3,503 matches
-
indiferent cât de mult făcea pe proasta, numai proastă nu era. Și ia copilul de pe masă! mi-a strigat ea pocnindu-mă peste mână cu un șervet de bucătărie. Lumea mănâncă pe masa aia. E perfect curată! am protestat eu furioasă. Cum de-și permitea să spună așa ceva?! Tot timpul o spălam pe Kate. Era complet igienizată. Ar fi fost imposibil să găsești o singură bacterie pe ea. Copilul meu era o zonă total lipsită de germeni. Deci Adam nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vomit de jenă. De data asta ai făcut-o lată de tot, mi-am spus singură. Uite! a strigat el trântind tava pe masă și vărsând cafeaua peste tot. Am sărit în picioare speriată. Stai jos, mi-a spus el furios. Mi-a pus mâinile pe umeri și m-a împins în jos, înapoi pe scaun, fără drept de apel. Doamne! m-am gândit șocată. Relaxează-te! —Of, iartă-mă, Kate, și-a cerut el scuze. Probabil că pe fețișoara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Doamne! m-am gândit șocată. Relaxează-te! —Of, iartă-mă, Kate, și-a cerut el scuze. Probabil că pe fețișoara lui Kate se citea surpriza provocată de această schimbare bruscă de situație. Și-acum! a exclamat Adam revenind la tonalitatea furioasă. Ce naiba se întâmplă? — Ce vrei să spui? am întrebat eu cu voce stinsă. Era limpede că Adam încerca să-și țină sub control mare parte din nervi, numai că treaba asta era înfricoșătoare. —De ce te porți așa cu mine? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
asta era înfricoșătoare. —De ce te porți așa cu mine? m-a întrebat el supărat, cu fața foarte aproape de a mea. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla. Unde dispăruse Adam cel drăguț, plăcut și înțelegător? Cine era bărbatul ăsta furios care apăruse în locul lui? — Cum adică? l-am întrebat eu fascinată. Îmi era frică de el, dar, asemenea unui iepure prins în lumina farurilor unei mașini, nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la ochii lui albaștri și furioși. De parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bărbatul ăsta furios care apăruse în locul lui? — Cum adică? l-am întrebat eu fascinată. Îmi era frică de el, dar, asemenea unui iepure prins în lumina farurilor unei mașini, nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la ochii lui albaștri și furioși. De parc-aș fi un nenorocit. Nu mă port așa, am protestat suprinsă. Nu mă purtam așa, nu? Ba da, așa te porți, mi-a tăiat-o Adam, în timp ce degetele i se înfigeau în umerii mei. Așa te-ai purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu sesiza c-ar fi fost ceva în neregulă. Am pus cafeaua pe masa din sufragerie și în clipa în care ceașca a atins mahonul, am realizat că, în mod automat, pregătisem cafeaua exact așa cum îi plăcea lui James. Eram furioasă! Nu puteam oare măcar să mă prefac că uitasem? Nu puteam să-i dau o cafeaua cu lapte și două cuburi de zahăr, în loc s-o fac neagră, fără zahăr și îndoită cu apă rece? Apoi, când James s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mersi, Claire, a zis el sorbind din cană. Ți-ai adus aminte cum îmi place. Și a zâmbit satisfăcut. M-aș fi dus fericită în bucătărie să-mi torn benzină în cap și să-mi dau singură foc. Așa de furioasă eram. —Cu plăcere, i-am răspuns printre dinți. A urmat o scurtă pauză. După care James a început din nou să vorbească. Arăta de parc-ar fi trecut dintr-odată pe sistemul de relaxare. Aparenta nervozitate de la ușă se evaporase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu fusese întotdeauna așa. Îmi aduceam aminte de o vreme în care cu cât rochia îmi era mai scurtă, cu atât lui James îi plăcea mai tare. Ei, așa cum se spune, timpurile se schimbă. Am lăsat capul în piept și, furioasă, am căutat cel mai scump fel de pe meniu. Presupun c-ar trebui să vorbim despre bani, am spus după ce chelnerul plecase. —E în regulă, a zis el. O să plătesc eu. O să plătesc cu cardul. — Nu, James, am replicat întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rușine. — Mă duc la toaletă, am anunțat. Poate că acolo aveam să-mi revin. Nu, Claire, stai, mi-a spus James în timp ce mă ridicam de pe scaun. Și a încercat să mă prindă de mână peste masă. Mi-am scuturat mâna furioasă. Nu te atinge de mine, i-am zis printre lacrimi. Mai urma să-i spun: „Ți-ai pierdut dreptul să mă atingi atunci când m-ai părăsit“. —Ți-ai pierdut dreptul să mă atingi atunci când m-ai părăsit, m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
