2,700 matches
-
Petre V. Coteț (n. 20 iunie 1914, Hotărani, județul Olt - d. 15 septembrie 1988, București) a fost un eminent geograf și geomorfolog român, profesor universitar doctor docent la facultatea de geologie - geografie a Universității din București. Școala primară o face la Hotărani (1921 - 1926), apoi învață la liceul "Ioniță Asan" din Caracal (1926-1933) iar bacalaureatul îl susține la Craiova la liceul "Regina Elisabeta". Concomitent cu îndeplinirea serviciului militar la Regimentul 2
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
și a concluziilor autorului. Petre V. Coteț își începe cariera universitară și de geograf ca preparator (1940-1941), apoi asistent (1941-1946) la Catedra de Geografie fizică a profesorului Vintilă Mihăilescu, șef de lucrări (1946), conferențiar (1950), profesor (1970) la Facultatea de Geologie și Geografie a Universității din București. Între 1960 și 1972 se află în rândurile corpului didactic "chemat să asigure "autoritate geografiei în Institutul Pedagogic din București"" În 1971 comisia Ministerului învățământului prezidată de N. Al. Rădulescu îi va acorda titlul
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
a altor lucrări fundamentale realizate de Institut. A colaborat și cu alte instituții de cercetare din tara noastră, între care Institutul de Meteorologie și Hidrologie, Institutul Geologic (veri întregi lucrând pe teren cu profesorul M. Paucă, de la care a învățat geologie practică), Institutul de Pedologie sau Institutul de Arheologie, lucrând pe șantierele de la Histria și Păcuiul lui Soare, sub directa conducere a academicianului Emil Condurachi. Din activitatea de cercetător în cadrul Institutului de Geografic, trebuie subliniată participarea activă la ședințele periodice de
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
sinteză precum "Geomorfologia României" (1973), asa cum, în 1951, capitolul de geomorfologie din "Manualul Inginerului de Mine", vol. I, încununat cu Premiul de Stat, se înscrie ca o inițiere, mult lărgită apoi în cursul sau de "Geomorfologie, cu elemente de geologie" (1969, 1971). Din aceeași perioadă datează și cursurile sale "Europa, Asia" (1967), "Australia, Oceania, Antarctica" (în colab., 1972), și o hartă murală inedită, "Dinamica litosferei, Tectonica Plăcilor", scara 1 : 22.000.000, ilustrare cartografică de uz didactic a tectonicii plăcilor
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
disponibilitatea fenomenelor geografice de a fi sugestiv ilustrate, toate filtrate prin prisma bogatei sale experiente didactice, în amurgul vieții, în 1976, în colaborare cu Eugen Nedelcu, publică lucrarea "Principii, metode și tehnici moderne de lucru în geografie". Buna cunoaștere a geologiei, a evoluției paleogeografice a României, a reconstituirilor paleoclimatice, dublate de o vastă experiență de teren i-au îngăduit să întocmească valoroase lucrări de sinteză, de mare importanță didactică și științifică. Bibliografia completă a lucrărilor publicate de prof. Petre Coteț însumează
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
Facultatea de Fizică a Universității din București, obținând în 1968 licența în fizică, specialitatea biofizică. În perioada 1968-1972 a lucrat ca biofizician la Centrul de Radiobiologie și Biologie Moleculară și apoi ca asistent stagiar la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București. În 1972 s-a expatriat, stabilindu-se în Germania. Și-a pregătit doctoratul în biofizică (1972-1976) la "Scuola Normale Superiore" din Pisa, efectuând partea experimentală (neurofiziologie și psihofizică) la "Laboratorio di Neurofisiologia del CNR"; în 1976 și-a
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
punct de vedere oceanografic, având în vedere largile lor deschideri înspre ocean, mările periferice sunt extensii naturale ale oceanului. Din punct de vedere geografic, denumirea de "mare periferică" poate fi sinonimă cu aceea de "mare marginală", cu mențiunea ca în geologie denumirea de "mare marginală" are un sens diferit de sensul in accepție geografică.
