3,612 matches
-
călugăriță, cu o singură excepție : o eșarfă albă, savant înfășurată în jurul capului, care o face să semene cu un hibrid monahal catolico-ortodox. El, tânăr la 18-20 de ani (să fi fost oare fiul ?), purtând o fustanelă neagră și lungă până la glezne, iar în picioare cu pantofi de sport de tip „adidas”, iarăși de culoare albă. Femeia calcă cu pas rar și apăsat, purtând pe brațul stâng mai multe coli de format A4, pe care le împărțea cu atenție celor prezenți în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mea confesiune, de „legea mea”, cu alte cuvinte, un ecumenism discret, autoimpus. O piatră rotundă și grea, ca un ou de găină, proiectată de unul dintre cauciucurile microbuzelor care urcă panta, o atinge năprasnic pe pelerina Ana chiar în rotundul gleznei, mai să se prăbușească la pământ de durere, așa că sunt nevoit să o ajut să urce, cu greu, ultima parte a pantei. Ana îmi spune că băiatul este „domn” la Cluj, medic, de mic i-a plăcut cartea, e tare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
largi, didactice, cu cele trei degete de la mâna dreaptă strânse corect, simbolic scoase în evidență. Poartă un rucsac de mici dimensiuni din considerente practice. În fine, este îmbrăcată cu haine de culori sobre, obligatoriu cu o fustă lungă care ascunde glezna, iar pe cap are un voal străveziu, ce nu este însă purtat tot timpul, ci doar atunci când proximitatea unui loc sacru o impune (Trușcă, 2009). Pentru o analiză erudită a raportului dintre religie și corp, a se vedea exercițiul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
strălucitoare. Femeile în vârstă încă mai poartă fustele plisate tradiționale, cele mai tinere par să fi renunțat la ele, dar afișează în continuare variante „moderne”, adaptate ale portului tradițional, la fel de stricte în ceea ce privește lungimea lor (stofa ascunde în întregime piciorul și glezna). Cu toate că este dificilă o estimare exactă a locului de proveniență, marea majoritate a acestora sunt rromi căldărari, originari din localitățile Ciurea, Grajduri, Ivești și Livești. Este vorba de un grup cu sedentarizare târzie, identitate etnică foarte bine prezervată, autoimpusă, conviețuind
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ca și la Eminescu, își găsește cea mai frumoasă exprimare în opera nichitastănesciană. Începând cu iubirea "care mi te-ncolăcește ca un fum, ca o viță-de-vie/ în jurul pieptului/ în jurul tâmplelor,/ mereu fragede, mereu unduitoare...", cu sentimentele care "îți vor găsi gleznele,/ îți vor izbi gleznele/ cu umbre de fosfor te vor izbi în curând", atingerea pare a fi înlăuntrul eului și mai puțin înafară, cu umbre și lumini. Referindu-se la fonetica terestră în raport cu nervul divin citim "Diferite sunt învelișurile / iarba
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
își găsește cea mai frumoasă exprimare în opera nichitastănesciană. Începând cu iubirea "care mi te-ncolăcește ca un fum, ca o viță-de-vie/ în jurul pieptului/ în jurul tâmplelor,/ mereu fragede, mereu unduitoare...", cu sentimentele care "îți vor găsi gleznele,/ îți vor izbi gleznele/ cu umbre de fosfor te vor izbi în curând", atingerea pare a fi înlăuntrul eului și mai puțin înafară, cu umbre și lumini. Referindu-se la fonetica terestră în raport cu nervul divin citim "Diferite sunt învelișurile / iarba pentru pământ/ apa pentru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Michelangelo. Însă atingerea își găsește cea mai frumoasă exprimare în opera nichitastănesciană. Începând cu iubirea care mi te-ncolăcește ca un fum, ca o viță-de-vie/ în jurul pieptului/ în jurul tâmplelor,/ mereu fragede, mereu unduitoare..., cu sentimentele care îți vor găsi gleznele,/ îți vor izbi gleznele/ cu umbre de fosfor te vor izbi în curând, atingerea pare a fi înlăuntrul eului și mai puțin înafară, cu umbre și lumini. Referindu-se la fonetica terestră în raport cu nervul divin citim Diferite sunt învelișurile / iarba
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
