a Diviziei a 104-a pe cel stâng. În cadrul atacului inițial, Divizia I a obținut succese limitate împotriva pozițiilor Diviziei a 47-a Volksgrenadier din jurul localității Hamich. Americanii au suferit pierderi importante, în special după ce germanii au lansat
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
disponibile de artilerie în zonă pentru ca să deschidă un culoar sigur pentru înaintarea Diviziei I. În timp de prima fază a ofensivei terestre era în plină desfășurare, prima jumătate a Diviziei blindate a 3-a a primit sarcina să acționeze pe flancul de nord (stâng) al Diviziei I. Atacul blindatelor a dus la cucerirea Frenzerburg (de lângă Inden). Această luptă a durat până pe 28 noiembrie. Între timp, feldmareșalul Rundstedt a hotărât să arunce în luptă o parte a rezervelor, acestea fiind două divizii
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
La începutul lunii decembrie, militarii Diviziei I erau epuizați și moralul zdruncinat. Divizia I suferise deja pierderea a 6.000 de oameni. Înaintarea Diviziei a 104-a a decurs în condiții ceva mai bune. Americanii au reușit să asigure securitatea flancului stâng al Corpului VII, între Armatele I și IX SUA. Obiectivul diviziei era cucerirea triunghiului industrial cuprins între Eschweiler-Weisweiler și pădurile Eschweiler de la Stolberg. Această parte a frontului era dominată de înălțimile "Donnerberg" de lângă satul omonim. Împotriva americanilor luptau unitățile
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
frontului. Aparte de atacul dublu dat de Diviziile I și 104, comandanții americani au considerat că trebuie executat un al treilea atac spre Düren. Acest obiectiv a fost repartizat Diviziei a 4-a de infanterie SUA, care era staționat pe flancul sudic al Corpului VII. Divizia a 4-a a trebuit să se deplaseze pe un drum dintre Hürtgen și Schevenhütte, în timpul deplasării capturând și satele Kleinhau și Grosshau. Aici, divizia trebuia să înlocuiască pozițiile ocupate de Divizia a 28, ai
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
a fost total diferită. Germanii se așteptau ca aliații să execute lovitura principală în zona joasă de câmpie, în vreme ce americanii aleseseră pentru această acțiune pădurea Hürtgen. Unul dintre motivele pentru alegerea făcută de americani a fost existența pungii Geilenkirchen din flancul nordic al Armatei a 9-a, care amenința operațiunile ofensive aliate. Această pungă a fost redusă și eliminată în cele din urmă în cadrul Operațiunii "Clipper" prin atacul combinat americano-britanic până pe 22 noiembrie. Atacul principal a fost executat de Corpul XIX
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
au putut aduna decât un sfert din forțele pe care le aveau otomanii. În luptă deschisă, ei ar fi fost zdrobiți, așa că s-au retras la Belgrad. Armata lui Münnich a rămas astfel între otomani și Marea Neagră fără sprijin din flanc. Austria a semnat pacea de la Belgrad la 21 august 1739 renunțând la teritoriile obținute prin pacea de la Passarowitz în 1718, nordul Serbiei, nordul Bosniei și Oltenia. Din cauza păcii semnate de austrieci, rușii nu au putut profita de succesele lui Münnich
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
a semnat pacea de la Belgrad la 21 august 1739 renunțând la teritoriile obținute prin pacea de la Passarowitz în 1718, nordul Serbiei, nordul Bosniei și Oltenia. Din cauza păcii semnate de austrieci, rușii nu au putut profita de succesele lui Münnich, întrucât flancul rămăsese descoperit. În plus, perspectiva unui nou război cu Suedia i-a obligat și pe ruși să accepte pacea. Pacea de la Niš s-a semnat la 3 octombrie 1739. Rușii au obținut o pace puțin mai favorabilă, prin aceea că
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
tunuri au fost dispuse pe drum, împreună cu cel de-al doilea batalion. Un al treilea batalion a fost poziționat pe partea dreaptă a drumului, la marginea unei păduri. Părți din al cincilea batalion se aflau pe vârful acelui munte. Un flanc stâng, aflat ușor în spatele părții centrale, era format din cavalerie, cazaci și câteva tunuri. Lüders a păstrat 2 batalioane de infanterie și o unitate de artilerie ca rezervă. După ce a observat cum și-au stabilit pozițiile ungurii, Lüders era sigur
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
József Bem, care se afla deja acolo. Poziția armatei maghiare a fost una nefericită. Ungurii dispuneau de niște unități de cavalerie și de patru tunuri la Becicherecu Mic care trebuiau să țină piept armatei austriece. Legiunea lui Kmety a format flancul stâng la Săcălaz, în partea de nord-est se afla legiunea a X-a a colonelului László Gál, legiunea a IV-a a generalului-maior Richard Guyon ocupa porțiunea centrală, iar legiunea a IX-a a generalului-maior Arisztid Dessewffy forma flancul drept