Mare periferică () [Corola-website/Science/322412_a_323741]
-
ca: Amplasamentul lucrărilor se află la 576 km de la vărsare, într-o zonă în care lățimea albiei majore de cca 3 - 4 km este strangulată și redusă la cca 400 m prin recifuri calcaroase care practic constituie un baraj natural. Geologia sectorului în care este situat lacul de acumulare este destul de uniformă, formată din depuneri de prafuri argiloase cu nisipuri și pietrișuri sub care se găsesc argile și calcare sarmatice. Grindul recifal din amplasamentul uvrajelor principale este constituit din calcare cochilifere
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
fiind îngropată în nisip, în apropiere aflându-se un drum lat de 4 m și câteva coloane răsturnate. În general se consideră că acestea sunt formațiuni geologice naturale, apărute ca urmare a unor neobișnuite depuneri de sedimente și pietre. Printre geologii și antropologii care au studiat personal zona se numără Eugene Shinn de la U.S. Geological Survey; Marshall McKusick. un profesor asociat de antropologie la Universitatea din Iowa; W. Harrison Asociația Cercetărilor de Mediu, Virginia, Beach Virginia; Mahlon M. Ball și J.
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
antropologie la Universitatea din Iowa; W. Harrison Asociația Cercetărilor de Mediu, Virginia, Beach Virginia; Mahlon M. Ball și J. A. Gifford de la Rosenstiel School of Marine and Atmospheric Science, Universitatea Miami; și Eric Davaud și A. Strasser de la Departamentul de Geologie și Paleontologie, Universitatea din Geneva, Elveția. După ce au inspectat și studiat Drumul Bimini, toți au ajuns la concluzia că este o formațiune naturală. John A. Gifford, un geolog profesionist, a petrecut un timp semnificativ studiind geologia Insulelor Bimini pentru teza
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
Strasser de la Departamentul de Geologie și Paleontologie, Universitatea din Geneva, Elveția. După ce au inspectat și studiat Drumul Bimini, toți au ajuns la concluzia că este o formațiune naturală. John A. Gifford, un geolog profesionist, a petrecut un timp semnificativ studiind geologia Insulelor Bimini pentru teza sa de doctorat la Universitatea de la Miami Calvert și alții au identificat mostrele pe care le-au luat din Drumul Bimini ca fiind pietre naturale de plajă. (). J. Manson Valentine afirmă că "aceste structuri gigantice, [...]la
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
preincașe din Peru și Bolivia. Vârsta acestor construcții nu se știe, dar prin datarea cu metoda C14 a rădăcinilor de mangrove (amestec vegetal tropical care crește pe țărmurile marine mlăștinoase) fosilizate printre pietre au rezultat cca. 12000 de ani. Conform geologiei submarine în zona Bahama Banks nivelul apei era cu 6 m mai mic în anii 6000 î.Hr., dar cum piramidele și terasele au minim 12 000 de ani (metoda C14), nivelul mării era cu 14-14 m mai scăzut în anii
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
fi „leagănul omenirii”. Lacul are o suprafață de 6405 km ², ceea ce îl face cel mai mare lac permanent aflat într-un mediu deșertic. Acesta este, de asemenea, cel mai mare lac alcalin din lume. Mediul este cald si foarte uscat. Geologia zonei este predominant vulcanică și briza produsă de lac poate deveni foarte puternică, deoarece lacul se încalzește si se racește mai încet decât terenul deșertic din jur. Lacul are trei afluenți: Omo, Turkwel și Kerio. Turkana nu are nici un defluent
Lacul Turkana () [Corola-website/Science/325485_a_326814]
-
folosirea energiei valurilor etc. În prezent, IRCM dispune de două nave de cercetare marină "Steaua de Mare I" și vedeta "Marsuinul" pentru supravegherea delfinilor. O altă navă activă este Nava Mare Nigrum ce aparține Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar.
