11,568 matches
-
Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului LUNA, DOICA POEȚILOR! Luna împărțită-n sferturi, Ca o pâine ardeleană, Îi duc pe poeți la certuri, Definind-o ca sprânceană! Îi zic seceră sau scoică, Trezind în ei numai furtuni, Ea fiind totuși o doică, Alăptând frumoși nebuni. Pentru mine, tu ești Luna, Luminând nopțile calde, Tu ai fost dintotdeauna, Cea care creezi smaralde. Referință Bibliografică: Luna, doica poeților! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I
LUNA, DOICA POEŢILOR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348053_a_349382]
-
din visele cele frumoase, o minune plină de picturi cu colonade ce se ridicau până-n tavan care susțineau lojile de sus; plafonul era parcă un cer albastru cu scene din viața lui Orfeu: Apolo, dăruindu-i lira, salvarea argonauților de furtună prin cântecul său care-a-mblânzit valurile, le-a domolit; apoi Orfeu și Euridice, frumoasa lui soție în Infern, moartă, și el, îmblânzind Zeii, să i-o redea... După care urma singurătatea lui, după destrămarea umbrei ce-o înfățișa pe Euridice, uciderea
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
cerului sau zbuciumul Universului, dacă nu cumva roua este durerea nopții, învinsă de triumful luminii... Cântase și Veronica Beethoven la pian, dar niciodată nu atinsese perfecțiunea orchestrei aulice, sonurile plângeau, se tânguiau asemenea unui suflet în zbucium; aici părea o furtună dezlănțuită, aci o zi feerică în care domnește atotputernicul soare peste o eternă primăvară. Scurte intermezzouri curgeau parcă ca susurul unei ape sau dansau feeric ca niște roiuri de fluturi într-o nuntire celestă.... -Doamneee,grăi Veronica, ce mult ne
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Observație făcută de Kafka). Poetul Serghei Esenin,ajuns o legendă și prin accidentele existenței sale,are sentimentul naufragiului care-și repudiază cosmosul,tocmai pentru faptul că poetul rus nu are în perspectiva viziunii sale,edenul ca ultima speranță:Vânturi,o furtuni înzăpezite/Măturați viața mea trecută! Această luptă cu propriul său trecut va domina existența și poezia lui din perioada următorilor ani pe care-i mai trăiește,după 1919,când a scris versurile citate.După vizitarea Statelor Unite ale Americii Esenin este convins că
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ALERGÂND PRIN PLOAIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Amândoi priveam năuciți la furtuna care se iscase din senin tunetele și fulgerele cădeau întruna peste plaja care căpătase un miros canin Pescărușii se zbenguiau înalt, cu un prosop deasupra capetelor, noi fugeam mereu către un alt adăpost pentru amândoi Cântam și doream să ne
ALERGÂND PRIN PLOAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348124_a_349453]
-
exegeza, parte cu parte, întreg cu întreg. Construim, așadar, un zigurat, templu de ortografie și culoare, metaforă și gând. IMITATIO DEI - COSMOGONIA Ne privim înainte de vreme, Chipurile noastre în oglindă, ca vechile vlăstare domnești în castel, uitând timpul și păzind furtună. O, Doamne, câtă exacitate și câtă durere... Ce liniște deplină în illo tempore. FOTOGRAFIA - ARTĂ Acest Apus, Plin de lumină și de muzică! Concerte în vitraliile de rocă, Înclinate după adâncimea imaginii. Este adevărat: Nu am auzit aceste povestiri, ale
PRIER de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348198_a_349527]
-
florile ne udate, Înfrumusețați venind din mitologie au căzut în păcat Zeii urcați de noi pe pedestale ne meritate. Doar eu am rămas singur și trist pe plaja mării retrasă În cochilia melcului ce se târa în conștiința ucisă De furtuna orbind sinfonia de Enescu rămasă Amintire pe pergamentul cerului de vremuri scrisă. Marea cu sarea rămasă promisiune sub lună Mugea ca vitele ne hrănite, uitate de hain, Când norul întunecat arunca săgeți de fulger și tună Peste lume, luându-și
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
din barcă și merg pe mal să văd dacă cunosc ceva. Am dat de discoteca circulară de pe plaja Venus, astfel am aflat unde ne aflam. Din nou am trecut peste parâma cu plase rupte, smulse cine știe de pe unde de furtună și purtate spre mal și apoi pornind motorul am încercat să mergem paralel cu digul. Trebuia astfel să ne îndreptăm spre larg. Cu toate că încercam să ținem barca direcționată spre larg, barca a mers tot unde a vrut ea. După încă
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
