5,324 matches
-
secolului XX. Nordau reliefează faptul că degenerarea artistică-culturală-socială are la bază cauze psihologice, nevroze provocate de divești factori ce exacerbează ego-ul și căruia îi declanșează sentimente de dominație, dorință exagerată, vanitate, posesiune, faimă; aceste manifestări, ce uneori se transformă în frustrări, necesită un consum imens de energie cerebrală ce conduc spre declanșarea unor tulburări mentale: Isteria și degenerarea au existat dintotdeauna. Dar ele se prezentau în trecut în mod sporadec și nu aveau nici o importanță pentru viața societății întregi. Numai marea
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
elimin factologia uneori stufoasă și am privilegiat citatul/insertul documentar, mai ales în cazul unor texte insuficient discutate. Pe măsură ce avansam în explorarea fenomenului, am constatat că acest prim „val” avangardist/postsimbolist românesc stă sub semnul unui complex al identității periferice. Frustrările lipsei de ecou pe plan extern și ale minoratului autohton în raport cu „marile puteri” culturale occidentale, obsesia promovării artei românești „noi” în străinătate - dominante ale discursului cultural interbelic - se regăsesc mai ales în cercul revistei Contimporanul (1922-1932). Încercarea ei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O evaluare comparativă a influențelor futuriste în Europa centrală și de sud-est scoate la iveală similitudini și diferențe sugestive. De pildă, futurismul va avea audiență intelectuală mai ales în state naționale tinere, intrate relativ tîrziu pe orbita industrializării, marcate de frustrări identitare și de voința deprovincializării, Anglia, Franța, Germania și țările nordice fiind aproape imune. Complexul periferiei, un anume bovarism al modernizării și al tehnicii privite ca vehicul de emancipare socială intră, de asemenea, în această ecuație. În unele țări (Polonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
perioadă, Vinea scrie un poem („Subiect“, devenit, peste un deceniu, în Contimporanul, „Dicteu. Încercare de a ghici un poem“), pornind de la un titlu („Fata pescarului din Batavia“) al lui Emmy Hennings, din revista Cabaret Voltaire. Variațiuni pe o „themă” dată... Frustrarea celui rămas în țară transpare, compensator, și în tendința de a trage spiritul Dada către „năzdrăvăniile” din perioada vacanțelor petrecute la Gîrceni — probabil o formă discretă de a-și revendica paternitatea insurgenței: „În versul il fit un pet si lumineux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
realizată după modelul celei belgiene) abolise practic marea proprietate în agricultură și introdusese votul universal pentru bărbați. „Massele” intrau în forță pe scena publică, modernizarea industrială ia un avînt fără precedent, corupția și haosul organizatoric - de asemenea, centralizarea administrativă generează frustrări suplimentare, vechiul antisemitism economic se radicalizează pe noi fundamente (politico-religioase), moravurile, relațiile dintre sexe, identitatea feminină „tradițională” se emancipează, cel puțin la nivelul elitelor urbane (după modelul „băiețismului” din romanul de succes La Garçonne al lui Victor Margueritte), revoluția tehnologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui „imperialism” politic (și, prin extensie, cultural) ne-a condamnat: „Pentru gînditorul adevărat care vrea să participe la viața intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fața legendelor de pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea unor contimporani stupizi, stupizi ca toți contimporanii (sic!)”. Numeroase însemnări din Contimporanul, îndeosebi cele de la rubrica de „Note, cărți, reviste”, trădează un complex difuz de inferioritate locală dublat de frustrarea nerecunoașterii externe. Eclectismul estetic și ideologic al revistei lui Vinea, accentuat cu trecerea timpului și sancționat de mai radicalele Integral și unu, nu este, credem, fără legătură cu acest complex. Voi urmări în continuare evoluția notei „identitare” care particularizează identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a unui articol „în exclusivitate”, semnat de principesa Martha Bibescu, despre Iuliu Maniu și despre moșia părintească („Iuliu Maniu“). Iar comentariul redacțional din nr. 81 despre grupajul special dedicat de revista Der Sturm mișcării moderne slovene indică în mod explicit frustrarea „contimporanilor” față de ignorarea avangardei autohtone. Revista expresionistă germană prezenta în mod consecvent mișcările avangardiste din Europa, iar absența României - țară mult mai mare și cu o cultură mult mai puternică decît a Sloveniei - avea de ce să deconcerteze. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
