4,656 matches
-
încotro s-o apuc. Așa cum spuneai înainte, eu și Naoko trebuie să ne salvăm unul pe altul. Ar fi singura noastră scăpare. Și mai ai de gând să te culci cu fete agățate? — Și asta e o problemă care mă frământă, am zis eu. Tu ce părere ai? Doar să aștept și între timp să mă masturbez? Nu prea știu cum e mai bine. Reiko a pus mingea jos și m-a bătut pe genunchi. — Uite, eu nu-ți spun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sufletul. A fost în zadar. Nu mă gândeam decât la pian. Probabil că degetul meu nu se va mai mișca toată viața. Ce mă fac dacă se întâmplă așa ceva? Ce altceva aș putea să fac? Erau singurele gânduri care mă frământau. Nici nu era de mirare, doar pianul fusese viața mea până atunci. Am început să cânt la pian la vârsta de patru ani și am crescut fără să mă gândesc la altceva decât la pian. Nu am făcut niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea. Și colac peste pupăză, era adevărat că fusesem internată la psihiatrie și era la fel de adevărat că am plesnit-o pe fată cât am putut de tare. Dar cine să mă creadă pe mine? Poate doar soțul meu. M-am frământat câteva zile dacă să-i spun sau nu soțului meu despre zvonul care circulă pe seama mea, dar când i-am spus, m-a crezut. Mi se părea și normal. I-am povestit tot ce se întâmplase în ziua aceea - tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sfaturile mele. În al patrulea rând, chiar dacă tu, care ai fost pentru Naoko un sprijin atât de puternic, nu mai nutrești sentimente de dragoste pentru ea, o mai poți încă ajuta în multe alte feluri. Te rog nu te mai frământa atât de mult. Noi toți (vreau să zic că noi toți înseamnă și cei normali și cei mai puțin normali) suntem niște ființe imperfecte care trăim într-o lume imperfectă. Nu ne măsurăm acțiunile și sentimentele cu rigla sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mea, ai un pic de ou... aici... Îi arată unde. A, da? Mulțumesc, amice! Vijay ia un șervețel și-și șterge cu delicatețe colțurile gurii, îndepărtând o firimitură de ou. Barba lui arată insuportabil. Mă uit la Davey cum se frământă: „Să-i spun să se șteargă ca oamenii ori să-l las să meargă așa din bar până la birou?“ Îl cunosc pe Davey foarte bine. Are un simț al umorului puțin cam infantil, așa că va fi curios să vadă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când eu scot anumite sunete apreciative, se implică serios în activitate. Închid ochii și simt că mă topesc. Dacă mă gândesc, nu cred că-mi place ceva pe lumea asta mai mult decât să mi se maseze picioarele. Delicat, îmi frământă degetele unul câte unul, presându-le doar atât cât e nevoie pentru a mă relaxa, apoi trece la pernuțe și arcada plantară, găsind și amortizând tensiuni, până când exclamațiile mele de plăcere se întețesc. Am uitat de film. Mâinile lui Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jim. Întotdeauna a fost! Și va fi! Vreau să spun... își trage el răsuflarea. În prima fază am venit pentru că tocmai o părăsisem pe Maureen. Mă simțeam groaznic, și m-am dus să stau la mama. Finn tresare și se frământă pe locul lui. Știu că nu e vorba de durerea de la ochi. Schimb o privire sugestivă cu Daisy. Bietul Jim, n-avea unde să se refugieze decât la maică-sa. Asta trebuie să fi fost ca și cum ar fi nimerit „din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Asta era pe când Împreună cu Diotallevi construia manuale ale imposibilului, lumi pe dos, teratologii bibliografice. Și văzându-l atât de vorbăreț și de entuziast În timp ce-și construia Sorbona lui rabelaisiană, nu aveai cum să Înțelegi cât de mult Îl frământa exilarea lui din facultatea de teologie, cea adevărată. Am Înțeles după ce eu Îi ștersesem acesteia adresa, În timp ce el o rătăcise și nu avea pace din pricina asta. Printre acele fișiere din Abulafia am găsit multe pagini dintr-un pseudo-jurnal intim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sub pătură, șoptind: noi doi, Piti, numai noi doi, nu-i așa?. Am coborât la Televiziune și ne-am scufundat la metrou. Coadă imensă la cartele. Hm, cred că întârzii la Inspectorat. Dacă