KorAP: Find »[drukola/base=gaură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...285 >

7,117 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

fi cazul să țin în frâu asta. Dăm o bilă? am propus. —Joci? —Joc. Double entendre major și un schimb de priviri plin de înțelesuri care a răscolit ceva în adâncul meu. După douăzeci de minute de țintit bile în găuri care mă duceau cu gândul la testicule, l-am bătut pe Aidan. —Joci bine, a zis. —M-ai lăsat să câștig. (L-am împuns în stomac cu tacul.) N-o mai face niciodată. A deschis gura să mă contrazică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
doborî. — Mulțumesc, da, minunat. Ți-am pus câinele ăla de jucărie în pat, a zis Jacqui. Să-ți țină de urât. —Dogly? Mulțumesc. De îndată ce am fost sigură că au plecat de tot și că n-o să tragă cu ochiul prin gaura cheii, am făcut ceea ce tânjeam să fac de câteva ore bune - l-am sunat pe Aidan pe mobil. A răspuns direct mesageria, dar, chiar și așa, am fost atât de ușurată să-i aud vocea încât am simțit că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
adânc fața, iar portiera mi-a smuls două unghii. Dar nu am murit. Șoferul nostru a scăpat fără o zgârietură. Când mișcarea de rotație s-a încheiat în sfârșit, a coborât din taxi și s-a uitat la noi prin gaura care rămăsese în locul ferestrei, apoi s-a dat înapoi și s-a aplecat. Mă întrebam ce face. Se uită la cauciucuri? Apoi, după sunetul pe care îl făcea, mi-am dat seama că vomita. Vine salvarea, amice, a zis o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

Ai terminat? Ne grăbim. Valerius continua să spele trupul acela chinuit. — Crezi că nu mi-am dat seama că e gladiator? Cicatricele acelea au fost făcute în timpul unei lupte în arenă... Iar astea - adăugă, punând o pomadă pe rănile curățate -, găurile astea au fost făcute de pilum... Trebuie să fie foarte abil... A fost atacat de puțin timp, de mai mulți oameni. S-a salvat, dar n-a reușit să se ferească întru totul. Nici o rană nu-i mortală. Bărbatul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
maestrul său: numai cine știe să împartă cu bolnavul energiile sale vitale și știe să se dăruiască într-atât încât să simtă suferința celuilalt poate vindeca. Orele treceau încet în coliba sărăcăcioasă, curată, făcută din trunchiuri de copaci ale căror găuri erau astupate cu catran. Se cunoștea mâna femeii în mănunchiurile de flori uscate de lângă cămin și în cele de ierburi în care Valerius recunoscu câteva plante medicinale și vâscul. Aruncă o privire spre fata care, ca și el, veghea lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
i-l dăduse Proculus mărea tensiunea din mușchii gâtului. Cu cât Valerius trăgea de plasă, încercând să se elibereze, cu atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un adevărat coif de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit o bună respirație și vizibilitate. Coiful ăsta are o creastă subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de plasa rețiarului asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să smulgi plasa așa cum ai făcut mai înainte, are să-ți fie mult mai ușor să te eliberezi. Fii atent însă... Coiful ăsta e din bronz și e foarte greu. Într-adevăr, coiful de bronz era cu neputință de purtat. În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea disperat spre adversar, pe care nu-l mai vedea, fiindcă funiile de cânepă acopereau găurile coifului. Încercă de mai multe ori să facă un pas înainte ca să atace, dar de fiecare dată ajungea prea târziu, fiindcă plasa era prea grea, iar el nu-și putea mișca gâtul. — Haide, haide! îl îndemnă maestrul. Valerius luptă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îl orbi, trecând prin micile orificii ale coifului. Nu mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae cu ținte în talpă, permiteau o bună priză pe nisipul ud din cauza ploilor din ultimele zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
piciorul. În clipa aceea, Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu împins brusc în spate și urechile începură să-i țiuie. Văzu un vârf al tridentului foarte aproape, înfipt într-o gaură a coifului. Își încordă mușchii spatelui, ca să nu cadă. Făcu un pas în spate, eliberându-se. Încerca să nu se gândească la durerea aceea cumplită. Imediat veni o altă lovitură, tot în cap, dar din lateral. Fu atât de puternică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe Mucianus? Glasul îi era tot mai puternic, iar cuvintele sale aveau o forță extraordinară, încât păreau să se ridice deasupra castrului și să se răspândească în văzduhul amurgului. — De ce să întârziem în spatele munților, asemenea cârtițelor care se ascund în gaură, asemenea copiilor speriați de povestea lupului? De ce trebuie să rămânem aici? De unde vom lua bani să-i plătim pe soldați? De unde vom lua provizii în timp ce vom aștepta cine știe câte luni ca Mucianus să străbată drumul între Byzantium și Dalmatia? Arătă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

să văd o prințesă din regatul Cooch Behar. O mașină în trecere își trimise lumina înnebunitoare și fluidă a farurilor peste marginea clădirilor și prin copaci, dezvăluind nu culorile, materia solidă a obiectelor la lumina zilei, ci o lume de găuri negre tăiate într-o piele goală de lumină. — Când gura o voi deschide, nimic de spus nu-mi va trece prin minte, iar doamna aceasta așa de frumoasă și fină va pleca mai departe. La revedere, prințesa mea din Cooch

