6,255 matches
-
masa mea. Nu cred că m-a văzut și pe mine. Martin s-a așezat în fața mea, a scos imediat o carte din buzunar și a deschis-o. Puștiul ăsta o să-și distrugă ochii... Cât despre mine, eu aveam o grămadă de griji pe cap, la care se adăuga o mahmureală cumplită, așa că nu aveam nici un chef să mă complic. Astă-noapte am mai trecut una pe răboj. Cocteiluri: 17£, Cina: 68£, Selina: 2 500£. M-ai auzit, două miare și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-am prezentat iar la ușa vecină, cu sticla de brandy legănându-mi-se în mână, după care am făcut-o pe Selina să-și blesteme mama că o adusese pe lume. Două mii cinci sute de lire - asta înseamnă o grămadă de bani. Dar Fielding vorbea despre milioane. Dacă totul ar fi mers strună, aș fi putut să mă culc cu Selina în fiecare noapte, pentru tot restul vieții. A sosit și vinul. Oricum, trebuia să aștept să vină și mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văd ciorna. Mi-au răspuns, tachinându-mă, că mai trebuie să aștept cu văzutul. M-am așteptat să fiu tachinat în continuare. Eram prea amețit de băutură și de oboseala călătoriei ca să mai fiu sigur. Lorne turnase în mine o grămadă de whisky nonagenar. Spun asta pentru Lorne. La care se mai adaugă șampania băută în cinstea scenariului lui Dor. Restaurantul era plin cu stele de cinema, multe stele de cinema. De ce îmi pierd vremea cu stelele de cinema? Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
citit tot timpul sau cel puțin mi s-a părut că am dat câteva pagini. Trebuie să recunosc că admir felul în care Orwell își începe propriu-zis cartea abia în pagina șapte. Ceea ce e în favoarea ta. Cititul îți ia o grămadă de timp, nu găsești? Durează așa de mult să ajungi de la pagina douăzeci și unu, să zicem, la pagina treizeci. Adică, mai întâi ajungi la pagina douăzeci și trei, apoi la pagina douăzeci și cinci, apoi la pagina douăzeci și șapte, apoi la pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu-i așa? Adică, vreau să spun că sunt așa de lungi. După un timp m-am gândit să-l sun pe Felix să-mi aducă niște bere. Am reușit să rezist tentației, dar și asta mi-a luat o grămadă de timp. După care l-am sunat pe Felix să-mi aducă niște bere. Și am continuat să citesc. M-am întors de la prânz la cinci fără un sfert și eram într-o formă excelentă după ce intrasem într-un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de patruzeci și cinci de minute eu și Kasimir au băut vârtos, într-o tăcere deplină, până când s-a întors Caduta cu trei albume groase, dedicate în întregime finilor ei. Finii sunt singurii copii ai Cadutei, dar, taticule, are o grămadă de fini. M-am așezat alături de ea, pe canapea, bucurându-mă pe furiș de mângâierile unei mame... De-acum, atât eu cât și cartea mergeam ca pe roate. Distracția asta cu cititul e un fleac. Teoria mea e că whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult. — ... deci, deci, mda, aici intervii tu, am spus eu încheind subiectul. Dar aici nu e vorba de scris, îmi răspunde el. E vorba de psihoterapie. S-a făcut. — Cât? I-am spus suma. Și asta mi-a luat o grămadă de timp. Iisuse, pentru un scriitor era vorba de o sumă incredibil de mare. Martin a râs. Mi s-a părut că a înghițit în sec. — ... Lire sau dolari? Selina spune că eu nu sunt în stare să iubesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pliseuri, cucoane înfoiate în nădragi strâmți de catifea reiată, și o inflație de pistrui revitalizați, brutele blonde bâțâindu-și torsurile în bar, dând astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate de taur. Așadar, această revărsare, această nevinovată catastrofă evoluționistă - ei, eu, și Holly sau Golly sau Lolly, vioaia mea amică cu rochia ei umflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Pe Vron am găsit-o în salonaș uitându-se la televizor. Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau să fie făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Așa că, în continuare, am încercat s-o violez. Trebuie să mărturisesc, cu toată sinceritatea, că n-a fost o treabă prea elegantă. Sunt un începător în materie și, în general, sunt ieșit din formă. Așa, de pildă, am pierdut o grămadă de vreme încercând să-i stăpânesc mâinile. E clar că modul cel mai firesc de a viola o fată e să rezolvi problema picioarelor și, eventual, încasezi una peste față, ca parte componentă a afacerii. Uite încă un sfat: dezbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
totul sub tăcere... Gonesc pe Chelsea, îmbrăcat cu sacou și cravată, spre restaurante și baruri, acolo unde își pierd vremea gagicuțele locale. N-a fost o cursă prea grozavă - aglomerație, poliție, lenea renovatului meu Fiasco. Dar am trecut pe la o grămadă de cârciumi și baruri (erau pline de frăguțe locale, da’ și de pulărăi de prin partea locului). În timp ce mă întorceam spre casă, fiind prins într-un ambuteiaj pe Bayswater Road, o viespe obosită a intrat pe geamul deschis și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vede electoratul subțiat permanent. Ce mai face Doris? l-am întrebat eu. — Bine. Scriitorii, făcu el vag, au prea multă putere. Bun, Slick. De-acum încolo eu trec strict în sectorul executiv. De când cu Good Money, mi-au rămas o grămadă de proiecte baltă. Rectific: Bad Money. La modul în care curge mălaiul spre noi, e imposibil să-l mai oprești. Vreau să începi să te gândești la al doilea proiect. — Chiar așa? Puneți oamenii la treabă, Slick. Avem lumină verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
taxi și m-am urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde telefonul aștepta răbdător, sunându-și clopoțelul de salut, răbdător și îndurerat, ca durerea. Ar trebui să-ți spun o grămadă de lucruri despre ologul ăsta care mă tot sună. Ar trebui să-ți spun, dar necazul e că nu pot să fiu... Bun, în regulă, poate că ar trebui să fac efortul. Poate că tu ai înțeles. Eu nu. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ossie își trăsese un salariu frumos - și era baban, nu glumă: altfel, ce sens ar mai avea să te agiți cumpărând și vânzând bani, dacă nu ar fi bani. Dar el nu avea paraiul cel adevărat, mălaiul care se adună grămadă inviolabil, mălaiul care nu dispare niciodată. Așa că ea l-a dat afară. În după-amiaza asta. Nimic nu eliberează femeia mai mult decât banii. Ar trebui să le vezi când au pus mâna pe bani... Cu mâna ei încă în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în fața hipodromului de la Degas, după care o duce la o braserie selectă pentru niște chifteluțe clasa-ntâi din carne de cal sau calburger sau ce dracu o fi fost... Parisul a fost o provocare extraordinară pentru mine. Am pierdut o grămadă de vreme pe bulevardele de pe malul stâng, beat, croindu-mi drum prin mulțimea pornită după cumpărături, învârtindu-mă în jurul oamenilor cu bani, oprindu-mă la fiecare cincisprezece pași atunci când vedeam vreo blondă cu un bronz turbat înrămat de cadrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Era mai demult o stradă, O școală, și bruma cădea - Prin săli, ca nimeni să-l vadă, Un elev singuratic pălea. Un om, în amurg, pe o stradă... Pe foi nu mai știu cum trecea - Sub ropot, și-a lumii grămadă... - Uitasem că toamna venea. Singur Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere; Pe masă arde o
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Strigoii, din pod, își iau înapoi, Lăsate din viață, demult, amanete... Așa spunea basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâșmă, apar siluete Cu roșii fanare, galbene, verzi Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi. Marș funebru Ningea bogat, și trist ningeal; era târziu Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul; Și-am plâns la geam, și m-a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
