2,818 matches
-
secolul al III-lea, Imperiul s-a divizat în două părți în anul 395. Imperiul Roman de Apus, sub presiunea invaziilor barbare, s-a dizolvat în cele din urmă în 476, când ultimul său împărat a fost detronat de căpetenia germanică Odoacru, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit a mai supraviețuit încă aproape o mie de ani. După , Italia a fost cucerită de ostrogoți, urmați în secolul al VI-lea de o scurtă recucerire de către împăratul bizantin Iustinian. Invazia unui alt trib
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Odoacru, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit a mai supraviețuit încă aproape o mie de ani. După , Italia a fost cucerită de ostrogoți, urmați în secolul al VI-lea de o scurtă recucerire de către împăratul bizantin Iustinian. Invazia unui alt trib germanic, lombarzii, spre sfârșitul aceluiași secol, a redus prezența bizantină la câteva fragmente teritoriale izolate (Exarhatul de Ravenna) și a dus la începutul sfârșitului unității politice a peninsulei pentru următorii 1.300 de ani. Regatul lombard a fost ulterior absorbit de
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
pe acesta din urmă să dispară, divinitățile de diferite origini contopindu-se, încet-încet, până la formarea unui unic sincretism. În secolul al III-lea e.n., Galia romană a trecut printr-o gravă criză, limesul, frontiera fortificată care apăra Imperiul de incursiunile germanice, fiind rupt în mai multe rânduri de către barbari. În acea perioadă, puterea romană părea șubrezită: în 260 s-a proclamat un imperiu al galilor care a scăpat de sub controlul roman până în 274. Cu toate acestea, situația s-a îmbunătățit în
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
a căpeteniei france Clovis a făcut din el un aliat al Bisericii creștine și i-a permis să cucerească, la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, mare parte din Galia. Fuziunea moștenirii galo-romane cu aporturile germanice și cu creștinismul a fost lungă și dificilă, francii constituind, la început, o societate războinică, cu practici și legi foarte îndepărtate de și de principiile creștine. În vreme ce scăderea demografică suferită de Regatul Franc a antrenat un declin al orașelor, creștinismul
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
din Italia), Brescia, Mantova, Pavia, Como, Cremona, Bergamo, Sondrio, Lecco, Lodi, Varese, Monza și Brianza și lacurile Garda, Como, Maggiore și Iseo. Limba oficială, la fel ca și în restul Italiei este italiana. Numele regiunii provine de la lombarzi, o populație germanică, care a venit în această regiune după căderea Imperiului Roman de Apus. Lombarzii au cucerit nordul Italiei, în secolul VI. În 1167, cele mai mari orașe din Lombardia au întemeiat în scopuri defensive "Liga Lombardă". Cu forțele astfel unite, acestea
Lombardia () [Corola-website/Science/296709_a_298038]
-
al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii. Există și un substrat galic, din care au rămas relativ puține cuvinte. În număr ceva mai mare au rămas cuvinte dintr-un suprastrat germanic, din care provin cele mai vechi împrumuturi. În tot cursul istoriei sale, limba franceză s-a îmbogățit cu numeroase cuvinte din limbi foarte diferite, care au intrat în limbă fie direct, fie indirect. Cele mai multe împrumuturi au provenit mai demult din
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
populație 150.000 în 2006) este al patrulea oraș ca mărime din Austria, capitală a statului federal . "Orașul Vechi" ("Altstadt") din Salzburg, cu arhitectura sa barocă renumită în întreaga lume, are unul din cele mai bine păstrate centre din lumea germanică, fiind înscris ca Loc din patrimoniul mondial pe Lista UNESCO din 1997. Orașul Salzburg a fost populat încă de timpuriu, din perioada neolitică, în mare parte datorită salinelor din zonă. Săpăturile arheologice au scos la iveală relicve preistorice: în aproximativ
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
echipată cu mai multe cazuri (deși unele, cum ar fi ablativul, nu mai sunt reprezentate). De remarcat sunt cazurile substantivelor, ce se regăsesc nuanțat în limba germană (patru cazuri în limba germană, cinci în limba română), care este o limbă germanică, sau extrem de sofisticat (16 cazuri), precum în limba finlandeză, limbă fino-ugrică. Limbile italice formau, alături de limbile celtice, germanice și elenice, o sub-familie "centum" a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbită de populația din Latium în Italia centrală (latinii), și alte
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
