2,904 matches
-
directe dintre Terracina și Termoli a cunoscut cea mai mare densitate a castelelor normande din Italia. Multe locuri alese pentru edificarea de castele erau la origine puncte fortificate samnite, refolosite de către romani și succesorii acestora; normanzii au denumit astfel de fortărețe drept "castellum vetus", "castel vechi." Multe castele din Molise aveau ziduri integrate în piatra munților și crestelor, așa încât efortul de construcție era mai mic, ceea ce demonstrează faptul că normanzii au pus în practică "opus gallicum" cel puțin în Molise. Construirea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
sudul Italiei, sosiți inițial ca pelerini, au devenit în principal mercenari servind în slujba Imperiului Bizantin și a diferiților nobili longobarzi din regiune. Primul dintre acești normanzi care au acționat independent a fost Rainulf Drengot, care s-a stabilit în fortăreața Aversa devenind conte de Aversa și duce de Gaeta. În 1038, au sosit în Italia și primii membri ai familiei Hauteville, Guillaume Braț de Fier și Drogo de Hauteville, fiii cei mai mari ai lui Tancred de Hauteville, un nobil
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
ținut făgăduiala cu privire la cedarea unui castel și la acordarea mâinii fiicei lui. Guiscard a revenit alături de fratele său Drogo, căruia i-a solicitat acordarea unui fief. Drogo, care tocmai încheiase campania din Calabria , i-a acordat lui Guiscard comanda asupra fortăreței de Scribla. Nemulțumit cu această poziție, Guiscard s-a mutat în castelul din San Marco Argentano. Pe parcursul șederii sale în Calabria, Guiscard s-a căsătorit pentru prima dată, cu Alberada de Buonalbergo, tânăra mătușă a seniorului Gerard de Buonalbergo. Guiscard
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
și ulterioara cedare a Scillei, o citadelă insulară în care garnizoana din Reggio se retrăsese, au deschis calea către Sicilia. Roger Bosso a condus o mică forță pentru a ataca Messina, însă a fost cu ușurință respins de către sarazinii din fortăreață. Grosul forței de invazie pe care Roger îl aștepta nu a mai apărut, din cauză că Guiscard a fost rechemat ca urmare a apariției unei noi armate bizantine, trimise de împăratul Constantin al X-lea Ducas, care devasta Apulia. În ianuarie 1061
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
distinseseră cu 21 de ani înainte. Guiscard a asaltat orașul Centuripe, însă a întâmpinat o puternică rezistență, drept pentru care a renunțat, trecând mai departe. Paternò a capitulat, iar el și-a condus armata către Enna (pe atunci, Castrogiovanni), o fortăreață formidabilă. Apărătorii sarazini au ieșit în câmp deschis și au fost înfrânți, însă Enna nu a căzut. Guiscard s-a întors, lăsând o fortăreață la San Marco d'Alunzio, denumită astfel după primul său fort construit în Calabria. Până la venirea
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
departe. Paternò a capitulat, iar el și-a condus armata către Enna (pe atunci, Castrogiovanni), o fortăreață formidabilă. Apărătorii sarazini au ieșit în câmp deschis și au fost înfrânți, însă Enna nu a căzut. Guiscard s-a întors, lăsând o fortăreață la San Marco d'Alunzio, denumită astfel după primul său fort construit în Calabria. Până la venirea Crăciunului, el a revenit în Apulia alături de soția sa Sichelgaita. În 1064, Guiscard a revenit în Sicilia, însă de această dată a evitat Enna
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
I de Sicilia, rezultat dintr-o relație extraconjugala. Că războinic, el a luat parte de la o vârstă timpurie la cuceririle efectuate de tatăl său în Sicilia, devenind conte de Siracuza. În 1077, la asediul asupra Trapani, una dintre cele două fortărețe rămase în mâinile sarazinilor în vestul insulei, Iordan a condus un atac care a reușit să surprindă garnizoana și să captureze animalele care asigurau aprovizionarea acesteia. Lipsită de provizii de hrană, garnizoana orașului a fost nevoită să capituleze. Iordan a
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
prin acțiuni militare încununate de succes împotriva liderilor semiindependenți locali, inclusiv împotriva unchiului său Gyula (probabil lider al Transilvaniei). Puterea noului regat a fost dovedită în 1030, când a respins invazia împăratului Conrad al II-lea. Regatul era apărat de fortărețe construite din pământ și bușteni, uneori din piatră, dar și de zone inundate, numite „gyepü”, lăsate intenționat nelocuite pentru scopuri defensive. La scurtă vreme după încoronare, Ștefan I a început să-și organizeze regatul după modelul monarhiilor din Europa Occidentală
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
