70,946 matches
-
nu amintise mai înainte. Este vorba despre Zikos Rosis (1838-1933), teolog format în universitățile germane, a cărui perspectivă deopotrivă istorică și patristică asupra teologiei ar fi putut să-l cucerească pe tânărul român 179; Grigore Papamihail (1874-1956), profesor de teologie fundamentală și autor al uneia dintre primele monografii moderne despre Palamas, publicată la Alexandria în 1911180; în fine, Constantin Dyovouniotis (1872-1943), faimos scriitor al unor diferite genuri, autor a peste 250 de cărți și broșuri 181. Polemica acestuia cu Androutsos, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care Maxim explică pasajele controversate ale lui Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae își reglează conturile cu Origen 209. Așa cum se știe, Maxim însuși s-a format la școala lui Origen (direct sau prin intermediul lui Evagrie), împrumutând mai multe teme fundamentale, precum cea a îndumnezeirii omului. În Ambigua, Maxim propune o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spune inerente, așteptate oarecum, rămâne, ca un dat incontestabil, manifestarea Duhului Sfânt prin coridorul redeschis lumii al marii Tradiții. Un moment de anamneză poate răscumpăra ori suporta încă o sută de ani de amnezie. Vara lui 1938. Apariția unei cărți fundamentale a lui Henri de Lubac 238, Le catholicisme. Les aspects sociaux du dogme. După șase luni de sâcâieli administrative legate de obținerea nihil obstat-ului din partea superiorilor săi iezuiți, De Lubac, pe atunci profesor la Facultatea Catolică din Lyon, reușește să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pseudo-intelectual ar constitui o adevărată barbarie. Prin urmare, von Balthasar nu înțelege să trezească fantome ale trecutului îndepărtat și să le ceară sfaturi sau răspunsuri la chestiunile prezentului, ci „să pătrundă până la sursa vitală a spiritului lor, până la acea intuiție fundamentală și secretă care le călăuzește gândirea și ne revelează una din marile atitudini posibile (sic!), pe care teologia le-a adoptat într-o situație concretă și unică”. Așadar, nu readaptare a unor soluții, perimate prin însuși faptul că aparțin unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de ce trădarea este necesară mântuirii? Am lansat această întrebare mai multor teologi contemporani pe care îi știu, din toate confesiunile, și până acum absolut nici unul n-a pretins a deține răspunsul decisiv. Dovadă că dezbaterea despre Iuda e într-adevăr fundamentală și delicată. Origen, care încearcă să intre în psihologia personajului, vorbește despre „taina trădării”. Dacă Isus trebuia trădat (de ce trebuia trădat? - iată întrebarea) și dacă Iuda nu ar fi făcut-o, atunci cine ar fi făcut-o? O altă întrebare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spunea: „Traducerile noastre, chiar cele mai bune, pleacă de la un principiu fals, vrând să germanizeze sanscrita, greaca, engleza în loc să sanscritizeze, să elenizeze și să anglicizeze germana. Ele respectă mai degrabă obiceiurile propriei limbi decât spiritul limbii străine ș...ț, greșeala fundamentală a unui traducător fiind aceea de a păstra momentul contingent al propriei limbi în loc să o supună acțiunii puternice a limbii străine”. C.B.: Plecând de la experiența proprie, aș zice că modelele definite de Berman (de fapt, nu-ți trebuie o teorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Îmbinând meșteșugit documentul cu ficțiunea. Remarcabil mi se pare felul În care autorul reușește să ofere cititorului imagini complexe ale trecutului nostru - istoric și cultural - așezând În prim plan deopotrivă evenimente cruciale, personalități de referință, dar și - mai ales - aportul fundamental al mulțimilor de anonimi. Adică al acelora care, de fapt fac istoria, dar și suportă consecințele ei. Că doar din mintea lor a răsărit vorba cu roata istoriei, cea care pe ei i-a călcat de fiecare dată, atunci când i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu crezi că dacă i-aș mărturisi toate aceste gânduri duhovnicului mănăstirii m-ar ține la post negru pe termen nelimitat?... Încep să am o vârstă și încă sunt cuprinsă de febra clarificărilor. Cred că asta a fost și boala fundamentală a căsniciei noastre. Am fost mereu în căutare; n-am avut valori care să fi prins rădăcini în suflet. Noi n-am avut repere, ținte. Am avut? Care au fost?... Un sălbatic, până și un sălbatic are ținte clare: asigurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
febrilă a unui jurnal de călătorie în sensul clasic al cuvântului ar fi bine să repună grabnic volumul pe raftul librăriei și să ne înjure sotto voce pentru neintenționata inducere în eroare. Totuși, dacă sunteți în căutarea diversității, a alterității fundamentale față de ceea ce dumneavoastră considerați a fi un stil de viață canonic în Europa, atunci această carte poate să vă ofere măcar câteva porți întredeschise spre tot ceea ce poate fi mai altfel în raport cu elementele familiare nouă, românilor. În Călătoriile lui Gulliver