își găsește cea mai frumoasă exprimare în opera nichitastănesciană. Începând cu iubirea care mi te-ncolăcește ca un fum, ca o viță-de-vie/ în jurul pieptului/ în jurul tâmplelor,/ mereu fragede, mereu unduitoare..., cu sentimentele care îți vor găsi gleznele,/ îți vor izbi gleznele/ cu umbre de fosfor te vor izbi în curând, atingerea pare a fi înlăuntrul eului și mai puțin înafară, cu umbre și lumini. Referindu-se la fonetica terestră în raport cu nervul divin citim Diferite sunt învelișurile / iarba pentru pământ/ apa pentru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și suferiți pentru El!” (Filipeni 1, 29) Eli..., Eli... Îmi cânt bucuria-mplinită-a durerii... Săgeți de lumină îmi sfâșie beznele... Osânda mi-o fac ispășiri primăverii, Butucul-răbdării îmi sângeră gleznele... Întâi, am întins doar o mână în Cruce... și Jocul îmi place... și, totuși... mă doare!... Eli..., nu Te duce! Sub hula mulțimii simt spinii ninsoare!... Eli..., Eli..., lama sabahtani!... Eli, Tu... sau... eu... Cine moare?!... PARTEA I CAPITOLUL I
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zăludule, piatră măruntă”. (Radu Gyr) Se însera când am coborât în gara Aiud. Terasamentul, prea jos față de scară, întrecea lungimea lanțului care ne lega unul de altul. Siliți de gardieni, primul îl târa sau smucea pe celălalt, brățara lanțului mușcând gleznele. Încolonați, am pornit sub escortă spre penitenciar. Fiind camuflaj, călcam în gropi sau alunecam pe zăpada înghețată. Prim gardian la Aiud era un fost plutonier de jandarmi, Vucea. Călăul de pe vremea dictaturii carliste era preluat de cea antonesciană. Nu înjura
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
abia îți putea dezmorți buricele degetelor. Celula părea că are cinci pereți. Ne imaginam sistemul celular interior ca un labirint din care chiar Tezeu cu firul Ariadnei n-ar fi putut ieși niciodată. Obosiți, înfrigurați și cu usturimi acute la glezne, am adormit amândoi înlănțuiți sub mantaua mea de elev, care avea mânecile rupte, rămase la Ploiești. Câte o părticică din ființă ne va rămâne prin fiecare din închisorile, minele, lagărele de muncă și beciurile securităților din toată țara; unora ființa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
material în care să primim și să ispășim prin suferință greșelile sufletului, am fi fost alături de satana în veșnicie. Muntele suferinței ne iese în cale nu ca un mușuroi pe maidan, pe care să-l trecem întărind nițel genunchii și gleznele. E un munte cu prăpăstii amenințătoare, cu suișuri abrupte, cu colți de stâncă ce-ți rup hainele, îți scrijelesc carnea care-ți sângerează, cu tunete și trăznete care te înspăimântă, cu prăvăliri de pietre și prăbușiri de copaci în cale
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu gurile căscate ca niște hăuri, cu ochii prăbușiți în găvanele orbitelor, suspinau: „Apă..., apă...”. Moartea le alina orice suferință. Acum nimeni nu știe ale cui sunt coastele rupte care sparg, primăvara după ploaie, grămezile de bolovani. Ale cui sunt gleznele risipite printre ierburi sau fruntea albă de var, ca un pietroi tocit de apele vremii, sau degetele răsfirate vrând parcă să apuce razele soarelui - ziua - și ale lunii - noaptea - sau dinții presărați ca mărgelele pe marginea potecii înguste? La Înviere
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
le ține în seamă păcatul acesta”. Când trupul nu se mai zvârcolea sau pieptul nu mai sufla, iar zăpada se năclăia cu sânge, bucata de om era apucată cu smucitură de fiară, târâtă și aruncată într-o cameră plină peste glezne cu mocirlă de urină și fecale, în întuneric de iad. Între noi era și un evreu tânăr, Rubin Scheinhorn, adus la Jilava de conaționalii lui, frați israeliți, pentru că nu a vrut să colaboreze cu stăpânirea la actul de bolșevizare a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mi se derulează automat în minte: Urmașilor mei Văcărești, Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Și-a patriei cinstire! Ideea creșterii limbii românești și cinstirea patriei erau într-un contrast dureros cu realitatea, încât simțeam că-mi joacă lanțul pe glezne. M-a trezit din gândurile și starea mea firescul situației. Ofițerii ne-au dat în primire „localnicilor” cu dosare cu tot și-au plecat. Așteptam să fim pedepsiți, dar pentru comportamentul de pe drum nu s-a luat nici o măsură. Pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ai voie să iei și hainele, cu capul descoperit și erai dus la izolare, fără termen, fără explicație, după lista „de la poartă”. În izolare nu aveai voie să stai jos sau sprijinit pe beton, decât dacă te prăbușeai înghețat, cu gleznele sângerânde de strânsoarea lanțului, de multe ori cu cătușe la mâini (americane; dacă încercai să ușurezi strânsoarea, cătușa se strângea, paralizându-ți în final membrele, care se umflau, iar dureri ca de cuțit îți străbăteau muș chii și oasele). Noaptea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