éxtreme vitalité caracteristique par le goût developé des couleurs. (Nr. 52.) Numărul 67 al revistei reproduce o ilustrație a artistului plastic sîrb Jo Klek, Composiție, pentru ca numărul 64 să semnaleze un „manifest poetic antieuropean” al lui Mitzic, din care răzbat frustrările și resentimentele locale („balcanice”) împotriva Occidentului „colonizator”: „Zenit din Belgrad ne trimite «manifest poetic antieuropean» al lui Liubomir Mitzich, «Avion sans appareil», manifest poetic lansat Europei civilizate, de rezumat cu amenèe est le fruit de la culture européene sur le continent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o notiță despre Der Sturm, salută numărul special dedicat avangardei „slavone”, textul încheindu-se pe o notă din care transpare frustrarea nerecunoașterii internaționale a mișcării moderne autohtone: „Der Sturm consacră ultimul număr mișcărei moderne din Slavonia. Plastică, arhitectură, tipografie, muzică și poezie modernă, acerb modernă și revoluționară cu vecinii noștri din Sud, și noi...”. Appendix: avangarda belgiană și Belgia Orientului Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1971), ca efect al Primului Război Mondial și al revoluției sovietice, pe fondul traumelor și crizelor modernizării accelerate. „Complexul periferiei” explică, pe de o parte, eforturile Contimporanului de a populariza în România toate mișcările de avangardă și, pe de altă parte, frustrarea membrilor grupării față de nerecunoașterea externă a artei noi autohtone. De asemenea - nevoia de a asimila inovația radicală prin construirea ex-nihilo a unei tradiții moderne. Ex-nihilo, întrucît - pentru Ion Vinea, B. Fundoianu, Marcel Iancu și ceilalți - România e o țară unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Jaurés și, nu în ultimul rînd, Ernest Renan, de la care poetul și gazetarul român împrumută definiția nonetnicistă a națiunii și a patriotismului. Totuși, oricît de recondiționat, discursul despre „naționalism și tradiție” rămîne obsedant în cazul său. (Și) din acest motiv, frustrarea apartenenței la o cultură „minoră”, periferică, a Europei a fost discutată pornind de la textele lui Ion Vinea și B. Fundoianu în relație cu ideile mai tinerilor Eugen Ionescu și Emil Cioran. În mod semnificativ, teza „modernismului românesc de export” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exclamă Linda. Veniți la noi pe la șapte și un sfert. Ne vedem mai tîrziu! Și Închide. — Sandy? țip eu, Îndreptîndu-mă cu pași hotărîți spre biroul ei, decisă să nu mă răzbun pe ea, dar, cum am nevoie să-mi descarc frustrarea pe cineva, Sandy e, din păcate, și cea mai aproape și cea mai la Îndemînă persoană pe care să dau vina. — Ăăă? Sandy Își ridică neliniștită privirea de la computer. — Ți-ai dat seama că la telefon era viitoarea mea soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În primul sfert de oră, nu sînt deloc atentă, căci sînt mult prea ocupată să spumeg din cauza Lindei. Dar Începe să se discute lansarea unui hotel Calden la Edinburgh și, pînă la Încheierea Întrunirii, o oră și jumătate mai tîrziu, frustrarea mea s-a domolit. Îi telefonez lui Dan de Îndată ce mă Întorc la biroul meu și reușesc să nu țip În halul În care aș fi făcut-o cu o oră și jumătate mai Înainte, cu toate că el știe, imediat ce ridică receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Vocea i se stinse din nou, În mod penibil. Se pare că ce? am urlat. — Se pare că asistenta i-a invitat Înăuntru să-l vadă și să-l țină puțin În brațe. Doar puțin. Am izbucnit În lacrimi de frustrare și furie, iar Tom se trezi și Începu să țipe. Singurul lucru care-mi trecea prin minte În acel moment era că eu și Tom ne luptam cu Întreaga lume și Îi uram pe toți, cu excepția bebelușului mititel și neajutorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încolo. Am Închis receptorul, iar Fran m-a Întrebat cum mai merg lucrurile cu soacră-mea. I-am răspuns. Nu mergeau prea bine. Simțeam nevoia să-mi vărs oful și era un moment perfect. Am izbucnit Într-o furtună de frustrare și furie. Mai tîrziu, Linda m-a sunat din nou. Am lăsat robotul să răspundă, iar ea a Început să-și spună mesajul. Se părea că nu Închisesem telefonul și ea auzise tot. Mi s-a făcut rău. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu ne permitem să mergem În altă parte, ca să nu mai vorbim de faptul că ar fi puțin probabil să găsim cazare pentru ultimele două săptămîni din august, În sudul Franței. Toate locurile sînt probabil ocupate de mult. Copleșită de frustrare și dezamăgire, Încep să plîng. — Of, scumpo. Dan se ghemuiește lîngă mine și mă ia În brațe. Știu că nu e ce speram noi, dar Încă ne mai putem distra. Cine știe, poate o să avem multe activități planificate și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