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
declarase că exprimă scopul ultim al existenței: accederea la realitatea marelui vid. Inspirat, după propriile mărturisiri, de filosofia gânditorului chinez Wang-Yang-min, prozatorul nipon puncta cu emfază (repetând, inconștient probabil, un titlu nietzschean) că "marele vid este rădăcina creației și adevărul fundamental de dincolo de bine și de rău" și, mai mult, că "nu poți crea o operă de valoare fără a fi nihilist". Homosexual, cu un profil psihologic sado-masochist, autorul Confesiunilor unei măști ajungea să-și confecționeze el însuși un paravan îndărătul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vorba despre modul japonez de relaționare cu universul, care își găsește întruparea în limbă. Dacă avântul meu speculativ nu vă va convinge, cel puțin veți afla câte ceva despre o particularitate fascinantă a limbii japoneze. Tipul de locuire în lume diferă fundamental, la japonezi, de cel prefigurat în limbile indo-europene. La noi, totul se construiește în jurul subiectului: nu există perspectivă asupra lumii care să nu pornească de la subiectul atotputernic, înfipt bine în centrul universului, în multe limbi țintuit întotdeauna în "capul trebii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
existență a unui lucru, subiectul nefiind mai mult decât o localizare spațială unde ia formă această existență: carte există, eventual la mine, de cele mai multe ori însă umil adaos, simțit drept superfluu. Și nu: eu am o carte. Pe lângă această pasivitate fundamentală, caracterul imprecis al subiectului japonez face ca individul să nu poată fi niciodată în prim-plan: neavând prea mare importanță cine săvârșește acțiunea contemplației, un individ poate fi substituit altuia fără nici un fel de problemă. De pe aceste două coordonate psihice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
consacră drept ființe de noroi și de cer, îngenunchiate sub povara permanentă a tânjirii după un dincolo, după o totalitate în care să fie vindecată ruptura, să ne fie redată unitatea. Chiar și atunci când părem a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm, rămânem pradă unui dor nenumit, a unei melancolii, a unei nostalgii inexplicabile după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
urmele ideii de feminitate care zace, pentru eternitate, codificată în ideogramele japoneze. Cu alte cuvinte: să decupăm, umblând prin kanji cu foarfecele unei vagi priviri de gender studies, pentru că nu mă identific, în esență, cu acest demers, câteva din trăsăturile fundamentale care informează arhetipul feminin vehiculat de milenii în această parte de lume. Pentru aceasta, sunt necesare însă câteva lămuriri preliminare. Ideogramele, cu obârșia în China, au fost adoptate de către japonezi, care la vremea respectivă nu dispuneau de un sistem propriu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trimit la ocupațiile principale (acoperișul, vasul cu orez, arma în variante suliță, sabie, săgeată -, fierul, sfoara etc.), fenomene naturale (vântul, ploaia), plante și animale (soare, ploaie, vita, pasărea etc.), părți ale corpului (mâna, piciorul, capul, inima, ochi etc.) și acțiuni fundamentale (a apuca, a mânca, a merge, a copula etc.). Trecerea de la concret la abstract se face întotdeauna prin investirea simbolică, adeseori magică, a acestor obiecte-fenomene-acțiuni. Astfel, un kanji care desemnează, stilizat, gura și orice deschizătură drept un pătrat 口, asumă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
orientare, avem nevoie de coordonate și obiective clare. Fiecare are nevoie de un ghid interior, care să determine deciziile concrete în realitatea dură a fiecărei zile. Sper ca această carte să poată fi un ajutor în aflarea unei asemenea orientări fundamentale. Întrebările și temele impuse de aceste reflecții sunt numeroase, de aceea voi încerca să le adun și să le structurez pentru a le integra în conceptul vast și multiform al vieții însăși. Este evident că în modul acesta nu pot