asigurăm cu pecetea trezoreriei cerești. La Jilava primisem o pătură de la un țăran care se eliberase. Avea o țesătură în carouri mari, cu negru și roșu. Îmi făcusem din ea un costum ciudat, cu pantaloni largi care se strângeau pe glezne și o vestă la care, pentru că nu-mi ajunsese stofa, îi făcusem o mânecă dintr-o altă bucată de pătură. Mă ajutase croitorașul Mânzală și-l cususem în urma acului, cu ață scoasă dintr-o saltea ruptă, primită să spălăm pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a vorbit cu mama în taină. Eu mă plimbam prin curte. Un cățelandru în lanț, lângă cotețul păsărilor, se arăta agresiv. Dar l-am mângâiat și l-am liniștit. Atingând lanțul, un fior mi-a trecut prin fluierele picioarelor; deasupra gleznelor aveam totdeauna senzația de gheață a brățării metalice care-mi săruta gleznele. I-am adus o bucățică de pâine și i-am dezlegat curelușa din jurul gâtului. Mi-a lins mâna, s-a tăvălit de bucurie peste florile dintr-o brazdă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cățelandru în lanț, lângă cotețul păsărilor, se arăta agresiv. Dar l-am mângâiat și l-am liniștit. Atingând lanțul, un fior mi-a trecut prin fluierele picioarelor; deasupra gleznelor aveam totdeauna senzația de gheață a brățării metalice care-mi săruta gleznele. I-am adus o bucățică de pâine și i-am dezlegat curelușa din jurul gâtului. Mi-a lins mâna, s-a tăvălit de bucurie peste florile dintr-o brazdă și se gudura la picioarele mele. Hai, du-te, ești liber! Nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Liana, într-a opta, Liviu, într-a șasea, și Justina, într-a patra. Copiii erau frumoși, vioi și inteligenți. Liana era în excursie și veniseră doar ceilalți. Îmbrăcasem un costum de haine al tatălui meu, pantalonii mi se ridicau deasupra gleznelor, iar haina era adusă din spate. În picioare, mama mi-a dat niște papuci vechi; călcam de sus cu ei și păream un gâscan care joacă tontoroiul într-o băltoacă. Mama mi-a prezentat copiii. Liviu m-a privit îndelung
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de văicăreală și blestem. Am intrat, peste pragul de piatră, în interiorul turnului. Lizzie m-a urmat și dintr-o dată ne-am găsit împreună în lumina verzuie, cu ochiul rotund, albicios, al cerului deasupra capetelor noastre, și iarba răcoroasă încercuindu-ne gleznele. Atmosfera umedă din interiorul acestuia a prilejuit propășirea unei vegetații diferite, o iarbă mai înaltă și mai luxuriantă, presărată cu păpădii și cu scaieți albi, gata să dea în floare. Lizzie purta o rochie de pânză subțire albă, dreaptă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prins-o în brațe. — Vai, dragostea mea, nu fi atât de speriată, încetează, rămâi aici, te iubesc, voi avea grijă de tine... Începu să se zbată, împotrivindu-mi-se în tăcere, violent și cu o forță surprinzătoare, izbindu-mă în glezne, zvârcolindu-se să-mi scape din strânsoare, ciupindu-mă de braț cu o mână, în timp ce cu cealaltă îmi apăsa puternic beregata. I-am întrezărit o frântură de secundă gura deschisă și dinții albi, înspumați. Am încercat s-o ridic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în stare acum să străpung cu ochii semiobscuritatea difuză. Luceafărul își ocupase postul, poate că apăruseră și alte stele, precum și o lună spălăcită. Mă gândeam și mă rugam: „Dă Doamne să fi căzut ușor și să-și fi scrântit o gleznă, ca să o pot aduce înapoi acasă și s-o țin acolo, iar diavolul ăla să facă ce i-o trăsni prin minte!“. Era extrem de greu să-mi mențin ritmul mersului peste stânci, pentru că erau atât de imprevizibile și lipsite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
n-a stat decât foarte puțin și pe urmă a spus că se întoarce acasă pe o scurtătură peste stânci. Abia după ce a plecat, m-a cuprins teama ca nu cumva să fi căzut și să-și fi fracturat o gleznă. Suna foarte subțiratic și fals. — O scurtătură peste stânci? Era o idee lipsită de sens, dar Ben părea prea îngrijorat ca s-o pună la îndoială sau ca măcar să-și manifeste ostilitatea. E vorba de stâncile din jurul casei dumitale? S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o expresie aburită și uimită. Și, pentru a spune adevărul, încercam deja un sentiment de posesiune în ce-l privea pe Titus. — Vino, am spus. În timp ce-l împingeam pe Titus pe ușă, i-am tras lui Gilbert o lovitură în gleznă, în chip de avertisment ambiguu. — Gilbert, ai putea să pregătești masa pentru mine și pentru Titus în cămăruța roșie? Titus, o băutură? A luat o bere, iar eu am băut vin alb, în timp ce Gilbert, care se împodobise acum cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]