17,773 matches
-
umbra; Dumnezeu obișnuia să pășească în urma lui, preocupat de toate nimicurile; Dumnezeu, cel mai atipic ignorant, se întorcea cu spatele la icoană, nerecunoscându-și portretul. Umbra rămânea în urmă, Petru o căra în spate ca pe o cruce; umbra grăbea pasul, Petru fura la start cât să întregească absența umbra alături de contur, umăr la umăr, Petru regla cadența după o singură bătaie de inimă. Petru stătea cu umbra la masă, adormea și se trezea cu absența sa, o lua la rost, mergea ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sugerat o poveste credibilă. Erau zeci de schituri în Munții Neamțului, confort sporit (primești ascultare, îți faci treaba sau îi pui pe cei veniți după tine să ți-o facă): căldurică, haleală, televizor, parabolică, telefon, mai o sticlă de vin furată de la chelărie, mai o pulpă de berbec băițuită, mai o cuvioasă rămasă peste noapte (părintele este obosit, spovedește mâine, rămâi mata la noi în chilie), mai... un cur de frate (săracul, nu-l înțelege nimeni în afară de mama și de părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
printre noi o grijă în plus. Eu zic să-l lăsăm în voia Domnului și să-l dăm în ascultarea părintelui Ioan. El este mai domol cu cei săraci cu duhul. Trebuie să-l aibă cineva în pază, să nu fure sau sa pună foc la hambar. Cum zici matale, părinte Visarion. Acum, hai să facem o carte: îmi ești dator cu 800, da, 800. Nu te fă într-o ureche, dai cojoaca și suntem pe zero. În mijlocul munților, noaptea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vârful salcâmilor ianuarie sfidează anotimpurile. Mirosul resuscitează memoria. Portocala de Crăciun, una împărțită la cinci, a cincea parte încă o dată tăiată în trei tata, de dragul nostru, spunea că ni-i plac portocalele. Mirosul imașului ars sub copitele vacilor, mirosul harbuzului furat din grădina părintelui Tatu, mirosul bălții în care peștii zgâriau cerul de august limpede. Genia, despre ce ispitire îmi vorbești? Amintirile nu mi-au ținut loc de pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de livadă cu dafini în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Este trupul pizdii mă-si! Lăsați poponarul să se topească! Sigur mai avea ceva de dosit prin pădure, mereu și-a cerut parte! Acum primească pe săturate, să-i ajungă, hodorog nesătul! Haaaaa, haaaa, haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu l-a furat vreodată. Hai, fuga, fuga! Acolo am bani pentru încă trei mânăstiri. Să scoateți și lădița cu odoare! Este ascunsă sub laiță. Cozma, dă fuga-n biserică și adu-mi cutia milei! Dar este goală, părinte stareț! Ieri am scos 600
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca material didactic institutului de medicină pentru simplu motiv că sforăi când dormi; tu, când o întâlnești (om educat) îți porți sufletul la vedere, ea (curva) se face că îți apreciază disponibilitatea, însă, când îți este lumea mai dragă, îți fură insigna din piept și se înfige în altă erecție de om singur. În moarte trebuie să intri cu bocancii în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
putea susține această cheltuială. Nimic nu putu știrbi din bucuria poporului și din recunoștința lui, ca în fața unei binefaceri. Senatul știu să sporească abil această mulțumire prin modul în care repartiza impozitele; căci contribuțiile pe care le ceru de la nobilime fură cele mai mari și cele care au fost plătite întîi." (I, 51) " Pentru a îngrădi excesele și a înlătura pericolul unui om ambițios care are creditul întregii țări, mijlocul cel mai simplu și cel mai sigur este de a merge
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care principele le dobîndește prin valoarea lui și cu propriile lui arme] Dacă oamenii n-ar avea patimi, Machiavelli ar putea fi iertat pentru că a vrut să-i facă să le cunoască. El ar fi un nou Prometeu, care a furat focul celest pentru a anima niște automate. Dar lucrurile nu stau deloc astfel, căci nu există om fără pasiuni. Cînd sînt temperate, ele sînt sufletul societății, dar odată scăpate din frîu, sînt cele care o vor distruge. Dintre toate sentimentele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
CAPITOLUL XVI [Despre dărnicie și economie] Doi sculptori celebri, Fidias și Alcamene, au făcut, fiecare, o statuie a Minervei, dintre care atenienii au voit s-o aleagă pe cea mai frumoasă, pentru a fi așezată în vîrful unei coloane. Amîndouă fură prezentate publicului: aceea făcută de Alcamene a obținut sufragiile, despre cealaltă s-a spus că era prea grosolan lucrată. Fidias nu s-a lăsat descurajat de judecata vulgului și a cerut, pentru că cele două statui fuseseră făcute pentru a fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar fi presupus că oamenii sînt ticăloși, pe ce și-ar fi fondat îngrozitoarea lui maximă? Chiar dacă am accepta că există oameni atît de răi cum vrea Machiavelli, nu rezultă de aici că ar trebui să-i imităm. Dacă unul fură, tîlhărește, asasinează, trag concluzia că este un nenorocit care trebuie pedepsit și nu că eu trebuie să-mi reglez conduita după a lui. Dacă în lume n-ar mai fi onoare și virtute, spunea Carol cel înțelept, la principi ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la fel de valoroși și de înțelepți într-ale guvernării, o întreagă națiune îl va prefera pe uzurpator în locul principelui legitim? sau vrea să spună: dintre un suveran lipsit de virtuți și un ins care, plin de îndrăzneală și foarte capabil, îi fură celuilalt tronul? Ci prima supoziție nu poate fi nicidecum cea a autorului nostru, căci ea vine în contradicție cu cele mai elementare noțiuni ale bunului simț; predilecția ce ar manifesta-o un popor în favoarea unui om care comite o acțiune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din bisericeasca popii nu Înțelegeam o boabă. Bănuiam că e vorba de un tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom, a paradicsomba fogunk jutni“ rostea din cînd În cînd preotul. MÎncasem cu plăcere atîtea „paradicsom“, ba pe unele le și furasem prin gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În ele umplîndu-mă de zeamă fără prea multă bătaie de cap, doar pentru că muream de sete după cîte un meci de fotbal. Vocea aspră a preotului nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