auzit vocea Liviei spunând: — Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit, a găsit-o pe Livia Cramm moartă, cu amândouă mâinile înțepenite ca niște gheare în jurul propriului ei gât. Cana cu apă era răsturnată, iar grămada de pilule considerabil micșorată. Abia mai târziu în dimineața aceea Vultur-în-Zbor a descoperit că prețioasa lui sticluță, fiola cu lichid albastru, dătător de liniște, dispăruse. S-a dus să-i ceară socoteală lui Deggle, care stătea întins, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care se înălța și ea. Cu o secundă înainte de pierderea de sine, care s-a întins pe perioada cât și-a revenit în simțiri, Virgil a atins intrusul și l-a recunoscut. Revenirea la realitate. Era gol, hainele îi stăteau grămadă acolo unde le lăsase, pe pieptul lui Vultur-în-Zbor, pădurile îi înconjurau, iar trupul său încă mai desena mișcările metodice, circulare, ale Dansului Putinței. Simțea în membre povara cumplită a epuizării, dar mânia îl făcu să uite de ea. — Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dimensiunile Exterioare, nu putea intra pe câmpul de luptă. Virgil Jones stătea nemișcat, cu capul plecat, brațele întinse și mâinile desfăcute, ca un om care împinge o ușă foarte grea. Apoi s-a prăbușit fără de veste. O materie inertă prăvălită grămadă la pământ, în pădure. Vultur-în-Zbor se repezi înainte. Virgil Jones își revenea încet. — N-ar fi trebuit să-mi bat capul, spuse el. N-a fost de fapt nici o confruntare. N-aveam nici o șansă. Un purice care vrea să violeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pas, tovarăși de arme, în întâmpinarea destinelor lor separate. Luna răzbea palidă prin ceață și împrăștia stropi albi de lumină pe creștetele lor în mișcare. Partea a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca depusă, dar în sens invers. Grămezi de pământ negru și ușor jilav stăteau în așteptare lângă morminte. Femme fatale. Dacă eticheta ți se potrivește, poart-o. Unul câte unul, toți cad în jurul meu: bărbați morți în jurul meu, viață nenăscută înăuntrul meu. Sărmanul conte, prostovanul, lovit în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mi-a salvat viața de două ori, răspunse Vultur-în-Zbor. Iar pentru încercarea de-acum a avut încuviințarea mea. Dar ce-i cu fața mea? — Biet tinerel idiot! zise Liv, întinzându-se pe pat. Vultur-în-Zbor se așeză țeapăn pe scaun, în mijlocul grămezii de mizerie. — Biet tinerel idiot! repetă ea. Fața ta seamănă cu cea a lui Grimus, ca propria lui imagine în oglindă. Ceva mai tânără și mai palidă, dar atât de asemănătoareă! Nu știai că asta l-a atras în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am lăsat de școală, nu am absolvit decât primul nivel - dacă e destul pentru Lady Di... Nu, gătesc. Prânzul directorilor, pentru moment. La două uși de aici. E chiar amuzant - sunt toți niște animăluțe bătrâne de casă. Am gătit o grămadă de feluri cu cordon bleu, știi tu, cum face lumea, și într-o zi m-am gândit, de ce nu? Am și eu ceva de făcut. —Și Belinda? — Bells? Ei, ea face un curs de secretare în Kensington. Apoi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
erau mai complicate. Mă întreb dacă trebuia să îmi cer scuze pentru că am făcut-o pe noua lui prietenă blondă spălăcită sau dacă asta era o insultă adusă zoaielor de la spălatul vaselor. Personal, cred că fusesem destul de reținută; erau o grămadă de lucruri mai grave pe care puteam să le spun. Oricum, după cum comentase și Tom, mă complăceam într-o cloacă de cinism. Tânjeam să îi spun că (a) fusesem la o întâlnire așa cum se cuvine și că (b) mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]