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adult, devenit independent, în raport cu realitatea lumii și a celorlalți oameni, realitate dificil de înțeles. Încrederea autentică în noi înșine este premisa pentru o personalitate puternică și empatică. O dată cu trecerea timpului este tot mai puțin posibilă evitarea unei decizii conștiente și fundamentale asupra modului de a ne raporta la viață, la ceilalți oameni, la lume, la realitatea însăși. Fără o încredere de fond matură, fără o încredere în viață, cu greu se pot depăși crizele existențiale. O bază filozofică aparent certă Cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ființei umane, dacă realitatea, plină de incertitudini, nu se impune, în conformitate cu sensul și valorile proprii? Cum pot ajunge la o perspectivă certă și ce pot face ca viața mea să devină o reușită? Este evident că o astfel de întrebare fundamentală se referă la atitudinea mea liberă și tocmai de aceea responsabilă. Cu toate acestea eu nu sunt în totalitate nici programat dinainte prin moștenirea mea genetică sau prin subconștientul meu, nici complet condiționat de mediul în care trăiesc. Sunt, deși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fac altceva. O experiență care nu privește doar acțiunea, ci și non-acțiunea, lăsând ca lucrurile să se întâmple. Pot deja lua decizii diferite în micile problemele ale realității zilnice. Dar pot, de asemenea, să o fac și în cazul problemelor fundamentale ale existenței, în particular în cazul propriului comportament în raport cu viața. Este adevărat că mă pot substrage acestei probleme, o pot amâna sau suprima, pot trăi zilnic evitând anumite consecințe. Din punct de vedere psihologic sunt multe posibilități, dar din perspectivă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mele. Nu vreau o viață greșită, vreau una de succes: însă ce anume mă poate ajuta să o obțin? O teologie mai puțin folositoare Încă din timpul cînd eram student căutam un răspuns clar: de ce trebuie să spun un da fundamental vieții? La Roma profesorii mei m-au ajutat să îmi pun această problemă, dar soluția trebuia să o găsesc eu. Îmi amintesc foarte bine când l-am pus în încurcătură pe primul maestru de exerciții spirituale cu această întrebare. Îmi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la Roma am avut și o altă experiență: teologia protestantă, pe care atunci învățasem să o cunosc și să o admir prin intermediul monumentalei opere a lui Karl Barth, se afla în aceeași încurcătură. Pentru a da un răspuns acestei întrebări fundamentale trebuie să mă încred încă de la început în Dumnezeu? E suficientă doar citirea Bibliei? Cum rezolvăm cu miliardele de necreștini care nu citesc Biblia deoarece nu pot, nu vor sau nu sunt capabili să citească? Aceste întrebări și le pun
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o numesc iluminare, prefer să o definesc experiență spirituală; în orice caz această intuiție nu venise doar de la interlocutorul meu și nu era nici măcar rezultatul efortului meu intelectual. Poate venise din afară, de sus? Credință? Este evident că această întrebare fundamentală nu se referă la credință în sensul tradițional catolic sau la acceptarea intelectuală a adevărurilor de credință supranaturale, majoritatea sub formă de dogme. Dar nu este vorba nici măcar despre credința în sensul protestant, al acceptării justificatoare a harului lui Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
majoritatea sub formă de dogme. Dar nu este vorba nici măcar despre credința în sensul protestant, al acceptării justificatoare a harului lui Dumnezeu în Cristos. Poate că se referă la viziunea mea personală, dar această întrebare este mult mai simplă, elementară, fundamentală. Când se vorbește despre descoperirea conștientă a motivației existenței umane, întrebarea se impune creștinilor și nu înaintea oricărei lecturi a Bibliei: cum putem atinge un punct stabil, o perspectivă sigură? Cum pot să mă accept pe mine însumi cu laturile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ea însăși. Într-adevăr, încrederea în rațiune nu se poate demonstra inițial, dar devine comprehensibilă în actul experimentării ei: în momentul când folosim rațiunea, deschizându-ne realității, spunând "da" existenței unui sens în viață. Ca și în cazul altor experiențe fundamentale, precum iubirea sau speranța și cea a încrederii de fond în realitate nu se poate demonstra a priori printr-o serie de raționamente logice, dar nici după ce tocmai a fost experimentată. Nu este nici premisa deciziei mele, nici consecința ei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau încrederea originară cinică nu sunt zdruncinate de argumente raționale. Sfârșesc însă prin a se încurca în contradicții tot mai adânci; opera, viața și decăderea lui Friederich Nietzsche au dovedit-o în mod impresionant. Pe de altă parte, un da fundamental poate fi menținut coerent până la sfârșit, în ciuda dificultăților și obstacolelor. Poate continua să existe în ciuda tuturor vicleniilor și dezamăgirilor, poate fi păstrat rămânând constant fideli deciziei luate. O încredere originară ce se transformă într-o speranță solidă împotriva unei continue
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]