copilărie, alături de tatăl ei, l-a văzut chiar și pe dracu’ pescar În carne și oase, noaptea, pe Crasna, cînd stătea ăla cu o sită mare În susul rîului și nu-i lăsa pe bieții oameni să prindă nici măcar porcușori, le fura toți peștii, iar dacă ei se mutau mai sus, spurcatul urca și mai spre izvoare și abătea șuvoiul numai spre el. Ba-l zărise și-n altă noapte, cînd dormea ea pe prispă, cărînd necuratu-n spate o sarcină de lemne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu consemnările din arhivele americane, socot că cel mai probabil an al venirii Floarei pe lume este 1886, poate ’87, În satul Giungi, pe Crasna, cîteva așezări În amonte. Casă sărmană cu patru fete, toate frumoase, dar nu oricum, să furi clopotul bisericii de dragul lor, nu alta. Bal În sat la care iese și Floare, cea mai mică dintre ele. Ca obrajii să-i fie mai În rîndul lumii, și-i freacă cu hîrtie creponată roșie. Îi cade cu tronc nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oară În 1906 cu vasul Pannonia... — Draci fripți! Unde să scrie una ca asta? — Scrie că a ajuns și a doua oară, În 1913, cu vasul Caronia... — Nu se poate, cine să fi scris, de unde știa?... Simțeam că cineva ne fură comoara, istoria asta era cunos cută doar În neamurile Costin și Ruba, era un bun de patrimoniu, public trebuie să fi avut dreptul să-l facem numai noi, ca dovadă că eu nu tăcusem În cartea aceea de povestiri. Dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
legat de numele vreunui cătun de prin Egade sau Lipare, vreun colț de stîncă acolo, asupra mării, fie cu un tîlhar care și-a preschimbat porecla În renume, „rubare“ Însemnînd În italiană nici mai mult, nici mai puțin decît „a fura“, iar „Ruba“ tălmăcindu se prin „furt“. Vasăzică, „una grande ruba“ - un jaf de pomină. Singurul nume la care am tresărit a fost cel al lui Aivrain (Avram) Ruba, 1876, New Haven, Connecticut. Parantezele explicative cu „(Avram)“, precum și anul indicat mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
răstigniți împreună cu Isus: Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar îi protejează pe săraci. El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și o lăsase în pielea goală pe fiica lui Caiafa, preoteasă în acel moment (sic!). Iată motivele condamnării sale la moarte. Vom vedea imediat legătura cu subiectul nostru. Iuda, spune apocrifa, era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sa și și-a omorât tatăl. După scena recunoașterii dintre mamă și fiu, Iuda merge să-L caute pe Isus, ca să se pocăiască. Restul povestirii curge după informațiile din evanghelii, cu precizarea totuși că omul nostru, ajuns vistiernic al grupului, fura zece procente din fiecare pomană. Versiunea din Legenda aurea amestecă mai multe tradiții medievale și este una dintre cele mai elaborate 53. Trama principală, spuneam adineaori, se înrudește cu mitul lui Oedip, dar pot fi recunoscute destul de ușor alte elemente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a lor, îi urmărește, îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce în fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit în batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici cu intenția de a-L proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să răspândească vestea despre înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bunului-simț, a evidenței unei acțiuni realizate cu acordul sau complicitatea Duhului Sfânt. De remarcat în același context radicalismul bun al lui Isus: alegeți între Mine și Beelzebul, între Cel care intră în casa demonilor, îl leagă fedeleș pe Nefârtat, îi fură lucrurile, adică îi scoate pe draci la lumina zilei, și stăpânul laș al casei. Fiți cu Mine acum: cine nu este cu Mine este împotriva Mea, pentru că numai prin Mine, dacă doriți aceasta, puteți birui răul și boala spirituală. Cine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se numesc creștini, practic, viața lor se află în contrasens cu voința divină. Dar și aceștia beneficiază de un antidot: creștinii desăvârșiți le oferă modele de îndreptare, de revenire în fire. Contraexemplu: David, care cunoștea voia Domnului și totuși păcătuiește, furând nevasta altuia. Mai departe: păcatul împotriva Duhului comis conștient (doar acest păcat, nu orice păcat). Chestiunea care se pune aici este dacă fariseii puteau discerne acțiunea Duhului Sfânt în minunile săvârșite de Isus. Posedau ei instrumentul prin care să decidă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și numai pentru el : unii, s-o studieze, alții, s-o folosească pentru nebănuitele puteri pe care probabil le avea, alții, să vadă cum era făcută poate reușesc și ei să cioplească una la fel, iar alții... gata s-o fure, ca s-o promită tuturor și s-o țină pentru ei. Dar n-a fost să fie așa. În anul acela, iarna a fost mai grea ca niciodată. Era un ger cum nu se mai văzuse un ger "de crăpau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frămânți, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată"17. Știi, ce-a spus El nu m-a mângâiat: m-a făcut să mă simt vinovată față de tine, ca și cum aș fi furat de la tine nu timpul, nu bucuria, ci viața însăși și aș fi fugit și aș fi ascuns de toată lumea comoara aceea, iar tu ai rămas acolo, fără bucurie, fără ajutor, fără lumină, cu o mare de lacrimi înăuntru... și surâdeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]