pierit în luptă. Béla al IV-lea a fugit în Austria, unde ducele Frederick al II-lea l-a luat prizonier, așteptând o răscumpărare. Din Austria, regele și familia lui au fugit în Dalmația, unde și-au găsit refugiul în fortăreață Klis. Mongolii au ocupat și au jefuit toate teritoriile de la est de Dunăre. După ce Dunărea a înghețat la începutul anului 1242, mongolii au traversat-o și au început să jefuiască și regiunile la vest de fluviu. Un martor contemporan al
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
această perioadă, administrația a început să se modifice: nobilimea locală era reprezentată în procedurile legale de doi până la patru „juzi” aleși în fiecare comitat. În această perioadă, s-a generalizat obiceiul nobililor bogați care aveau capacitatea financiară să-și ridice fortărețe și să oblige pe aristocrații mărunți să devină membri ai curții lor și să le sporească astfel prestigiul și puterea. Puterea unor astfel de nobili ajunsese atât de mare, încât puneau la îndoială autoritatea regală. De exemplu, Joachim de Gutkeled
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Dieta și a lărgit puterile politice în comitate ale micii nobilimi, el a exercitat în fapt o conducere absolutistă prin intermediul birocrației seculare. El a angajat aproximativ 30.000 de mercenari străini pentru armata permanentă și a construit o rețea de fortărețe de-a lungul frontierei sudice a regatului, dar nu a continuat politica agresiv antiotomană a tatălui său. În schimb, el a lansat o serie de atacuri împotriva Boemiei, Poloniei și Austriei cu scopul nedeclarat de a deveni împărat al Sfântului
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
prăbușit, monarhul fiind obligat să se împrumute pentru asigurarea cheltuielilor curții, în ciuda faptului regatul se bucura de o viață economică prosperă. Sistemul de apărare al țării s-a prăbușit la rândul lui, trupele de frontieră ne mai fiind plătite, iar fortărețele degradându-se în lipsa întrețineri curente. Orice încercare de impunere de taxe pentru armată a fost respinsă fără apel. În 1521, sultanul Suleiman Magnificul a sesizat în mod corect slăbiciunea prin care trecea Regatul Ungariei și a hotărât să își atace
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Dealul are altitudinea maximă de 640 de metri deasupra nivelului mării. Cele mai vechi așezări umane de pe versantul estic al datează din perioada neolitică. Au fost descoperite așezări preistorice pe acest munte ce datează din 1100 î.Hr. Pe locul unei fortărețe medievale cunoscute sub numele de "Trompeterschlössl" a fost construită în perioada 1599-1605 o mănăstire capucină. Pe drumul de la Linzergasse spre mănăstire se află 11 oratorii cu stațiuni ale Căii Crucii și două capele, care au fost construite între 1736 și
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
exilatul principe de Capua și a pus ancora în Napoli în 1135. Rainulf s-a raliat acolo lui Robert și Sergiu, încurajați fiind de vestea sosită din Sicilia asupra îmbolnăvirii fatale a lui Roger sau chiar a morții acestuia. Importanta fortăreață din Aversa, printre altele, a trecut de partea răsculaților, astfel încât doar Capua rezista, sub comanda cancelarului regal Guarin. Cu toate acestea, în 5 iunie Roger a debarcat la Salerno, spre marea surpriză a provinciilor din peninsulă. Armata regală, împărțită în
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
un general către un regiment croat căruia îi ordonă să ia munițiile depozitate la Cento pentru ambuscada care va distruge Regimentul 25. Pentru a afla unde va avea loc ambuscada, francezii pun la cale un plan de a pătrunde în fortăreața Cento: Carlotta se îmbracă în ofițer austriac și îi duce legați după ea pe cei șapte militari francezi. Duprat și Latouche sunt însă luați de căpitanul austriac von Stitz (Ettore Manni) pentru a fi interogați; ei sunt închiși în turnul
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
austriac și îi duce legați după ea pe cei șapte militari francezi. Duprat și Latouche sunt însă luați de căpitanul austriac von Stitz (Ettore Manni) pentru a fi interogați; ei sunt închiși în turnul unde se afla pulberăria. Pătrunși în fortăreața Cento, francezii aruncă în aer pulberăria și îl iau ca ostatic pe colonelul von Schlering (Dem Rădulescu), de la care află că ambuscada va avea loc la podul Saint-Bernard. Francezii vor să ajungă acolo pentru a-și anunța camarazii, dar sunt
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