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
a fost invitat să participe la expediția antarctică germană „Neuschwabenland” ("Suabia Nouă") din 1938-1939, dar a refuzat. A treia expediție a lui Byrd a fost prima în care a fost oficial susținut de guvernul SUA. Proiectul includea studii extensive de geologie, biologie, meteorologie și explorări. În câteva luni, în martie 1940, Byrd a fost reactivat ca ofițer în stafful șefului de operațiuni navale. Expediția în Antarctica a continuat fără el. Între 1942 și 1945 a condus misiuni importante în Pacific, inclusiv
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
1800, vreme de 30 de ani dedicandu-se activităților didactice, pedagogice, scriitoricești și culturale, fiind autorul primei lucrări românești de geografie. - De obște gheografia - (Un exempar se află la Bibliotecă Centrală Universitară, Iași, iar altul la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității Al. I. Cuza din Iași). A tradus și adaptat învățământului teologic din Moldova, - Gramatică teologhiceasca - spre folosul preoților și a tuturor de obște pravoslavnici creștini, fiind folosită și la Academia din Kiev. O altă lucrare, intitulată - Elemente aritmetice
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din zona orașului Piatra Neamț este cel mai mare și mai complex. Zone smiliare se găsesc în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din zona orașului Piatra Neamț este cel mai mare și mai complex. Zone smiliare se găsesc în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
ar fi din interes militar. Întemeierea ca și știință are loc în a doua jumătate a secolului XIX, de către de profesie avocat. Pînă atunci valoarea științifică a peșterilor era recunoscută doar prin contribuția la alte științe statornicite, cum ar fi geologia. Tot el a întemeiat și prima organizație dedicată studiului peșterilor - Société de Spéléologie. În perioada interbelică cele două mari figuri ale speologiei au fost și , primul fiind amator, al doilea profesionist. De la ei, și bineînțeles mulți alții, a preluat ștafeta
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
și prin intermediul forajelor. Aspectul în plan orizontal și vertical al galeriilor dau indicați geomorfologice. Prin studiul stalactitelor se pot face reconstituiri ale climei din trecut. Se pot găsi unele minerale specicifice unei singure peșteri. Acestea sunt doar cîteva dintre aplicațiile geologiei și științelor conexe ei asupra peșterilor. Fosile din multe specii dispărute se găsesc în peșteri. Ele se găsesc și fără săpături și conservate bine spre deosebire de cele de la exterior, supuse alterărilor din eroziune și intemperiilor. În pereții de calcar în care
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
lucrau la construirea unei fortificații militare. De atunci, multe alte fragmente au fost găsite, inclusiv unul cu o greutate de 78 kg în 1956. În septembrie 2006, Krzysztof Socha, un vânător de meteoriți din Kielce, care lucrează pentru Departamentul de Geologie al Universității Adam Mickiewicz, a descoperit cu ajutorul unui detector de metale un meteorit, care, după îndepărtarea murdăriei cu care era acoperit, cântărește 164 kg. Acesta este cel mai mare meteorit descoperit în Polonia. Analiza a arătat că meteoritul, în afară de aliajul
Craterul Morasko () [Corola-website/Science/323246_a_324575]
-
de gutui", penru care i-a fost decernat Premiul Nemira pentru proză pe anul 1997, trăiește din 2003 în S.U.A. fiind conferențiar universitar în domeniul matematicii. Absolvent al Colegiului Național Mihai Viteazul din București, promoția 1981, Radu Jörgensen a studiat Geologie și Geofizică la universitățile din Cluj și București, absolvind în 1987 studii de cinci ani cu titlul de inginer. În 1990 a publicat articole în revista "22", cotidianul "Tineretul liber" și în săptămînalele "Expres" și "Phoenix", unde a ocupat, pe
Radu Jörgensen () [Corola-website/Science/323335_a_324664]
-
Silvaniei, face o largă propagandă în "Anuarul liceului Simion Bărnuțiu", cu două studii : Privire generală asupra morjologiei Sălajului, și al doilea, intitulat: Măgura Șimleului. Ulterior, devine șef de catedră la Institutul Politehnic din Timișoara, la catedră de zăcăminte minerale și geologie economică. Încă în vremea cînd se află la București, fiind colaborator de seamă la Institutul geologic al României, prevede că la Suplacul de Barcau există surse de petrol. A dovedit, după Victor Russu, ca Măgura Șimleului face parte din "catenele
Emil Lobonțiu () [Corola-website/Science/324035_a_325364]
-
general, și al seismologiei, în principal, pe teritoriul României și in regiunile seismice limitrofe, ce influențează seismicitatea țării. A fost înființat în februarie 1977, sub numele de "Centrul pentru Fizica Pământului (CFP)" în urma unirii Departamentului de Seismologie din cadrul Institutului de Geologie și Geofizică al României cu laboratorul de Geodinamică din cadrul Academiei Române. În anul 1994, CFP a fost transformat în "Institutul Național pentru Fizica Pământului (INFP)", iar în 1996 a devenit " (INCDFP)". În prezent, INCDFP este în coordonarea Autorității Naționale de Cercetare
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului () [Corola-website/Science/324082_a_325411]
-
tem că Europa va avea soarta Atlantidei și va pieri destul de curând scufundându-se în apă. Dacă ar ști oamenii că numai datorită forțelor spirituale emanând din Shambala se amână mereu acea tragică schimbare de axă a globului, pe care geologia o cunoaște foarte bine și care va prăvăli lumea noastră în ape scoțând cine știe ce continent nou...”". Tot în jurnalul său, doctorul presupune că Honigberger ar fi murit în urma unui eșec al misiunii sale de a reactiva în Occident cele câteva
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]