28,018 matches
-
caz, Clara i-a povestit multe despre ea În seara respectivă. Fusese foarte hărțuită de la șaisprezece ani, iar educația ei Încetase abrupt, o dată cu huzurul... Scormonind prin biblioteca femeii, Amory a găsit un volum gri, hărtănit, din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi plumburie și o fată cu pelerina umflată de vânt care ședea pe el, gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
victorienilor. „Victorieni, victorieni ce nu știu cum să plângă, Ci seamănă amarul copiii ce-au să-l strângă...“ a mâzgălit Amory În caietul său. Conferențiarul bălmăjea ceva despre soliditatea lui Tennyson și cincizeci de capete se aplecau deasupra notițelor. Amory a Întors foaia și a scris În continuare pe pagina intactă: „S-au cutremurat aflând ce-nseamnă Darwin, În sfârșit, S-au cutremurat când valsul a intrat și Newman a ieșit...“ Dar valsul intrase cu mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vocea conferențiarului. Cântec Într-o vreme a ordinii de Swinburne ar fi putut foarte bine să fie un titlu de Tennyson. El prețuia ordinea, opunând-o haosului, risipei. În sfârșit, inspirația lui Amory a rupt zăgazul. A mai Întors o foaie și a scris viguros toate cele douăzeci de minute ce mai rămâneau din ora de curs. Pe urmă s-a dus la catedră și a depus pe ea foaia ruptă din caiet. — Un poem Închinat victorienilor, domnule, a spus sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfârșit, inspirația lui Amory a rupt zăgazul. A mai Întors o foaie și a scris viguros toate cele douăzeci de minute ce mai rămâneau din ora de curs. Pe urmă s-a dus la catedră și a depus pe ea foaia ruptă din caiet. — Un poem Închinat victorienilor, domnule, a spus sec. Profesorul a luat curios foaia, În timp ce Amory a ieșit grăbit pe ușă. Iată ce scrisese: „Cântece În vremuri de ordine Ne-ai lăsat de cântat, Dovezi cu centre excluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
toate cele douăzeci de minute ce mai rămâneau din ora de curs. Pe urmă s-a dus la catedră și a depus pe ea foaia ruptă din caiet. — Un poem Închinat victorienilor, domnule, a spus sec. Profesorul a luat curios foaia, În timp ce Amory a ieșit grăbit pe ușă. Iată ce scrisese: „Cântece În vremuri de ordine Ne-ai lăsat de cântat, Dovezi cu centre excluse, Răspunsuri rimate pentru viață, Chei ale temnicerului Și străvechi clopote de bătut, Timpul era sfârșitul ghicitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a dat și cu puțin ruj. Atâta că n-apucase să-și dea jos moațele. - Ce-ai făcut cu pantofii buni?! - N-am făcut nimic, m-am ars. Mai avem Bioxiteracor? - Avem, da-i expirat. Stai să-ți aduc o foaie de varză. Sprintenă, doamna Popa se sui pe scaun în cămară să ia o varză. Pe geamul cămării de la parter i se păru că vede coama roșcată a doamnei doctor, dar doamna doctor știa că-l așteaptă pe bărba-su, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
păru că vede coama roșcată a doamnei doctor, dar doamna doctor știa că-l așteaptă pe bărba-su, o sfătuise chiar să-i facă trei cruci micuțe pe spate cu mâna, să-l lege. N-avea cum să fie doamna doctor. Foaia de varză îi mai alungă arsura domnului Popa. Păi atunci să-i lase pe ziariștii ăia să facă tam-tam cât vor, el nu se mai opune. Deocamdată să se poarte frumos cu nevastă-sa, ca să n-aibă scandal. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fericită să împartă cu mine până și ciuperca de la picior. Apropo, dacă cumva e ereditară, să nu te iei după incompetentul de doctor a cărui nevastă mi-a tâmpit nevasta, pe mama ta! Să știi că cel mai bine alină foaia de varză și să te dai cu cremă Nivea. Să porți numai șosete de bumbac 100%. De asemenea sper să faci pian și să iubești cărțile și literatura. Un bărbat se poate descurca și fără ele, dar o femeie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că era la trap sau la galop. Am vrut să fur scula când am plecat din teatru ca să înființez Masca, dar n-am mai găsit-o, cineva fusese mai iute ca mine. Tot acolo erau și tunetele lui Zecheru, o foaie mare de tablă pe care Zecheru o scutura puternic pe monologul lui Calboreanu în Apus de soare. ― Că Moldova nu este a mea și nu este a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri în veacul (aici Zecheru zguduia tabla puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