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
format flancul stâng la Săcălaz, în partea de nord-est se afla legiunea a X-a a colonelului László Gál, legiunea a IV-a a generalului-maior Richard Guyon ocupa porțiunea centrală, iar legiunea a IX-a a generalului-maior Arisztid Dessewffy forma flancul drept. Majoritatea unităților ce formau flancurile central și stâng erau staționate în pădurile Csóka și Vadász. Legiunea a V-a a lui Vécsey se afla în jurul Timișoarei. Majoritatea infanteriei din această legiune s-a alăturat legiunii lui Guyon în urma ordinelor
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
partea de nord-est se afla legiunea a X-a a colonelului László Gál, legiunea a IV-a a generalului-maior Richard Guyon ocupa porțiunea centrală, iar legiunea a IX-a a generalului-maior Arisztid Dessewffy forma flancul drept. Majoritatea unităților ce formau flancurile central și stâng erau staționate în pădurile Csóka și Vadász. Legiunea a V-a a lui Vécsey se afla în jurul Timișoarei. Majoritatea infanteriei din această legiune s-a alăturat legiunii lui Guyon în urma ordinelor lui Bem. Armata maghiară nu s-
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
se retragă. Mai mult, legiunea lui Haynau s-a amestecat cu armata rusă ce înainta. Haynau a atacat din nou cu 14 unități de cavalerie și i-a trimis un ordin lui Liechtenstein să avanseze la Sânandrei și să atace flancul drept maghiar. Artileria lui Bem a fost prea entuziastă și și-a consumat repede munițiile. Când el a trimis ostași pentru a aduce muniții noi, Bem nu știa că Dembiński mutase deja munițiile de rezervă la Lugoj, astfel încât a trebui
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
entuziastă și și-a consumat repede munițiile. Când el a trimis ostași pentru a aduce muniții noi, Bem nu știa că Dembiński mutase deja munițiile de rezervă la Lugoj, astfel încât a trebui să-i ordone lui Kmety să avanseze pe flancul stâng. Kmety a trimis cavaleria împotriva austriecilor, dar ei s-au apărat eroic. O altă unitate maghiară i-a înconjurat pe austrieci și i-a determinat să se retragă. În acest moment se aflau pe câmpul de luptă 120 de
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
legiunea a IX-a la Dudeștii Noi. Dar, pentru că nimeni nu a vrut să comande această legiune, ostașii s-au retras, de asemenea, către Bega Veche. Bem i-a ordonat lui Kmety să avanseze în timp ce el s-a îndreptat către flancul drept. Dar a căzut de pe cal și s-a accidentat, lipsind întreaga armată maghiară de un conducător suprem. Dessewffy a încercat să-l oprească pe Liechtenstein cu trupele sale și cu 3 tunuri, dar armata austriacă a fost mai puternică
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
Coloritul corpului variază după vârstă, sex, activitatea sexuală, natura și temperatura apei, etc. În apele umbrite și bogate în vegetație, păstrăvii de munte sunt mai întunecați. La adulți spinarea e brună-verzuie sau verde-măsliniu cu pete rotunjite negre sau câteodată roșii; flancurile corpului sunt gălbui, abdomenul alb-gălbui. Flancurile au în partea dorsală niște pete negre dispuse în șiruri longitudinale neregulate. Pe mijlocul flancurilor, în apropierea liniei laterale, pete roșii înconjurate de un chenar alb îngust. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii. Înotătoarea dorsală
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
activitatea sexuală, natura și temperatura apei, etc. În apele umbrite și bogate în vegetație, păstrăvii de munte sunt mai întunecați. La adulți spinarea e brună-verzuie sau verde-măsliniu cu pete rotunjite negre sau câteodată roșii; flancurile corpului sunt gălbui, abdomenul alb-gălbui. Flancurile au în partea dorsală niște pete negre dispuse în șiruri longitudinale neregulate. Pe mijlocul flancurilor, în apropierea liniei laterale, pete roșii înconjurate de un chenar alb îngust. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii. Înotătoarea dorsală cu pete rotunjite negre și roșii
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
de munte sunt mai întunecați. La adulți spinarea e brună-verzuie sau verde-măsliniu cu pete rotunjite negre sau câteodată roșii; flancurile corpului sunt gălbui, abdomenul alb-gălbui. Flancurile au în partea dorsală niște pete negre dispuse în șiruri longitudinale neregulate. Pe mijlocul flancurilor, în apropierea liniei laterale, pete roșii înconjurate de un chenar alb îngust. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii. Înotătoarea dorsală cu pete rotunjite negre și roșii. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală cenușii-gălbui, deseori cu marginea anterioară albă. Hrana principală a păstrăvului
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]