2,915 matches
-
sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și maseze genunchii. Ați sunat la o oră nepotrivită, domnule Gheretă, Îl certă blând profesorul. Da’ de unde, domnu’ Petru. Să știe și ea că nu sunt acasă. Credeți că altfel n-ar fi observat? În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ști mai mult. Oricum, plecarea va fi doar În toamnă. Dacă... Până atunci, să lucreze la teză. Teza, teza, teza. Aștept să pot striga și eu precum cei 10.000, „Thalassa”, „Thalassa”, a zis Petru după ce a pus receptorul În furcă. Ca să Înțeleg despre ce e vorba, mi-a pus În brațe o carte. Anabasis, a lui Xenofon. Am aruncat-o cât colo. Petru și toți ai lui atâta știu: În loc să-ți spună ceva În două cuvinte, te trimit la bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea mult pentru o puștoaică de clasa a Xl-a, fie ea la mate-fizică, și pivot În echipa de baschet a liceului. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți au rămas cu ochii agățați de ea, bărbați și femei deopotrivă. Iar ea se Îndepărta de sicriu, ușoară totuși, În năvodul cleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă făcu să tresar: — Domnule polițist, am obținut informația. — Vă ascult. — Sedan De Soto, 1938, verde închis, număr de înmatriculare B, de la băiat, V, de la Victor, 1-4-3-2. Repet, B, de la băiat... Am notat tot și după ce am pus receptorul în furcă, am alergat la mașină. Lee cerceta o hartă a L.A.-ului și își notițe. I-am spus: — L-am prins. Lee strânse harta. — Probabil pândește pe lângă școli. În jurul caselor jefuite din Highland Park sunt școli generale, iar pe aici, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am vorbit m-a anunțat că Billy Maynard e deja acolo și o așteaptă pe maică-sa, fosta nevastă a lui Coleman Maynard, o prostituată cu șase condamnări la activ. Micuțul încă urla după tăticul lui. Am pus receptorul în furcă, dorindu-mi să nu fi sunat deloc. Urmară trei ore de scris la raport. Am scris de mână rezumatul arestării. Lee l-a bătut la mașină și n-a mai menționat intrarea prin efracție în apartamentul lui Coleman Maynard. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că la ei nu a fost înregistrat nimeni cu numele ăsta sau cu orice fel de diminutiv de la Elizabeth, ceea ce însemna că-i puțin probabil ca ea să fi apărut într-o producție oficială la Hollywood. Am pus receptorul în furcă, gândindu-mă că filmul nu-i decât un alt basm de-al lui Betty, iar caleidoscopul un articol de recuzită. Era deja după-amiază târziu. Scăpat de Koenig, mă simțeam ca și cum aș fi supraviețuit unui cancer, iar cele trei interogatorii păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu-mi apară numele în ziare“. Lee era la telefon de o grămadă de timp și nu intervenea deloc cu comentarii sau întrebări. Începusem să-mi doresc să sune și telefonul meu, ca să uit de Madeleine. Lee puse receptorul în furcă. L-am întrebat: — Ceva interesant? — Alt sărit de pe fix. Cu cine te întâlnești în seara asta? — Cu o fată din vecini. — Drăguță? — O dulceață. Partenere, dacă te mai văd că-ți prăjești creierii de marți încolo, o să ai parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și lasă raportul la locotenentul Reddin de la secția Wilshire. Ai înțeles? Am căscat. — Mda. Locul a fost sigilat? — Soția mortului o să-ți arate totul. Fii politicos. Avem de-a face cu niște oameni putred de bogați. Am pus receptorul în furcă și am gemut. Apoi am avut o revelație: vila familiei Sprague era la o aruncătură de băț de June Street. Dintr-odată misiunea deveni fascinantă. • • • Peste o oră sunam la ușa vilei în stil colonial. Mi-a deschis o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe chip și că nu era, în ciuda nenumăraților pistrui, tocmai urâtă. Se vedea cât colo că era o femeie pe care te puteai baza, la o adică, femeie muncită, care nu se sfia, când era momentul, să pună mâna pe furcă, pe sapă sau pe topor și să-ți dea una-n cap dacă te apropiai prea mult. — Să facem câțiva pași... propuse timid comandantul. — Să nu se interpreteze... răspunse cu aceeași timiditate tânăra. — Sunt căsătorit, am copii, prezint toate garanțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Îl speriase încă de la naștere - o naștere sângeroasă, violentă, care o ucisese pe mamă. Când copilul a apărut în sfârșit, femeile au fost uimite de cât de mic era - o fată, la urma urmei -, care le dăduse atâtea zile de furcă, care o costase atâta sânge pe mama ei și până la urmă chiar viața. Prezența Rahelei era la fel de puternică ca a lunii și la fel de frumoasă. Nimeni nu putea să nege asta. Chiar și eu, care pur și simplu veneram chipul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea să fie adorat la templu, iar regele a mers până acolo încât l-a numit Elohim, cel mai mare dintre toți zeii. Tata mi-a făcut o zestre frumoasă. Optsprezece capre și optsprezece oi, toate hainele și bijiteriile mele, furca și piatra de pisat, zece urcioare de ulei nou și șase baloți mari de lână. Iacob a fost de acord să permită căsătorii între copiii lui și cei din Salem, de atunci încolo. Hamor și-a pus mâna sub coapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iubesc. Adevărul este că...” etc. etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cap, ca la melc. S-a produs fenomene de se încrețea, de spaimă, pielea pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins a se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat parcă și bălegarul din noi... Iar multora, mai subțirei și delicați la temperament, ni s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ți spun drept, sânt seri în care nici eu nu mai știu, cu adevărat, cine-i Mircea Eliade. E totuși un suflet blând... Noaptea trecută, în timp ce-ți savurai vremea, dormind nemaipomenit, ai simțit fierbințeli în genunchi sau în furca pieptului?... 345 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Cine, mă, Dumnezeu? trosni a uimire, din încheieturi, fulgerul și încropi un calcul scurt să constate dacă ăsta la care nimerise era în toate mințile. Dacă nu încurcase adresa. Aș! Nu cred