ăsta nou, de geografie, e expeditiv? Mă frământ. Ajung. Plătesc două călătorii. Nu mai stau să iau restul. Se aude trenul venind. Casierița urlă după mine: ia-ți, bă, restul! Dacă nu ți-l dădeam, ziceai că vreau să te prostesc. Ai naibii proști, nici măcar adunarea n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la coadă, băiatule! Peretele din dreapta e duce cabinetul de Alunițe, cel din stânga e pentru cabinetul de Negi. În coloana din stânga sunt înșirați cam o sută cincizeci de oameni. Mă cuprinde disperarea. Mă frământ, tropăi, în cele din urmă dezertez. Mă scurg de-a lungul acelorași alei dintre blocuri. Noroc că la venire presărasem conținutul unei pungi de fidea, altfel m-aș fi pierdut în Berceni și aș fi ratat prima tranșă de câștiguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alături de dumneavoastră! Fără sacrificiul vostru țara nu ar putea progresa. (așa e! așa e!). După care începe să scandeze: În-vă-ță-mânt! În-vă-ță-mânt! La început sună ridicol și îmi zic că, în sfârșit, i s-a înfundat. Dar nu! Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară sprinten scările de lemn și se aruncă în limuzina Nubira care îl aștepta în spatele tribunei. Seara am deschis televizorul. Sindicatele anunțau mitingul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vedere organizațional; scoicile sunt bune pentru potență - nu, scoicile ajută doar în crizele de reumatism. Alături de mine se hlizeau și câteva bibliotecare fără chef de treabă. Ea însă lua totul în serios, nu admitea să dea înapoi un pas, se frământa ca o cocă, aberațiile și ironia mea o provocau. Mult mai târziu, aveam să-mi dau seama că nu avea pic de simț al umorului. Ca să poți râde relaxat, nu la comandă, trebuie să știi să pierzi, să deguști eșecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-au spălat și s-au odihnit, fiind obosiți de pe drum, mai ales că orele de plajă trecuseră când au ajuns în stațiune. Și-au dat întâlnire către seară, să meargă la cină împreună. Până a adormit, pe Alexandru îl frământa faptul că Teofana se mai numea și Prințesa, cum observase fără să vrea când a prezentat buletinul ei la biroul de cazare. „Ce nume mai este și acesta! Doar nu-i de rang princiar. Mai știi? Nu! Nu cred. De ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ușa lui Alexandru ca Teofana să-l anunțe că a sosit. A ieșit chiar Alexnadru care era în așteptare. — Bine, măi Teofana, pleci la Constanța fără sămi spui, îi sărută mâna și obrazul. — N-ai găsit biletul? — După ce m-am frământat atâta, că nu știam unde ești. — Ți-o prezint pe colega mea de cameră. Nu fi supărat că ți-am adus ceva bun, îi întinde Teofana un pachețel în timp ce Alexnadru se prezintă colegei de cameră sărutându-i mâna. — Ești o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
atât de mult la fata asta, doar în puținele zile cât au stat la mare. Își dădea seama că nu putea trăi fără Teofana. Deși n-o cunoștea pe deplin, îl obseda gândul de a se căsători cu ea. Îl frământau fel și fel de întrebări. „O cunosc îndeajuns? N-o cunosc. Este comunicativă, talentată, deșteaptă, ceea ce-mi place foarte mult. Este o fire deschisă ca și mine. Are și o înfățișare frumoasă, nu mi-ar fi rușine cu ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
m-am destănuit și cine știe dacă o voi face și când o voi face. ( Nu bănuia că momentul acela bătea la ușă). Sunt băieți buni amândoi. Fir-ar să fie mai bine nu-i cunoșteam, că nu m-aș frământa atât. Dacă aș fi cunoscut alții, nu tot mă frământam?” A doua zi dimineată s-au trezit toți cu noaptea în cap. Zina le-a pregătit micul dejun. Eusebiu le-a făcut cafeaua, în timp ce Alexandru și Teofana se aranjau de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și când o voi face. ( Nu bănuia că momentul acela bătea la ușă). Sunt băieți buni amândoi. Fir-ar să fie mai bine nu-i cunoșteam, că nu m-aș frământa atât. Dacă aș fi cunoscut alții, nu tot mă frământam?” A doua zi dimineată s-au trezit toți cu noaptea în cap. Zina le-a pregătit micul dejun. Eusebiu le-a făcut cafeaua, în timp ce Alexandru și Teofana se aranjau de drum. — Să te faci frumoasă, o sfătuia Alexandru. — De ce? Era