subtilitate, căci mamele nu pot fi criticate pentru felul În care Își tratează copiii, nici chiar de cele mai bune prietene. Dar nu Îndrăznesc să risc să o pierd, așa că am Învățat să Îmi țin gura și să-mi vărs frustrările În compania Lisei, atunci cînd sîntem Împreună. Astfel că, atunci cînd o Întreb pe Trish de soarta lui Oscar, motivul este acela că sînt sigură că micuțul va face o criză de isterie dacă Încercăm să Îl lăsăm cu Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vadă tot atunci, oricum. — Ca mamă singură, Începe Lisa, trebuie să te avertizez că e o treabă al dracului de dificilă, dar nu imposibilă. O să existe momente În care vei fi extrem de ostenită, cînd o să-ți vină să urli din pricina frustrării, cînd singurătatea și responsabilitățile te vor face să plîngi, dar ele trec Întotdeauna. Ești o femeie puternică, așa că te vei descurca perfect. În cele din urmă, maimuțelele astea mici merită efortul, adaugă ea, aplecîndu-se să o sărute pe Amy. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
atât de diferită de ei... Totuși, nu au dat glas uimirii comune. Au oftat în tăcere și-atât. Poate că, în acele momente, le era chiar teamă de ceea ce avea să o aștepte în viitor pe Violetta lor dragă: dezamăgiri, frustrări, singurătate, lacrimi... Nu știu nimic sigur, dar, simțind-o visătoare, dezinteresată de tot ce era apreciat în vremurile acelea, nu se poate să nu le fi trecut prin minte, măcar preț de câteva secunde, greutățile care o așteptau pe fiica
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Bilha; asta l-ar fi costat încă două dote de zestre și bătrânul era un porc zgârcit. Ca orice surori care trăiesc împreună și împart un bărbat, mama și mătușile mele țesuseră împreună o pânză complicată de loialități și frustrări. Schimbau secretele ca pe brățări și apoi mi le încredințau mie, singura fiică supraviețuitoare. Mi-au spus lucruri pe care eram prea prea mică să le aud. Mi-au ținut capul în palme și m-au pus să jur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
malefică, partea cea mai Întunecată a fiecăruia. Tresări simțind mîna lui Lucas strecurîndu-i-se În plete. Se desprinse, făcu un efort să zîmbească, Își luă jacheta și se Îndreptă spre ușă. - Pe mîine... Lucas dădu simplu din cap, reprimîndu-și sentimentul de frustrare; Îi respecta nevoia de singurătate, oboseala morală, dar și fizică. Pentru el se dovedea a fi o anchetă dificilă, dar pentru Marie era vorba de toată viața ei care se făcea țăndări. CÎnd se regăsi Între cei patru pereți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anii maturității au fost anii eșecului, ai masturbării și ai umilinței. Teritoriu privilegiat de libertate sexuală și de manifestare a dorinței, Locul Schimbării avea să devină În mod firesc, mai mult ca oricare altul, un loc al depresiei și al frustrării. Adio, trupuri Înlănțuite În poiană sub clar de lună! Adio celebrări aproape dionisiace ale trupurilor unse cu uleiuri, sub soarele verii! Așa trăncăneau cvadragenarii, privindu-și mădularele fleșcăite și burțile adipoase. În 1987, la Loc și-au făcut apariția primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dată de la vârsta de treisprezece ani, Bruno se simți aproape fericit. Poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? Reveni la cort și dormi trei ore. La trezire era În plină formă și avea o erecție. Frustrarea sexuală provoacă la bărbat o angoasă care se manifestă printr-o crispare violentă, localizată În stomac; sperma pare să urce În pântec, să arunce tentacule În direcția pieptului. Organul Însuși e dureros, permanent fierbinte, ușor umezit. Bruno nu se masturbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ciugulesc frecvent solul atunci când nu pot obține hrana râvnită, chiar dacă pe sol nu există nimic comestibil. Și nu doar că ciugulesc fără noimă, dar adesea Încep să-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce comportă o frustrare sau un conflict, este numit activitate de substituție. La Începutul lui 1986, puțin după ce Împlinise vârsta de treizeci de ani, Bruno Începu să scrie. 13 „Nici o mutație metafizică, avea să noteze Djerzinski mulți ani mai târziu, nu se produce fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]