E viul viu dincolo de orice limite. Viața este nucleul fiecărei bucle a infinitului. Roțile sunt ale vieții. Trenul este viața. Uneori spiralele, liniile ei rămân goale, pentru a se umple iar și iar. Goliciune evident aparentă. Pauze, praguri, liniști înainte de furtuni, Domnul știe ce și cum este fiecare și cum sunt toate laolaltă. Voi continua să aștept al nouălea pitic să-mi răspundă de ce m-am născut și până când mă mai nasc... dintr-un semn de întrebare naște visul legănare legănare
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
părăseste Cea mai frumoasă femeie este femeia care te face să zâmbesti în fiecare dimineată când te trezești Cea mai frumoasă femeie este femeia pentru care viața ta are sens, este femeia care merge alături de ține prin soare, ploaie sau furtună... Cea mai frumoasă femeie este femeia fără de care nu ai putea trăi Cea mai frumoasă femeie este femeia care pe veci te va iubi până când nu vei mai fi și chiar după... Referință Bibliografică: Cea mai frumoasă femeie / Viorel Vintilă
CEA MAI FRUMOASĂ FEMEIE de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347556_a_348885]
-
Și totuși omul s-a născut cu traista plină de păcate, și-n ura oarbă a zăcut cărând o cruce către moarte. Ar vrea să fie împărat mâncând în foamea lui nebună, credința care l-a cărat prin uragane și furtună. Referință Bibliografică: Ce vrea un suflet de la om / Anton Viorel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1092, Anul III, 27 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anton Viorel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CE VREA UN SUFLET DE LA OM de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347586_a_348915]
-
la porțile cetății, vrăjit de un„coral luminos”. Cuprins de mari neliniști interioare, el intră într-un Sibiu ca un zeu: „Intru-n Sibiu cum intră-n ceață luna Mai mult alunecând decât cu pasul Și-n liniștea ce-ascunde-n ea furtuna Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul. Într-n Sibiu livid, sătul de viață Dar pregătit pe străzile uitate În fiecare clipă să dau față Cu mortul care umblă prin cetate” (Nocturnă) Motivul morții, presimțirile funeste care au cutreierat marile
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
Articolele Autorului Marea lumii astăzi este învolburată Fierbe ca într-o oală fiere și amar Mintea omenirii, grav avariată, Pare dezgolită de cerescul har. Spumegă anarhic, e prea multa ură, Pescarușii țipă, tărmul nu-l găsesc Dinspre miazăzi, vine iar furtună Cad năvalnic pietre, viața o lovesc. Țes mai marii noștrii, pănza se deșiră, Văntul nu-i prielnic, velele se rup, Mulți paienjeni vin cu-alor lucrătură De-ar putea măcar să ajute un pic ! Potolește Doamne marea și furtuna, Picură pe
MAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347630_a_348959]
-
vine iar furtună Cad năvalnic pietre, viața o lovesc. Țes mai marii noștrii, pănza se deșiră, Văntul nu-i prielnic, velele se rup, Mulți paienjeni vin cu-alor lucrătură De-ar putea măcar să ajute un pic ! Potolește Doamne marea și furtuna, Picură pe oameni lacrimă de tei Vindecă orbirea și dă alinare, Lumănarea vieții, arde dacă vrei ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Marea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1159, Anul IV, 04 martie 2014. Drepturi de Autor
MAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347630_a_348959]
-
un birou într-altul, de la o instituție la alta, în afara oricărui control și a asumării unei răspunderi, violându-se secretul votului... totul pare pregătirea arsenalului de luptă, o instrucție militară înaintea începerii unui război! Aproape nimeni nu mai poate opri furtuna dezlănțuită împotriva oamenilor! La ce ne putem aștepta să se întâmple cu oamenii care astăzi sunt hăituiți și cum să mai sperăm că răul poate fi oprit dacă acum se acționează sub ordin, în favoarea lui, într-o țară care nu
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
mele, să-ți potolească setea de alergat. Oprește-te, stai lângă mine și amândoi coborând în adâncuri, vom dăinui în timp, ferecați în lanțurile fericirii. Eu te aștept, aici la malul mării să-miaparții ca o adiere și nu ca o furtună... Te aștept să vii... și să-ți spun... Ana se trezi foarte marcată de vis, plină de transpirație, tulburată și indispusă. Nu mai avea somn și se perpelea în patul confortabil, chiar dacă era dor de o singură persoană. Ce să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