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
parcat la blocul lor din care a coborât un băiat, îl informa tatăl. — Cum arăta băiatul?întreabă Cezar. — Bine făcut, elegant. — Poate a fost vreun neam de-al lor, se cam îngrijora Cezar. — Asta nu știu. În același fel se frământa și Teofana cu câteva zile înainte de revedere. „Sunt foarte curioasă să văd cum arată țâfnosul meu? S-o fi negrit și el ca și cei din Africa de atâta căldură. Dacă o fi mai serios, că s-o fi maturizat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acțiune, pentru a transforma figurativ întreaga realitate socială. Arta mișcă, culpabilizează, declanșează reacții de remodelare a lumii prin intermediul tuturor formelor ei de expresie. Prin transfigurare artistică omul devine erou, capată puterea de a se sacrifica. Marele scriitor Dostoievski, ,,o conștiință frământată de tragismul existenței și de arderea idealului, un profet al frumosului salvator”, cum spunea Albert Kovacs, a fost preocopat de această legătură dintre literatura și artă. Astfel, în cartea sa intitulată “Scrisori despre literatură și artă”, regăsim numeroase reflecții privind
Literatura si arta. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
pe sub pulpe și peste coapse, în zona inghinală. Frate, coboară și adu-mi altă cămașă, de pe cuie, care-o fi! Adu-mi și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a sosit momentul să ne despărțim... Sigur că da! se destinde și se însenineză Poetul. Știam eu! Știam! Știam foarte bine că pe-aici, pe-aici trebuie să se afle! Să fie! De ani și ani, îmi seacă și-mi frământă sufletul! Mă macină! Mă tulbură! Mă cheamă! Mă rănește! Iată-l! Orașul dimineților liniștite! Orașul reveriilor! Orașul fermecat! Orașul interzis! Orașul meu: L-am văzut răsărind din obeliscuri, l-am atins și l-am respirat, pentru prima și cea din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
intuia frustrant, nereușind să și-l clarifice. Drept pentru care, se decide să treacă din nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială ungherele, suind c-un cat și revenind, la fel de indecis, la baza scărilor. Măi, să fie! se frământă el, nedumerit. ... observați (custodele Georgescu abuza de acest verb, exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului, caracteristice sigiliului familiei nobiliare a Corvineștilor. Mai cu seamă, observați (iar...?) misterul, mistica simbolisticii numerelor patru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce stăpânesc pământul. Asta-i lege! Toate celelalte, toate considerațiile secundare sunt paliative. Țăranul vrea pământ. Scurt. El atâta știe și asta îl doare. ― Iartă-mă, Alexandre, răspunse Iuga, calm, cu o lucire în ochi, care arăta că discuția îi frământa sufletul, dar așa cum o pui tu, problema devine un simplu pretext de propagandă electorală sau de demagogie ieftină și primejdioasă. A stârni pofte e foarte ușor. Mai greu e să le și împlinești. Cum vrei tu sa mă convingi pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hora era chiar în șosea și se legăna lin sub privirile fermecate ale femeilor și fetelor. Lăutarii, numai doi (îi plătea Cârciumarul, care făcea economie, zicând că ori doi, ori trei, același lucru, dar să cânte bine și mereu), se frământau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită, pe când fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pământul. Pe băncile de lângă pereții cârciumii odihneau câțiva bătrâni, iar împrejurul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
taină sau măcar o credință intimă a tuturor. Nimeni însă nu zise nimica și chiar Trifon, care obișnuia să repete când credea că a spus o vorbă mare, acuma tăcu și lăsă capul pe piept. După un răstimp de tăcere, frământată de cântecul lăutarilor și de chiotele jucătorilor, începură să vorbească cu toții deodată, fiecare despre altceva și cu alte cuvinte. Nu se mai uitau deloc unii la alții, ci numai la hora din uliță, ca și când le-ar fi fost frică de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]