8,186 matches
-
frecventase cursurile Institutului de Cultură Italian). În 1943 își susține un doctorat în specialitatea finanțe. Căsătorit cu Elena Cantuniari, G. îi dedică versurile de tinerețe, unele ocazionale, inspirate de călătoriile în Turcia, Grecia și Cehoslovacia. Cu aceste poezii, scrise în franceză, debutase în 1929 în paginile revistei „La Roumanie nouvelle”. Cunoaște consacrarea literară cu primul său roman, Războiul micului Tristan (1937; Premiul Societății Scriitorilor Români). Publică puțin, solicitat de prieteni, în „Revista Fundațiilor Regale” și în „Viața românească”, unde apar în
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
contesei sângeroase”. În Vest autorul face încă o dată dovada rafinamentului în descripția de medii și epoci și a capacității de a jongla cu suspansul. Cele câteva poezii românești rămase de la el - Portretul străbunicei, Cobalt, Sonet - și un grupaj scris în franceză între 1929 și 1932 sunt notații intimiste, sentimental-contemplative, pe un traseu biografic. O anume grație și virtuozitate formală, în linie parnasiană, a versurilor se regăsesc și în sceneta Le Labyrinthe d’Éros (1930). SCRIERI: Războiul micului Tristan, București, 1937; Războiul
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
Rod dintâi al entuziasmului pentru literatura franceză, dar și al unei viziuni vitriolante, de polemist, volumul Imagini și cărți din Franța reunește, în 1922, o parte din eseurile lui F. Prefața, unde se afirmă violent aservirea literaturii române față de cea franceză, va trezi reacția lui E. Lovinescu, care se va disocia ferm de exagerările fostului său discipol. De altfel, autorul poate fi bănuit mai curând că ar fi exagerat cu bună-știință, din varii rațiuni, decât că ar fi nutrit o reală
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
nu moare tremurând, ca un fricos suit în camionul-dric, ci ca un bărbat care a știut a urî pe tâlharii care au cultivat ura de oameni.” Dacă întreaga creație a lui F., fie ea de expresie română, fie scrisă în franceză, aparține, într-o măsură mai mică sau mai mare, dar cu bună dreptate, culturii franceze, scriitorul rămâne ancorat istoriei literare a țării în care s-a născut și s-a format atât prin operele sale publicate aici, cât și prin
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
limbi străine. Lucreția Jurj, cea mai frecventă invitată a mea la cursul despre Gulagul românesc, o femeie cu patru clase primare, care fusese luptătoare În munți și zece ani apoi deținută politică, ajunsese de pildă În Închisoare o vorbitoare de franceză: Învăța pe de rost scriind pe gamelă și făcând exerciții pe săpun. În excursiile documentare pe care le fac, esențial, de asemenea, este faptul că o fostă deținută precum Lucreția Jurj participă alături de studenți la recuperarea memoriei și a istoriei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
biograficului anodin al lui Mircea Ivănescu, alteori, într-un stil traklian, al simbolismului concentrat, tragic-evaziv. Se regăsesc în poezia lui D. multe dintre tehnicile optzeciste: metoda textualistă, stilul ostentativ intelectual, limbajul neologic, folosirea unor cuvinte sau expresii în engleză ori franceză, alternând cu limbajul colocvial și cu oralitatea. Diferența specifică rezidă în subordonarea lor față de o semnificație și față de o emoție: „Tu nu știi că metoda filosofică ține de căzătura/ din pat a bunicii aglaia ? avem mișcare ? avem./ avem gândire ? avem
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
matematică și geografie. Devine apoi profesor al Academiei Mihăilene (ținea un curs de algebră). Îl sprijină pe Gh. Asachi în munca de organizare a învățământului în Moldova. A fost și unul dintre redactorii publicației „Albina românească”. Transpunea texte românești în franceză (când ziarul apărea în ambele limbi), tălmăcea noutăți din gazetele străine, redacta articole, făcea corecturi. Pentru trebuințele școlii a prelucrat un tratat de geografie, Elementele gheografiei (1831), și a tradus o lucrare de teologie. În manuscris i-au rămas câteva
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
stă, ca și multe alte prelucrări ale lui D., Povestea neamului românesc (I-II, 1978-1979). Informația istorică este completată și animată cu ajutorul ficțiunii, în texte atractive, fără excese ținând de didacticism. Principalele romane ale lui D. au fost traduse în franceză, germană, spaniolă, slovacă, bulgară, turcă, fiind publicate în câteva țări din Europa și din America Latină. SCRIERI: Capcana, Craiova, 1927; Sfântul Părere, București, 1930; ed. (Cazul Magheru), București, 1942; ed., București, 1971; Invitația la vals, București, 1936; ed. pref. Florea Firan
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