poftă de viață. Leanca mea așa îmi zise, Când abia mi se trezise: - „Ilie, s-a dus speranța, Pulbere e ALIANȚA!!!... Că nici dracu` nu-i adună Să mai facă treabă bună...” - Noroc cu țuica de prună! Srigă Leana lu` Furtună: Model pe voi să vă ia Guvernul se va salva. În CRÂȘMA vă simțiți bine... Că-n ALIANȚĂ vă ține; De casă uitați cu anul, La crâșmar îi faceți planul, Că în două cincinale, I-ați băut zeci de ocale
SCRISOARE DESCHISĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347641_a_348970]
-
Și totuși omul s-a născut cu traista plină de păcate, și-n ura oarbă a zăcut cărând o cruce către moarte. Ar vrea să fie împărat mâncând în foamea lui nebună, credința care l-a cărat prin uragane și furtună. Citește mai mult Ce vrea un suflet de la omcând imina îi e pustie?când visele îi plâng în somnfurate de a lui mânie.De ce credința i-a muritși doar mândria și-o arată?mereu și noaptea i-a vorbitdespre cetatea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
căințăiubirea celui cel iubește.Și totuși omul s-a născutcu traista plină de păcate,și-n ura oarbă a zăcutcărând o cruce către moarte.Ar vrea să fie împăratmâncând în foamea lui nebună,credința care l-a căratprin uragane și furtună.... XIX. O STEA DINTR-UN VIS, de Anton Viorel , publicat în Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013. O iubire ți-am scris sub o stea dintr-un vis, și în ochi te-am privit înc-odată. Ți-am lăsat un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
de alb încât semăna cu o cămașă proaspăt spălată. Întrebându-și curtenii ce loc este acela, i se spuse că acolo este sătucul Temasek. Îndrăgostit de priveliște se urcă pe corabie și porni în acea direcție. La mijocul drumului, o furtună groaznică avarie corabia care era în pericol să se scufunde. Aruncară peste bord toate obiectele grele, dar fără niciun rezultat. Atunci o voce venită parcă din adâcuri îi spuse că dacă își va azvârli coroana în mare va scăpa cu
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
vaier Din pieptul meu zdrobit nu mai scoteam Îmi așteptam sfârșitul prinsă-n lațul Acestui cuarț cu irizări de rai. N-aveam habar că îți rupsesei lanțul Și-n orice cuib de vânt mă căutai Rupând la rând petale de furtună, Lăstari de vifor și tulpini de gând Ce nu ne-au vrut vreodată „împreună”... Ai șters întreg târziul din curând Și ai venit în pumni cu apă vie. Un strop a fost de-ajuns și... m-am trezit Pe-o
DIN VIS ÎN VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347756_a_349085]
-
de bucurii! Și-apoi oamenii îi simt, Că-s trimiși în calea mea De la Tine, ca pe daruri Să-i primesc, cu inima! Apa, focul și pământul, Cerul, soarele și luna Ai trimis, să-mi fie sprijin, Vieții întotdeuna! Zburător Furtuni mi se zbat în piept, Ființa întreagă mă doare Și ochii-mi sunt triști de nesomn. Mă biciuie doruri amare. Și ploaia mă ceartă din zori, Cu lacrimi de-aloe te plâng! Mă-ncearcă iubirea din sori Și-mi arde
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
muzică, în vers, în carte Și-n planta ce răsare. În tot ce, soarele lumină, Născut în bucurii, Iubirea, recunosc stăpână: Iubesc pentru-a trăi... Suflet deschis Atâtea bogății am strâns În ochii-mi blânzi și părul nins Dar când furtuna a venit Doar o epavă-am devenit! Căutătorii de comori M-au ocolit de-atâtea ori Și, leneși, ei au adunat Nisipul ce m-a îngropat. Sunt o epavă prea bogată În aur și în diamante! A mea e marea
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
cel ce se încrede-n Tine pe veci e binecuvântat, Să îmi lipești Cuvântul Vieții de inimă ca să nu uit, Că Tu ești Cel ce dă putere și mângâiere pe pământ, Nu-Ți cer pedeapsă pentru-aceia ce poartă-n inimă furtuni, Te rog să-i ierți, binecuvântă-i, căci numai Tu-i poți face buni! 07/03/15, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Numai tu / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1527, Anul V, 07 martie 2015. Drepturi de Autor
NUMAI TU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350066_a_351395]
-
vei plânge după clipa înălțimii ce ai refuzat să o guști. Păpădie: Eu sunt o părere, o umbră, o pasăre cu aripile frânte, o iarbă agățătoare ce se ascunde în spatele fiecărui copac. Sfinx: Eu sunt copacul ce stă neclintit în fața furtunii. Eu sunt o stâncă de care încearcă să se agațe un fir de iarbă, dar când îmi simte ascuțișul își pleacă ochii spre alte colțuri de teamă să nu se frângă. Păpădie: Tu ești leul înaripat din mitologia greacă, pentru că
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]