stătea la taclale cu persoane care nu erau acolo. Păi, ești, am insistat eu. Realitatea era că devenea din ce în ce mai ciudat. —Eu n-am spus decât că aveam nevoie de tine și... — Am auzit ce-ai spus, m-a întrerupt el furios, cu o voce din care tonalitatea tăioasă și cumva cântată dispăruse brusc. James s-a aplecat peste masă și m-a fixat cu un chip mânios. —„Asta e“, m-am gândit. Sentimentul de ușurare se amestecase cu cel de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ceea ce spusese James nu era corect. — Nu contează, a conchis el iritat. Așa m-ai făcut să mă simt. — Da, dar ai zis că eu... m-am pregătit eu să protestez. —Of, Claire, pentru numele lui Dumnezeu, a izbucnit el furios. Iar ai început. Încerci să marchezi puncte în favoarea ta. Nu poți să lași lucrurile așa cum sunt? Nu poți o dată, măcar o dată, să-ți accepți vinovăția? Da, dar... am spus cu voce slabă. Nici măcar nu eram sigură pentru ce trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te mai doară. Nu știu, mami, am îngăimat. Nu mi se pare deloc în regulă. —În ce fel? m-a întrebat ea. Nu știu... am oftat eu. Nu am sentimentul de... de... de triumf. De victorie. Și încă mai sunt furioasă pe el. —E în regulă să fii încă furioasă pe el, m-a asigurat mama. Și ai toate motivele să fii furioasă pe el. Dar vorbește cu el. Poate că ați putea să mergeți împreună la un consilier marital. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi se pare deloc în regulă. —În ce fel? m-a întrebat ea. Nu știu... am oftat eu. Nu am sentimentul de... de... de triumf. De victorie. Și încă mai sunt furioasă pe el. —E în regulă să fii încă furioasă pe el, m-a asigurat mama. Și ai toate motivele să fii furioasă pe el. Dar vorbește cu el. Poate că ați putea să mergeți împreună la un consilier marital. Însă nu lăsa furia să te orbească. Până la urmă, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu știu... am oftat eu. Nu am sentimentul de... de... de triumf. De victorie. Și încă mai sunt furioasă pe el. —E în regulă să fii încă furioasă pe el, m-a asigurat mama. Și ai toate motivele să fii furioasă pe el. Dar vorbește cu el. Poate că ați putea să mergeți împreună la un consilier marital. Însă nu lăsa furia să te orbească. Până la urmă, aici e vorba de tatăl copilului tău. Dacă nu-ți poți înghiți mânia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te orbească. Până la urmă, aici e vorba de tatăl copilului tău. Dacă nu-ți poți înghiți mânia în ceea ce te privește, atunci gândește-te la Kate. Fă-o pentru ea. O să-ți lipsești copilul de tată doar pentru că tu ești furioasă? Mama a încheiat într-o notă plină de pasiune. Și înainte să-i pot răspunde, a început iar să turuie. Continuând cu niște invective și mai pline de pasiune. — Și în ce privește faptul că vrei să ai sentimentul de triumf, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
însemna că trebuia să mă întorc cu el și să încerc încă o dată. Trebuia s-o fac. Măcar de dragul lui Kate. Merita să încerc. Pentru că fusese așa de bine. Dar în secunda aia era îngrozitor. Eu mă simțeam încă îndurerată, furioasă și umilită. Îmi venea să-l pocnesc pe James de fiecare dată când îmi spunea cât de infantilă am fost. Foarte bine. Am tras adânc aer în piept. Mi-am îndreptat spatele. Aveam să mă întorc cu el la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost vina? Nu-mi spune. Nu, te rog să nu-mi spui. James a zis că a fost vina ta, a exclamat Adam. Păi, da, dar, vezi tu... Pur și simplu nu-mi vine să cred, m-a întrerupt el furios. Ești o femeie inteligentă - o femeie foarte inteligentă - și-l lași pe idiotul ăsta să te pună la pământ. Ce ți-a zis? a continuat Adam cu motoarele ambalate la maximum. Ia să vedem! Că atât timp cât tu ai fost gravidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dăm afară. Apoi George a râs sănătos. Cu râsul unui om cu trei beri date pe gât la prânz. Ce naiba zicea George? Nu... era imposibil... nu râdea de mine, nu-i așa? Ochii mi s-au umplut de lacrimi fierbinți, furioase și încărcate de rușine. Oare ajunsesem de râsul tuturor? Oare toată lumea râdea pe săturate pe seama mea? Da, da, OK, că să fiu sinceră, recunosc că în alte circumstanțe eu aș fi fost prima care ar fi râs cu gura până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vina ta, pentru ca tu să te simți vinovată și, după asta, recunoscătoare fiindcă, deși ai fost o persoană îngrozitoare, el tot te mai vrea. Și oricum, a continuat Judy trăgând aer în piept și lansându-se într-un alt discurs furios, întâmplarea face ca eu să știu cu o siguranță de sută la sută că James minte. — Da? am zis. Numai atât am reușit să îngaim. Da, mi-a răspuns Judy. Mi-a spus Michael. Michael era iubitul lui Judy. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ucis soții și au moștenit banii pe care decedații intenționaseră să-i lase comunității ca să construiască un spital nou. Mama a fost nițel șocată de apariția mea dramatică, când am coborât pe scări, dar s-a uitat la fața mea furioasă și hotărâtă și n-a mai comentat. Suntem gata? am întrebat-o. — Da, a zis mama. Trebuie doar să găsesc cheile de la mașină. Am oftat. Chestia asta putea să dureze zile întregi. În timp ce mama alerga din cameră în cameră, golind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
seama că pe mama o mânca limba să mă-ntrebe ce se întâmpla. Dar, din fericire, și-a ținut gura. Era un adevărat miracol, dar chiar am reușit să nu mă gândesc la Adam. Eram așa de supărată și de furioasă din cauza lui James încât presupun că în capul meu nu mai era loc și pentru alte griji. Arena grijilor mele era umplută la capacitatea maximă cu mii și mii de gânduri îngrijorate legate de James. Nu mai aveam nici locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa de aroganți cu mine? Sau, de fapt, cu oricare altă femeie. Ar fi trebuit să fie recunoscători dacă vreo femeie ar fi acceptat să aibă ceva de-a face cu ei. Dă-i în mă-sa! m-am gândit furioasă. Era timpul să plec. N-aveam de recuperat nici un bagaj. Nu plănuiam să stau așa de mult încât să am nevoie de bagaje. Așa că măcar eram scutită de iadul benzii de bagaje. Am tras adânc aer în piept, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă întorc din drum și să mă duc înapoi acasă și să-mi închipui că totul e în regulă. Am rămas în fața intrării blocului. Mi-am lipit obrajii în flăcări de sticla rece. Acum nu mai eram chiar așa de furioasă. Nu mai eram furioasă deloc. Îmi era frică și eram teribil de tristă. De după colț a apărut un taxi. Era liber. Am simțit cum mă umplu de speranță. Pot să opresc taxiul și să dispar de-aici, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și să mă duc înapoi acasă și să-mi închipui că totul e în regulă. Am rămas în fața intrării blocului. Mi-am lipit obrajii în flăcări de sticla rece. Acum nu mai eram chiar așa de furioasă. Nu mai eram furioasă deloc. Îmi era frică și eram teribil de tristă. De după colț a apărut un taxi. Era liber. Am simțit cum mă umplu de speranță. Pot să opresc taxiul și să dispar de-aici, m-am gândit. Nu trebuie să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rog, de ce sunt eu aici - a, da, mi-am adus aminte. Pentru că James m-a mințit. M-a mințit în legătură cu ceea ce simte pentru mine, în legătură cu esența relației noastre. Am început să mă înfurii din nou. Ceea ce era bine. Când eram furioasă, toată situația nu mai avea un aspect chiar de coșmar. Am tras aer în piept: adânc, dar fără prea multă forță. Oare ar fi trebuit să sun ca să-l avertizez pe James de sosirea mea? Sau ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]