îl sperie dificultățile, oprindu-se asupra unor nume ca Hermann Keyserling, cu Analiza spectrală a Europei (1993) și Jurnalul de călătorie al unui filosof (I-II, 1997-1998), sau Nikolai Berdeaev, cu Destinul omului în lumea actuală (1993). Tălmăciri răzlețe, din franceză și germană, i-au apărut și în periodice (Jean-Claude Chesnais, Antonin Artaud, Konrad Lorenz). Cariera științifică a lui D. se împlinește sub semnul unei nedezmințite, incoruptibile seriozități. SCRIERI: Orizonturi regăsite, Iași, 1999. Ediții: Ion Anestin, Scrieri despre teatru, pref. edit
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
astfel o paletă largă de preocupări socioculturale. La rubrica „Păreri” apare cronica lui Constantin Noica la volumul Pe culmile disperării al lui Emil Cioran (5-6/1934). Poezia este și ea bine reprezentată: E. Lovinescu trimite câteva poezii inedite scrise în franceză de Hortensia Papadat-Bengescu și semnează o prezentare a poetei (3/1935). Se publică poeme de Ștefan Baciu, Horia Stamatu, Radu Gyr, Emil Isac, Victor Eftimiu, Giuseppe Cifarelli, Petre A. Petre, Nuși Tulliu ș.a. Aprecierea critică a literaturii din epocă aparține
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
FĂT-FRUMOS, revistă literară apărută la București, bilunar, din septembrie până în decembrie 1915, inițiată și condusă de Jean de Lerésty. Cu toate că Elena Văcărescu este menționată mereu printre colaboratori, ea publică o singură poezie în franceză, Avant la vie, în deschiderea primului număr. În rest, Lerésty apelează la nume sonore, pentru a spori atractivitatea revistei: G. Enescu, cu articolul Câteva cuvinte despre muzică, B. Delavrancea, cu un fragment, republicat, din piesa Luceafărul, Gala Galaction, cu proza
FAT-FRUMOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286967_a_288296]
-
Intelligence a fost probabil cea mai inspirată carte despre analiza informațiilor secrete scrisă vreodată. A devenit o lucrare de referință nu numai pentru studenții americani care doreau să devină ofițeri de informații, ci și în afara granițelor, fiind ulterior tradusă în franceză, rusă, germană și în alte limbi”. În plus, după eșecul comunității serviciilor de informații, care nu a reușit să împiedice, în 1950, invadarea Coreei de Sud de către Coreea de Nord, Walter Smith (zis „Beedle”), directorul agenției, a solicitat înființarea „unui nou departament care să
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
franceze, mai cu seamă celei moderne și contemporane, analizată cu pătrundere, în esența specificității ei și în relație cu poezia română (Le Poème moderne, 2001), cât și traduceri. Transpune lucrări de specialitate (André Martinet, Tzvetan Todorov) și scrieri literare, din franceză (M. Duverger, C. Varenne, Balzac), dar mai ales din poezia română, domeniul său de excelență. I se datorează versiuni în limba franceză din opera poetică a lui Lucian Blaga, V. Voiculescu, Ion Barbu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi; va fi distins
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
ale analizei de text oferite de o viziune proprie asupra limbajului poetic, rezultat al cercetărilor asupra semnului lingvistic. O înzestrare poetică certă transformă însă experiențele sale în creație autentică. Poezia, fie ea în română (Punte întru text, 1985) sau în franceză (Sonnets, 1991, Sous le trésor, 1997, Au Bord du temps, 1999, Racines écloses, 2002), se caracterizează deopotrivă prin puritate formală - sonetul este cultivat cu rafinament - și prin profunzime conceptuală sublimată în imagine verbală, demonstrând cum „transpunerea teoriei în carnea versurilor
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
dans la pensée antique, Et. Augustiniennes, Paris 1984; P. Henry, Plotin et l’Occident, Spicilegium Sacrum Lovaniense, Louvain 1934; R. Holte, Béatitude et sagesse. Saint Augustin et le problème de la fin de l’homme dans la philosophie ancienne, trad. în franceză a ediției suedeze, Et. Augustiniennes, Paris 1962; E. König, Augustinus Philosophus, Fink Verlag, München 1970; A. Mandouze, Saint Augustin: l’aventure de la raison et de la grâce, Et. Augustiniennes, Paris 1968; G. O’Daly, La filosofia della mente in Agostino, trad
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril; acest lucru poate să aibă drept cauză - dincolo de anvergura diferită a celor doi autori - concepția mai accentuat religioasă și mai elevată a operei lui Iulian în raport cu aceea a predecesorului său. Bibliografie. O nouă ediție critică, cu introducere, trad. în franceză și note este în curs de apariție în colecția Sources chrétiennes: a apărut P. Bourguière - P. Évieux, Cyrille d’Alexandrie. Contre Julien. Tome I: Livres I & II (SChr 322), Cerf, Paris 1985 (cu o introd. generală de P. Évieux). Pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grecești a început abia cu J.-C. Guy, Les apophtegmes des Pères. Collection systématique. Chapitres I-IX (SChr 387), Cerf, Paris 1993 (cu un important studiu introductiv; din nefericire, autorul a decedat în 1986). Foarte utile sunt traducerile integrale în franceză ale diverselor culegeri, editate la Abbaye St-Pierre de Solesmes: L. Regnault - J. Dion - G. Oury, Les sentences des Pères du désert. Les apophtegmes des Pères (Récension de Pelage et Jean), 1966; L. Regnault (și călugări de la Solesmes), Les sentences des
