2,594 matches
-
fost scrisă în anglo-normandă. Cuceritorii normanzi nu și-au impus limba populației engleze, dar limba acesteia a evoluat spre engleza medie sub influența anglo-normandei. Și în engleza actuală s-au păstrat multe cuvinte normande. Acestea se caracterizează prin unele trăsături fonetice, mai ales păstrarea unor consoane care, spre deosebire de franceză, n-au evoluat mai departe. Exemple:
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
Roma”), pentru genitiv. Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival la genitiv se plasează după substantivul comun determinat, predicatul ia o poziție mediană în loc de finală. În sistemul fonetic al latinei populare au de asemenea loc schimbări ce vor fi moștenite de franceză. Crește numărul vocalelor, prin înlocuirea sistemului „vocale scurte vs. vocale lungi” din latina clasică cu un sistem „vocale semideschise vs. vocale semiînchise”. Astfel, ĕ scurt devine
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
au păstrat și unele sufixe lexicale. În toponimie un astfel de sufix este "-acon" care a devenit în galo-romană "-acum" și a dat în franceză terminațiile de toponime cu variantele grafice "-ey", "-ay", "-é" și "-y". Influența galică asupra evoluției fonetice a latinei vorbite în Galia nu este complet documentată, dar este dovedită de unele fenomene atestate de inscripții. Astfel este evoluția grupurilor consonantice [pt] și [ps], care s-au confundat cu [kt], respectiv [ks], apoi au evoluat în [xt], [xs
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
germanice, și se scrie în această limbă și în Anglia, în Flandra (poeme ale lui Baudouin al VIII-lea, Henric al III-lea și Ioan de Brabant), în Italia (Rustichello din Pisa, căruia Marco Polo îi dictează memoriile sale). Sistemul fonetic al francezei vechi era foarte bogat la începutul perioadei, dar nu se poate preciza câte foneme avea și câte variante combinatorii. Ceea ce se știe depre acest sistem este dedus din grafia documentelor, din asonanțele și rimele din literatura poetică, deoarece
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
avea și câte variante combinatorii. Ceea ce se știe depre acest sistem este dedus din grafia documentelor, din asonanțele și rimele din literatura poetică, deoarece scribii căutau să redea cât mai fidel pronunțarea. Totuși nu se poate vorbi despre o grafie fonetică, pentru că putea diferi de la scrib la scrib sau chiar de la un document la altul al aceluiași scrib. Unele redări grafice ale sunetelor de atunci s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
femininul se distinge, la substantivele care la masculin se termină în consoana (deci nu și la cele care se termină în vocală orală) prin faptul că majoritatea consoanelor finale de la masculin devin pronunțate și, eventual, au loc și alte schimbări fonetice. Formarea femininului poate implica și diverse schimbări de grafie în afara adăugării lui "-e". Mai jos prezentăm principalele cazuri de formare a femininului: 1. Dacă formă de masculin a adjectivului se termină în "-e", nu se produce nicio schimbare: "sensible" „sensibil
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
alegere. Grupul substantival constă cel putin dintr-un substantiv care este elementul principal, nucleul grupului, si un determinant abstract care stă totdeauna înaintea substantivului și se acordă cu acestă în gen și număr, iar în unele cazuri se adaptează și fonetic substantivului. Uneori substantivul poate avea doi determinanți. Din punctul de vedere al acestora, grupul substantival poate fi: Grupului substantival îi pot aparține în afara determinantului/determinanților și unul sau mai multe atribute. Acestea pot fi adjectivale, substantivale sau pronominale, ultimele două
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
montréaleză, în cea din Antile una haitiană, în cea din Oceanul Indian una din Mauritius etc. Particularitățile acestor variante se datorează mai ales limbilor vorbite altădată sau și în prezent în această parte a Franței. Drept exemplu, prezentăm în continuare specificitățile fonetice ale variantei vorbite în regiunea orașului Lille (după abrevierea „vs.” este dată pronunțarea standard): Aceste variante sunt influențate în principal de limba occitană dominantă în regiunile din sudul Franței înainte de impunerea francezei, dar vorbită și în prezent. Ca exemplu, iată
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
regiunea orașului Lille (după abrevierea „vs.” este dată pronunțarea standard): Aceste variante sunt influențate în principal de limba occitană dominantă în regiunile din sudul Franței înainte de impunerea francezei, dar vorbită și în prezent. Ca exemplu, iată mai jos pricipalele caracteristici fonetice ale francezei vorbite în Languedoc și în Provence: Franceza vorbită în Belgia este influențată mai ales de limbile picardă și valonă, iar în Bruxelles de limba flamandă. Sistemul vocalic din franceza belgiană este mai conservator decât cel al majorității variantelor
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
în 1499, la Milano, sub numele de "Lexicon graecum". Această lucrare considerabilă, de un milion și jumătate de cuvinte, cuprinde de intrări conducând spre date istorice, biografice și lexicografice. Intrările sunt clasate potrivit unui sistem în același timp alfabetic și fonetic: diftongii sunt clasați după vocalele simple. Astfel diftongul "αι" / , din greaca veche, este clasat după "ε" ("epsilon"). Iar "ω" ("omega") vine după "ο" ("omicron"), ceea ce nu corespunde cu clasamentul grecesc clasic. Este o compilație de compilații, care utilizează biografii, bibliografii