cazurile substantivelor, ce se regăsesc nuanțat în limba germană (patru cazuri în limba germană, cinci în limba română), care este o limbă germanică, sau extrem de sofisticat (16 cazuri), precum în limba finlandeză, limbă fino-ugrică. Limbile italice formau, alături de limbile celtice, germanice și elenice, o sub-familie "centum" a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbită de populația din Latium în Italia centrală (latinii), și alte limbi precum umbriana și osca, în vecinătatea imediată a etrusce, neindoeuropeană, însă de la care latina a suferit influență
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
de Beauvais, "Speculum maius", este scrisă în latină. Totuși, începând de la Conciliul de la Tours (813), în teritoriile corespunzătoare Franței și Germaniei actuale, omiliile / predicile nu mai erau rostite în latină, ci în „lingua romanica rustica” (galo-romană), sau în „lingua tudesca” (germanică). Destul de des sunt traduse în limba latină lucrări de valoare ale literaturii contemporane: Pe lângă acestea există numeroase texte clasice traduse în latină: În biologie numele științifice ale speciilor sunt date în latină sau greacă. Anatomia folosește pentru definirea parților corpului
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
de cruciați din Bizanț și din Țara Sfântă, însă castelele gotice includeau și elemente specifice, arcele frânte, bolțile și ornamentele în stil gotic. Răspândirea arhitecturii gotice în Europa se realizează grație politicii franceze, adoptată cu înflăcărare în Anglia postnormandă. Europa germanică din est însă a opus rezistență, din cauza apartenenței la arhitectura romanică a imperiului franc. Italia a resimțit și ea impactul stilului gotic, însă a adoptat doar câteva elemente, evitând stâlpul exterior și păstrând tradițiile arhitecturii romanice. Perioada gotică din Italia
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
lombarzi, slavi și avari care se contopesc cu populația locală celto-romană. În secolul al V-lea, invazia boilor (un alt trib celtic care a dat numele Boemiei de astăzi) aduce o perioada de conflicte continue pentru dominarea acestor teritorii cu germanicii și cu alte triburi invadatoare. În secolele al V-lea și al VI-lea, tribul germanic al bavarilor se stabilesc în partea de vest a teritoriului, invazie urmată de cea a alemanilor. Tot în aceeași perioadă, în Carintia, teritoriu din
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
invazia boilor (un alt trib celtic care a dat numele Boemiei de astăzi) aduce o perioada de conflicte continue pentru dominarea acestor teritorii cu germanicii și cu alte triburi invadatoare. În secolele al V-lea și al VI-lea, tribul germanic al bavarilor se stabilesc în partea de vest a teritoriului, invazie urmată de cea a alemanilor. Tot în aceeași perioadă, în Carintia, teritoriu din sudul teritoriului Austriei de azi, se formează și evoluează statul slav "Carintania", ținut care în secolele
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
368 000 de helveți, dintre care 92 000 de bărbați erau apți de muncă. Doar 110 000 de supraviețuitori au fost lăsați să se întoarcă pe meleagurile lor. În 61 i.en., Ariovistus, căpetenia tribului Suebi și rege al populațiilor germanice, a reluat migrația tribului din estul Germaniei către regiunea Marnei și Rinului. Suebii au călcat pe pământurile sequanilor, iar aceștia au jurat credință lui Ariovistus și lupta împotriva aeduilor. Sequanii l-au recompensat pe Ariovistus cu pământ după victoria de la
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
Diviciacus, șeful Aeudan și purtătorii de cuvânt pentru delegația galică și-au exprimat îngrijorarea față de cuceririle lui Ariovistus și ostaticii pe care i-a luat. Diviciacus i-a cerut lui Cezar să-l înfrângă pe Ariovistus și să elimine amenințarea germanică, precum să-i și protejeze pe aedui. Această a reprezentat o oportunitate de a extinde granițele Romei, consolidând loialitatea armatei și calitatea de comandant. Senatul îl declarase pe Ariovistus că rege prieten al poporului roman în 59 i.en., deci
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
rămas singura instituție organizată din Apusul Europei, păstrând tainele limbii latine. Biserica Apuseană, fiind pe cale de dispariție rămânând doar cu câteva teritorii din Italia, a rămas într-o continuă luptă cu Biserica Ariană care avea numeroși adepți în rândul popoarelor germanice, mai precis în rândul vizigoților, ostrogoților și vandalilor. În anul 496 e.n., Francii, un popor de origine germanică, conduși de Regele Clovis sunt evanghelizați de către Biserica Apuseană. Francii înving popoarele germanice ariene, creând un mare imperiu ce cuprindea în est
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