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din 2003 este redactor-șef al acesteia. Mai este membră a Centrului PEN Român, în Associacao Internacional dos Lusitanistas și în Association des Traducteurs Littéraires de France. Se afirma prin traducerile din limbile spaniolă, portugheză (pe care le învăța singură), franceza și engleză, contribuind mai cu seamă la cunoașterea literaturii și a limbii portugheze în România. A transpus în limba română peste șaizeci de volume din literatura portugheză, incepand cu românul lui Eça de Queirós Crimă părintelui Amaro, 1968. Acest important
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
în pastorația imigranților, iar la Villejuif, un cartier al săracilor din marele oraș, acordând asistență spirituală locuitorilor. De la Paris se întorcea aducând persoane fără adăpost, în special imigranți ruși; pentru ei celebra liturghia după ritual ortodox, citind textele sacre în franceză, română și rusă. În 1928 participă la Congresul Euharistic de la Sydney (în al cărui comitet de organizare a fost membru); va fi prezent și la cele de la Cartagena (1930), Dublin (1932), Buenos Aires (1934), Manila (1936), Budapesta (1938). Ca recunoaștere pentru
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
scos și manuale practice pentru ingineri, comercianți și agricultori. S-a îndeletnicit, un timp, cu arheologia, trimițând în 1861, la „Revista română”, studiul Dacia veche, clădit pe ideea, cu atâta rezonanță printre contemporani, a unității patriei străbune. A redactat, în franceză, o istorie a românilor, cu lacune, dusă până la finele secolului al XVIII-lea. În manuscris a rămas o traducere a cărții a VI-a a Istoriilor lui Herodot. Scrierile sale științifice, de popularizare, sunt alcătuite într-o formă accesibilă, cu
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
sănătatea șubrezită, în timpul revoluției de la 1848 - la care fiul său, Al. G. Golescu, participă cu fervoare - se retrage înspre Mehadia și se stinge pe drum, la Orșova, poate de holeră. G. își elaborează primele scrieri în grecește (mai cunoștea latina, franceza și italiana). În 1817 avea pregătit, pentru a fi publicat, un volum cu traduceri, în această limbă, din literatura franceză. Preferințele lui se îndreaptă spre Montesquieu și Bernardin de Saint-Pierre, din care dă prima transpunere din literatura neogreacă a cărții
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
de la I. Ludo revista „Adam”, al cărei „director-proprietar” devine în 1939. Peste un an, nemaiobținând autorizația de a o tipări, emigrează în Marea Britanie, unde o editează, din 1941, într-o formulă nouă, de magazin literar scris în engleză și în franceză, sub titlul „Adam International Review”, câteva din cele cinci sute de numere apărute până în 1991 fiind consacrate unor personalități ale culturii române. A realizat în 1952, în colaborare cu soția sa, Carola Grindea, un album referitor la dansurile românești și
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
cărți de religie, de istoria românilor, de geografie și algebră. O lucrare utilă și în felul ei ambițioasă este Ritorică română pentru tinerime (1852), retipărită - cu corectări și adăugiri - în 1875 (Ritorică pentru tinerimea studioasă). E o compilație, probabil din franceză, cu exemplificări copioase din scriitori și oratori greci, români, francezi, dar și din literatura română. Examinând procedeele poetice, figurile de stil, autorul întreprinde implicit și o critică a poeziei românești: opțiunile, însă, nu sunt totdeauna inspirate. Despre romanul istoric se
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
îi fuseseră publicate numai patru poezii (Les Contes bleus, Larmes d’enfance, Dédain, Le Souhait d’une vilaine, în „L’Étoile roumaine”, 1887). Își alesese titlul Bourgeons d’avril pentru prima culegere de versuri, precum și pseudonimul Camille Armand. Scriind în franceză, tălmăcește rar în românește versiunea originală. Doar nuvela Sanda și poezia România au fost, probabil, compuse direct în limba română, spre a fi tipărite în „Revista nouă”. Apărute postum (1889), textele, de factură romantică, sunt destul de convenționale și fragile ca
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
pe lângă care funcționase ca translator de limba rusă imediat ce armata sovietică a ocupat Bucureștiul), și la alte ziare și reviste ale epocii, precum și la Radiodifuziunea Română, unde semnează adaptări după numeroase piese de teatru traduse din limba rusă sau din franceză. Dându-și seama de aservirea totală a României față de Rusia sovietică, G., suspectată acum că ar fi lucrat pentru serviciile secrete franceze și britanice (ceea ce nu este exclus), reușește în 1949 să treacă în Occident contractând o căsătorie de conveniență
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]