Constantin al VII-lea Porfirogenet a scris în lucrarea sa "De Administrando Imperio" că haganul și comandantul militar al hazarilor i-au cerut împăratului Theophil să le ofere cetatea Sarkel. Se consideră că această mențiune are legătură cu ungurii, de vreme ce fortăreața le-ar fi fost necesară hazarilor pentru a se apăra de maghiari, singurul inamic de care ar fi trebuit să se teamă în acea vreme. Ahmad ibn Rustah a scris în secolul al X-lea că „mai înainte, hazarii s-
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
îndelungat război cu normanzii. În 961, el a atacat Évreux, iar normanzii au răspuns prin atacarea Dunois. În 962, Theobald a lansat un atac asupra Rouen, care a eșuat. Ca replică, normanzii au incendiat Chartres. Theobald a preluat controlul asupra fortărețelor Saint-Aignan în Loir-et-Cher, Vierzon și Anguillon în Berry. Pe perioada minoratului lui Hugo Capet, el a întărit Chartres și Châteaudun. Până la moarte, el deja edificase o vastă putere pe Loara, dominând Franța centrală. Cândva în 943-944, Theobald s-a căsătorit
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
din stepele nordice până la regatele Yue din sud. Dinastia Tang a folosit pe scară largă mercenarii, de exemplu soldați tibetani sau uiguri. Grupul de mercenari „saikashuu” din provincia Kii au jucat un rol important în timpul luptelor din 1570-1580 pentru cucerirea fortăreței Ishiyama Hongan-ji. Saikashuu au luptat de asemenea alături de rebelii sectei budiste Ikkō și au contribuit în mod hotărâtor la încetinirea înaintării forțelor lui Nobunaga Oda. Un alt grup de mercenari din Japonia a fost cel al luptătorilor ninja. Aceștia au
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Dunnottar Castle ( "Dùn Fhoithear" în vorbirea locală) este o fortăreață aflată în ruine situată pe o stâncă pe coasta de nord-est a Scoției, la circa 3 km de Stonehaven. Părțile care au mai rămas datează din perioada secolelor 15-16, însă se crede că cetatea a fost construită înaintea perioadei Evului
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
cu ușurință de către apărători. A doua intrare este printr-un golf stâncos, având deschidere spre o peșteră marină la nord de castel. De aici o cale abruptă duce în vârful stâncii, unde se află cel mai bine apărat loc din fortăreață. Probabil cea mai veche referință despre Dunnottar este faptul că în 681 și 694 "Dún Foithe" a fost asediat. Întâiul eveniment legat acest loc se crede că este din partea unei armate din Scoția. Arhivele scoțiene atestă faptul că regele Domnall
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
I al Angliei a stat aici pentru o vreme în 1580. Din 1580 până în 1650 domnitorii de acolo au transformat stilul medieval al castelului într-unul decorativ, construind un rând de clădiri orientate spre nord-est.Între 1582 și 1584 o fortăreață a fost construită pe aripa de vest. Tot în secolul 16 s-a construit o capelă căreia în secolul 17 i s-au mai adăugat două aripi. În 1639 domnitor era William Keith a intrat într-o grupare contra monarhie
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
supraviețuit au fost transporatați spre New Jersey, însă mulți au murit pe drum. Atât Iacobiții cți și Hanovrezii au folosit castelul. În 1689 în timpul campanie Viscontelui de Dundee, 40 de suspecți iacobiți au fost ținuți pentru aproximativ un an în fortăreață. În 1715 tunurile de la Dunnottar au fost folosite de iacobiți, în urma acestei revolte mareșalul Keith a fugit în Prusia și i s-au luat toate posesiunile. Bunurile confiscate de la Keith au fost răscumpărate de o companie din York. În 1761
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
împotriva cazacilor din timpul Răscoalei lui Hmelnițiki. Pe 16 mai 1648, el fost luat prizonier împreună cu numeroși alți nobili polonezi de către cazaci, după Bătălia de la Żółte Wody, dar a fost eliberat după plata unei răscumpărări. El a participat la apărarea fortăreței Kudak, a cărei garnizoane a fost obligată să capituleze pe 26 septembrie. Czarniecki a fost luat prizonier a doua oară și a fost eliberat doar în toamna anului 1649, după semnarea tratului de la Zborov. Czarniecki și-a continuat serviciul militar
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
legal ca adult. Henric a participat la prima sa luptă la Balga, în timpul cruciadei împotriva prusienilor din 1237, condusă de Cavalerioi teutoni. În 1245, după mulți ani de conflict cu markgrafii Ascanieni de Brandenburg, Henric a fost nevoit să cedeze fortărețele de la Köpenick, Teltow și Mittenwalde, situate în nordul Luzaciei Inferioare. Totuși, în 1249, ducele de Silezia Boleslav "cel Chel" i-a conferit regiunea răsăriteană din jurul castelului Schiedlo de pe malurile Oderului, unde Henric a întemeiat orașul Fürstenberg. În cadrul luptelor împăratului Frederic
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]