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mici și mari, ai Bucureștiului, începînd să-i salte, chiar din acea clipă, în funcțiile lor, pe alții, cu mult mai înfometați și mai îndîrjiți. Nici nu apucaseră bine pistolarii Partidului să debaraseze Sala Palatului de activiștii decedați, înjugîndu-li-se la furca picioarelor și remorcîndu-i apoi de copitele pantofilor stas, că, prin aceleași uși laterale pe care unii ieșeau, își făcură apariția, săltând, înmărmurind și mai adânc asistența și escaladând glonț treptele ce 401 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Editor: VALENTIN
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dormitor. Poate că i se păruse doar, dar Julia ar fi fost în stare să jure că James pălise vizibil la vederea ei. —Trebuie să închid. Mi-a făcut plăcere să te aud, a spus el, punând grăbit receptorul în furcă. Julia a rămas în picioare, chiar în fața lui, studiindu-l fără să se ascundă. — Mi-am uitat bentița de păr pentru tratamentul facial, a zis ea cu nonșalanță. —A, da. James părea să nu se simtă deloc în largul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de obicei, a rostit Fiona fără să se adreseze cuiva, în particular. David! a strigat ea în direcția scărilor. Te caută Belinda! Apoi Fiona a așteptat ca bărbatul să ridice telefonul de la parter, după care ea a așezat telefonul în furcă. Era foarte tentată să rămână și să asculte conversația, numai că mai făcuse asta o dată, iar Belinda se prinsese, știind, din experiență, că sunetul își pierde din calitate atunci când pe linie sunt trei persoane. Fiona a prins rapid scutecul Jessicăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta pentru că încercase deja. După plecarea lui David, Fiona s-a jucat cu Jessica vreo oră, după care a pus-o în pat pentru somnul de la jumătatea dimineții. Apoi, pentru a mia oară, a verificat dacă telefonul fix era în furcă și s-a uitat la mobil. Nici un mesaj. Și-a făcut o cafea tare și și-a luat, din bucătărie, un pachet de biscuiți cu ciocolată, după care s-a așezat pe canapea ca să se uite peste cel mai recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-și scoată din minte toate explicațiile medicale și să se gândească la ceva mai sexy, care să-i păstreze pasiunea până la întoarcerea lui Luca. Dar n-ar fi trebuit să se mai obosească. Auzind că Luca pusese receptorul în furcă, Alison a deschis ochii și i-a zâmbit. —Ei, și unde rămăsesem? —Iartă-mă, dar trebuie să plec, a răspuns el neatent. —Să pleci? Alison s-a ridicat în capul oaselor. —Unde să pleci? —Acasă. La telefon a fost Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sufletul, altfel s-ar putea s-ajung la tribunal acuzată c-am furat copilul altcuiva din fața supermarketului. Atât sunt de disperată! Ei, oricum, te las să te îmbraci, iapă leneșă ce ești! Vorbim mai încolo. Susan a pus receptorul în furcă și, din nou, a mulțumit Cerului pentru toate bucuriile de care avea parte. —Mami? Milly revenise în dormitor, îmbrăcată numai în pantaloni scurți. —Eu vreau să-mi iau puloverul cu reni, și tati nu mă lasă. — Asta pentru că afară o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu mă luați În seamă“, al oamenilor care pretind că sunt neimportanți, dar reușesc să devină centrul atenției. Îmi pare atât de rău că vă Întrerup, Robin, se smiorcăie ea, dar e un bețiv la recepție care le dă de furcă celor de la pază. Robin Cooper-Clark ridică dintr-o sprânceană: —Și ce legătură are acest lucru cu noi, Celia? Problema e că afirmă că ar fi tatăl lui Kate. 12tc "12" Tatăl lui Katetc "Tatăl lui Kate" Tiparul Întâlnirilor cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
da, nu s-a prea simțit În apele ei În ultimul timp, ceea ce, tradus din dialectul mamelor, Înseamnă că nu-și mai simte nici mâinile, nici picioarele și că organele vitale sunt pe ducă. Dumnezeule! Nici nu pun receptorul În furcă, și formez numărul surorii mele Julie, care stă la trei pași de mama. Steven, cel mai mare dintre copiii lui Julie, răspunde la telefon. Îmi spune că mama se uită la The Street, dar că o cheamă. Tonul lui Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu am ce să răspund la așa ceva. În tăcerea mea, Paula murmură: —Nu-ți face griji, mă ocup eu de tot aici. Ben și Em or să fie bine. O să fie bine, Kate, chiar o să fie. După ce pun telefonul În furcă, uit cum să respir pentru câteva secunde. Dintr-odată mecanismul inspirării și expirării mi se pare complicat și chinuitor; trebuie să-mi ridic diafragma și apoi să-mi dezumflu pieptul, să ridic și să dezumflu din nou. Când Îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prea mare speranță, Victor netezi o suprafață mai mare de laiță și scrise MAMICA. Copilul se Împotmoli la M pentru că avea mai multe linii și la C pentru că apăruse linia curbă, neexersată Încă, ba chiar i-a dat serios de furcă, dar „căpățânosul și Încăpățânatul” nu s-a lăsat până nu a reușit Într-un târziu, timp În care Victor uitase de el și iar se gândea la ușile și ferestrele lui. Valerică a așteptat ca privirea tatălui să se oprească
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]