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
când formele de relief, apele, așezările omenești își găsesc o reprezentare cât mai reală. Transilvania este împărțitä în următoarele șase regiuni: Multe denumiri de sate apar în fiecare dintre aceste mari unități, unele dintre ele în traducere sau în transcriere fonetică germană: Șapte Sate (7 Dörfer), Târlungeni (Tarlen), Satele Vlahilor (Blechisch därfer). Formele de relief coboară domol spre centrul țării și sunt reprezentate prin movile. În colțul din dreapta jos, sunt menționați munții "„Alpes”". Este de remarcat că oronimul "„Alpes”" este folosit
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
României - d. 18 decembrie 1961, Istanbul, Turcia) a fost un important poet, publicist, profesor și erudit tătar crimeean de origine dobrogeană care a militat pentru educație și pentru cauza etniei tătare. Este autorul primului alfabet arab adaptat la specificul sistemului fonetic tătăresc și al manualelor de limba tătară și turkmenă. Și-a desfășurat activitatea în Crimeea, Daghestan, Karaciai-Cerchezia, Azerbaidjan și Turkmenistan și a fost nevoit să își petreacă o mare parte din viață în gulagurile lui Iosif Stalin din Asia Centrală și
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
formă vocalizată de comunicare umană. Se bazează pe combinarea sintactică, lexicală și a diverse nume proprii din vocabularul complex (de obicei peste 10.000 de cuvinte diferite) al oricăreia din limbile moderne. Fiecare cuvânt vorbit este creat printr-o combinație fonetică a unui număr limitat de vocale și consoane, ca elemente unitare ale vorbirii și pronunțării. Diferitele limbi vorbite prezintă diferite sintaxe și diferite cuvinte, ce sunt ansamblate în propoziții și fraze, care constituie structura complexă a comunicării vorbite. Majoritatea oamenilor
Vorbire () [Corola-website/Science/334722_a_336051]
-
cu rusă oficială, de-a lungul a peste 300 ani (anii 1660 - 1991) în Ucraina. Surjik în diferite regiuni și mass-media individuale are diferențe semnificative. De regulă, gramatica și pronunția (articulația, intonația) sunt ucrainene, iar în cazul în care fenomenele fonetice și gramaticale rusești pătrund, rămân lexicalizate, afectând derivarea. În același timp, o parte mai mult sau mai puțin semnificativă a vocabularului în ceea ce privește lexicul, după experiența vorbitor de limbă, precum și intenția sa de exprimare este împrumutată din limba rusă.
Surjik () [Corola-website/Science/332404_a_333733]
-
robie. În Serbia de vest, Emil Petrovici a găsit în 1938 „țigani românizați” pe care i-a identificat după grai ca veniți din Muntenia. Înainte de a ajunge aici, ar fi stat o vreme în Banat, după cum reiese din unele trăsături fonetice ale graiurilor lor. Pe teritoriul actual al Ungariei, majoritatea băieșilor s-a așezat între 1893 și 1918, dar imigrarea lor a continuat și între cele două războaie mondiale, ba chiar și în primii ani de după al Doilea Război Mondial. Majoritatea
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
se umili tagmei preoțești”". Totodată, încurajat de succesul ei, Creangă a redactat în continuare și alte lucrări didactice, tot în colaborare: "Învățătorul Copiilor, Carte de cetire în clasele primare de ambele secse" (1871), "Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică" (1876) și "Geografia Județului Iași" (1879). Manualul cuprindea trei părți și se încheia cu o secțiune de rugăciuni și tabele aritmetice. Prima parte a purtat inițial titlul „Litere mici de scrisu și de tipariu - Cuvinte une-silabe și propuseciuni” (termenul „propuseciuni
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
Humanité în1999, Flandres peste șapte ani. Sunt convinsă că, în cazul filmului de față, unele dintre aceste cuvinte au fost plasate, repetate în replici, doar pentru a-i da actorului prilejul să rostească faimoasele sale „s-uri": glissin, pissin (transcriu fonetic). Compoziția de burghez ramolit, vios în decreptitudinea sa, îmbătat de tot ceea ce vede, se ia la întrecere cu cea a Juliettei Binoche, aproape de nerecunoscut în mătușa căzuă din lună, cu gesturi de mare tragediană în exil, desfigurată de soarta tristă
Cannes 2016. România văzută de la balconul hotelului Radisson by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101152_a_102444]
-
nu este clar dacă a existat o distincție între formele nedeterminate și relative (modernele "i-" și "ki-"; acestea ar putea corespunde lui "kv-" și "k-") si nici nu sunt cunoscute formele posesive: Limba esperanto avea în această etapă o alternanță fonetică consonantică la verbe, cu o consoană surdă pentru o încercare a face ceva, și o consoană vocală pentru o reușită a face ceva. De exemplu, "aŭti" de a asculta (pe), "aŭdi" a auzi; "trofi" a căuta, "trovi" a găsi; "prufi
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
rumeno, securista, zigaia și zurcana. într-o scurtă prefață, lingvistul De Mauro explică principiile și sursele selecției: "cuvintele străine" sînt cele pe care vorbitorii le percep ca atare și care au rămas în bună masură neadaptate - din punct de vedere fonetic, grafic și/sau morfologic. Cele mai multe sînt culese dintr-un dicționar anterior coordonat tot de De Mauro (Grande Dizionario Italiano di Uso, apărut în șase volume în 1999, cu o variantă redusă, în-tr-un singur volum); li se adaugă termeni identificați
Cuvinte românești- cuvinte străine by Rodica Zafiu () [Corola-website/Journalistic/14628_a_15953]