doar cu câteva teritorii din Italia, a rămas într-o continuă luptă cu Biserica Ariană care avea numeroși adepți în rândul popoarelor germanice, mai precis în rândul vizigoților, ostrogoților și vandalilor. În anul 496 e.n., Francii, un popor de origine germanică, conduși de Regele Clovis sunt evanghelizați de către Biserica Apuseană. Francii înving popoarele germanice ariene, creând un mare imperiu ce cuprindea în est și în sud-est teritoriile luate de la germanii arieni și eliminându-i definitiv pe aceștia și pe Biserica lor
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Biserica Ariană care avea numeroși adepți în rândul popoarelor germanice, mai precis în rândul vizigoților, ostrogoților și vandalilor. În anul 496 e.n., Francii, un popor de origine germanică, conduși de Regele Clovis sunt evanghelizați de către Biserica Apuseană. Francii înving popoarele germanice ariene, creând un mare imperiu ce cuprindea în est și în sud-est teritoriile luate de la germanii arieni și eliminându-i definitiv pe aceștia și pe Biserica lor Ariană din Europa, singuri care reușesc să scape sunt vizigoții ce se refugiază
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
seamă gen din cadrul literaturii anglo-saxone, nu s-au păstrat decât vreo 30.000 de versuri. a trecut prin diferite faze de cercetare: în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea centrul atenției se îndrepta spre rădăcinile germanice ale Angliei, mai târziu au fost scose în evidență calitățile literare ale lucrărilor, iar mai recent, accentul este pus pe paleografie. Cercetătorii discută teme ca datare, proveniență, autor și legătura dintre literatura anglo-saxonă și celelalte literaturi din Europa Evului Mediu
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Părinți ai Bisericii", cronici anglo-saxone și povestiri istorice, legi, testamente și alte texte juridice, exerciții de gramatică, medicină, geografie și nu în ultimul rând poezie. Cu puține excepții, toți autorii sunt anonimi. Poezia anglo-saxonă este de două feluri: cea pre-creștină, germanică, care este eroică, și cea creștină. În principal, s-a păstrat în 4 manuscripte mai mari. Poezia engleză nu a moștenit de la anglo-saxoni un set de reguli poetice anume sau un sistem poetic definit. Întinderea în timp a făcut ca
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
fost foarte popular în secolul III d.H. Zeița Covventina era venerată în unele garnizoane din nordul Britanniei. Uneori, membrii unui grupe etnic dintr-o unitate alegeau să se roage împreună. Cohorta II Tungrorum a ridicat altare lui Marte și zeităților germanice Ricagambeda și Viradechtis. Dintre multele zeități pe care le venerau soldații romani, se pare că cel mai răspândit era cultul lui Mithra. Acesta era un zeu iranian care era înfățișat cu o căciulă frigiană pe cap. Templele închinate lui Mithra
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
1 și 4 centimetri. Clavi erau uneori decorate și unele exemple erau largi de șapte centimetri. Clavus erau împărțite în: -latus clavus, pentru senatori -angustus clavus, pentru ordinul ecvestru Etimologia numelui „Teutoburg” ar putea proveni conform unor filologi germani din germanicul „*burg” care înseamnă loc central. Acesta probabil că a dat goticul „baúrgs”-„castel, citadelă”. Alte cuvinte similare sunt „burg”, „burgh”, „burc(h)”, „burk”, „bureg”, „buruc”, „purg” și „purch”. În proto-germanică sunetul /g/ era un velar sau un palatal fricativ la
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
ce s-a întâmplat cu Zenobia de aici încolo, deși cea mai credibilă variantă este aceea conform căreia a fost cruțată și s-a căsătorit cu un guvernator roman, trăind o viață retrasă în villa de la Tivoli. Pătrunderea diverselor populații germanice în imperiu a avut loc în valuri, într-o perioadă lungă, de la sfârșitul secolului al II-lea d.H. până în secolul al V-lea d.H.. Alaric s-a născut în jurul anului 370 d.H. într-un ostrov de la gurile Dunării, insula Peuce
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
importanța capului și a surselor de apă,cum ar fi izvoarele.Cultul împăratului este larg înregistrat,în special la site-uri militare. În Evul Mediu,imigranții de pe continentul european au sosit,aducând cu ei păgânismul anglo-saxon,un subset al păgânismului germanic.Mai târziu,după ce majoritatea popoarelor anglo-saxone s-au convertit la creștinism,vikingii din Scandinavia au sosit,aducând cu ei păgânismul nordic. Variatele religii și istoria etnică a Angliei a lăsat o gamă largă de edificii religioase - biserici,catedrale,capele,paraclise
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]