strămoșești, apărare care‑i împiedica pe mulți să aibă o vatră unde să‑și ducă traiul. Imaginea cadavrelor împușcate în cap, acoperite cu hârtie de ziar, și un vânt nu tocmai binefăcător, un așa‑zis vânt de februarie care răscolește foile foșnitoare pe care scrie tentativă de puci. Dedesubt, privirile uimite ale morților, pe niște fețe subnutrite, cine‑mi face mie una ca asta și de ce, din moment ce și eu sunt de‑ai lor, fiul unui coate‑goale ca și ucigașul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să hotărască cine pleacă și cine rămâne. Spune deschis chestia asta. Reacțiile sunt împărțite, dar nici una nu e bună în afară de cea a lui Hans. Anna simte o durere, dar momentan nu se poate exprima decât în scris, unde‑i o foaie de hârtie, pe care liceenii o au mereu la îndemână? E într‑o pasă proastă și ar avea nevoie urgentă de protecție. Consiliul profesoral a cerut deja la domnul inspector școlar o aprobare specială pentru ca Anna să poată răspunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și retragă copiii de la școală din cauza acestei întâmplări, dar ei îl roagă și‑l imploră pe două voci să le dea voie să rămână, iar el le dă voie, fiindcă școala se va termina curând, după care se va întoarce foaia și se vor aplica metode mai aspre - Witkowski sen. explică în ce constau aceste metode. Hans - după cum se știe, între el și Sophie urmează să se înfiripe o idilă - a cumpărat componentele bombei, mândru și fără nici o rezervă, de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
punga cu praful alb. Abia după cea de-a treia doză am simțit o excitare sexuală atât de puternică, Încât nu o puteam asemăna cu nimic din ce simțisem timp de treizeci de ani. Gâtlejul mi se uscase ca o foaie de pergament și respirația mi se Îngreunase atât de tare Încât scoteam un șuierat cu fiecare inspirare și expirare a aerului. Am dat pe gât dintr-o Înghițitură cea de-a treia Corona și am simțit cum cei două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
același nivel cu surfingul sau cu joggingul, atunci ni s-ar deschide niște perspective cu totul noi. Yaguchi vorbea, trecându-și mâinile prin păr, repetând ca un papagal cuvintele altora, ca un școlar care ar fi tras cu ochiul pe foaia de răspunsuri a vreunui coleg. Ca și cum era normal să i se facă sete când spunea lucruri atât de extraordinare, Își comandă, cu un aer cu totul natural, Încă o bere. Oare trebuia să plătesc eu și consumația lui? — Ai consumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că va fi înapoi pe la 8:45. N-a mai ajuns, desigur. — Vreo pistă? am întrebat. — Nici una, domnule, răspunse el apăsat. — Mulțumesc, inspectore. Mi-am aprins o țigară și apoi am ținut chibritul ca Illmann să-și aprindă țigara de foi. — Bine, atunci... Am tras un fum și am adăugat: Așadar, ceea ce avem sunt cinci fete, toate cam de aceeași vârstă și toate încadrându-se în stereotipul arian pe care îl cunoaștem și îl iubim atât de mult. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pentru o clipă, întărindu-mă pentru ceea ce avea să urmeze. — Bine, am spus. Arătați-mi unde e. În biroul de bagaje lăsate în păstrare, Hans Illmann stătea pe un pachet mare cu eticheta „Fragil“, fumând una dintre țigările sale de foi și uitându-se cum fotograful poliției își potrivește luminile și trepiedul. — A, Kommissare, zise el, zărindu-mă și ridicându-se în picioare. Nici noi nu suntem de mult aici și am știut eu că o să vrei să te așteptăm. Cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rândul fotografului. Scoțându-ne mănușile, am plecat de lângă cufăr și am văzut că șeful stației adusese cafea. Era fierbinte și tare și aveam nevoie de ea ca să îndepărtez gustul de moarte care îmi acoperea limba. Illmann rulă două țigări de foi și îmi întinse și mie una. Tutunul savuros avea gust de nectar la grătar. — Cum se potrivește cehul tău nebun în toată povestea asta? mă întrebă el. Ăla care se crede ofițer de cavalerie? — Se pare că este într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui e blond. Am răsfoit prin paginile bătute la mașină ale raportului de autopsie: — Asta-i tot? — Nu chiar. Trase din țigară și apoi o lăsă în scrumiera mea. Scoase din buzunarul de la jacheta lui de vânătoare din tweed o foaie de ziar împăturit pe care o întinse pe birou: — M-am gândit că trebuie să vezi asta. Era prima pagină dintr-un număr vechi din Der Stürmer, publicația antisemită a lui Julius Streicher. Un titlu mare de-a latul colțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tău. — Cum a putut să zică lucrurile astea? Nu pot să cred. — Haide, Reinhard. Știi cum e când înoți cu rechinii. Din când în când, trebuie să te aștepți să-ți fie mușcate oușoarele. — O să-l omor, zise el, azvârlind foile dosarului prin birou. — Nu înainte să o fac eu, i-am zis, găsind în sfârșit dosarul lui Weisthor. Am închis cu zgomot sertarul. — Bun. Îl am. Acum putem să plecăm de aici. Eram pe cale de a duce mâna la clanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
valoare din cauza fragilității lor. Sunt regăsiți Horațiu, Ovidiu, Livius și Pliniu cel Bătrân, este confirmat Epicur... Și e descoperit Philodemos. Procedeul lui Biaggio permite derularea cu mare atenție a papirusurilor. Partea nescrisă este unsă cu un lipici special permițând eliberarea foii, care se detașează de rest, lăsând să apară lizibil caracterele grecești cu care sunt scrise lucrările lui Philodemos: descoperim astfel tratate consacrate moralei concrete - viața, moartea, avuțiile, sănătatea, mânia, lingușeala, sinceritatea, stilurile de viață, politica -, esteticii - retorică, muzică, poezie -, logicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
m-am prezentat și atunci și-am scris la fel: „Aș dori să fiu mutat de la stuf”. Au încercat ei cu radiera, cu acizi sulfurici, cu toporul, cu mai știu eu ce - nimic! Hârtia era practic eternă, cuvintele rămâneau acolo. Foaia aia s-o mai fi găsind și acum pe undeva, că de distrus nu se putea distruge. Mai luăm un păhărel? — Dacă doriți, mai luăm, tovarășe comandant, spuse Dromiket 4. — Doresc, admise Felix S 23. De la stuf am trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se face ciorba de potroace. Avea la dispoziție tot ce era necesar: gheare de găină, capete, gâturi, pipote, borș etc. — Aici ce se studiază? întrebă pedagogul, apropiindu-se de masa C 3, unde o ochelaristă saturniană arăta ceva pe o foaie de hârtie unui grup de pământence. — Ecuațiile teoriei sistemului binar Herculis, răspunse profesorul robot. — Am constatat - spuse pedagogul cu glas scăzut - că, de regulă, elevele extraterestre sunt excepționale la matematică, fizică, la ruletă, la toate materiile realiste; în schimb, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
noștri din nava spațială interplanetară „Bourul” își dădură seama că se apropie de ținta misiunii lor: mănunchiuri galbene de rapiță treceau tot mai des prin fața hublourilor, semn că „Veac Nou” nu era departe. Zăriră apoi plutind prin spațiu și câteva foi din ziarul regional „Vega Roșie” de la Drăgănești-Vlașca, azvârlit probabil de pe satelit, și-o cutie goală de pateu „Miraj”; în cele din urmă, în jurul orei 11 (ora Agerpresului) deslușiră înaintea lor și satelitul propriu-zis, o pată mare, rotundă, galbenă. Dromiket 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc, căci l-am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]