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
inerție printr-un jet-curcubeu de scuipat perfect țintit. Stătea într-un petec de soare unde umbrele prunului nu îl puteau ajunge. În locul în care aterizase lada de la Crucea Roșie în noaptea în care se născuse fiul său mai era o gaură care știrbea proporțiile, de altfel elegante, ale pomului. Domnul Chawla se aplecă în față pentru a-și atinge degetele de la picioare, apoi în spate, formând un arc perfect, suficient de întins și încordat ca să se poată catapulta la cer. — Ommmmmmm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
spuse șeful în urma sa. Te rog să nu te porți necuviincios. Câtva timp, Sampath încercă într-o doară să adune cheltuielile nunții într-un registru de contabilitate. Așezat pe o carte veche de telefoane, ca nu cumva să cadă prin gaura din scaunul său, începu să umple rubricile cu numere de pe facturi și chitanțe. Dar erau atât de multe facturi și chitanțe și toate semănau între ele atât de bine, că deveni confuz și trebui să o ia de la capăt, iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
excelente de care se bucura spitalul, erau scutiți de căderile și fluctutațiile de tensiune îndurate de restul orașului. De asemenea, îndrumase o gloată de vizitatori regulați ai livezii să lege o rețea de țevi de apă ce ducea de la o gaură din apropiere, pe care o făcuseră într-una din conductele principale într-o noapte întunecoasă, la un rezervor privat de apă. Provizii precum kerosenul, chibriturile, lumânările sau săpunul îi erau livrate de la magazinul din oraș ca un favor excepțional, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
oală de undeva. Nucșoară și cuișoare... și mai ce? Adulmecă din nou. Mirosul îi pătrunse în nări și-și încălzi calea spre creier. Da... adulmecă. Încă ceva... Își mai luă câteva notițe în caietul său. În camera de dimensiunile unei găuri de șoarece pe care o închiriase într-o casă plină de chiriași, puse la cale un plan pentru investigația sa, care presupunea cercetarea trecutului lui Sampath și alcătuirea unei liste cu toate informațiile elementare pe care trebuia să le știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu mănunchiuri de aripi ca niște jupoane transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea o dovadă vizuală a absurdității propunerii tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere, căci, în timp ce el stătea înlăcrimat în casă, agresoarea sa plănuia de mult de-a fir-a-păr un nou atac împotriva sa. — Odată ce ploaia a astupat găurile din pământ, îi spusese Sampath surorii sale, pe când stătea îmbufnată sub copac, râma nu are altă soluție decât să iasă la suprafață. Făcuse tot posibilul să-i spună surorii sale ceva care să-i fie de ajutor și, în același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
sale imediate, dându-i, în ciuda firii sale, sentimentul neliniștitor că plutea într-un ocean infinit. Nu voia și nu putea să se gândească la asta. Era sigur că dacă se gândea la astfel de lucruri era ca și cum ar fi făcut găuri în inima sa sigiliată; ar fi început să pătrundă înăuntru tot soiul de îndoieli și ar fi fost pierdut. Ce părere aveți de planul meu? îl întrebă pe perceptorul districtual. Perceptorul districtual plimba o bucată de cotlet dintr-o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Până vor ajunge în cele din urmă în livadă, era clar că maimuțele vor dispărea și vor fi nevoiți să repete tot circul acela ridicol în altă zi. Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

băi cu baterie (de parcă baia în sine nu te-ar fi pus suficient la încercare). Te simți ca un șobolan care-i trage o pișare de șobolan, urmărit de oameni de știință aflați în punctul lor de observație ca o gaură de șobolan. — Nu-mi găsesc fardurile, spuse ea. — Ia un pernod, iubito, spuse Alec. John - Eileen. — Chiar acum m-am spălat pe dinți, spuse ea. Se întoarse și o porni iar spre baie, mișcându-se mult mai natural de data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
un model precis, de parcă aș fi dormit pe un pat de cuie. Apucându-mă zdravăn de colacul de osânză, am reușit să mă răsucesc și să mă uit bine la una din rănile acelea care nu sângera. O indentație, o gaură roșie. Puteam să-mi vâr degetul mic, care tremura, până la jumătatea unghiei Am făcut un pas în spate. Nici o altă rană. Nici o altă nouă rană. Portmoneul meu plin cu hârtii era intact; cărți de credit, vreo optzeci de dolari, vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]