7,948 matches
-
față de adevărul judecății, adevărul libertății, adevărul dreptății. A luat ființă o evlavie a nelepădării de vină, dar de nimicire cu zgomote a celor ce o observă și condamnă. Pastorii acestui nou tip de confesiune, peste măsură de zeloasă, sunt sub grația viciului și în slujba obrăzniciei ieșite nelecuit din raza ultimului indiciu de omenie. Ei au călcat totul în picioare, au închis drumurile călcate smerit de oameni curați și cumpătați, lăsându-le în umbra survolului păunilor. Viclenia înflăcărează și defectează frâna
PĂTIMITORII PENUMBREI ŞI NEVEDERII, CĂTRE PROF. UNIV. DR. MONICA POP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378812_a_380141]
-
fericire în viața unui om sunt numai când este îndrăgostit. Pentru că atunci tot ce este în jur dispare! E ca o idee fixă. Totul se concentrează în jurul unui om. Și restul dispare! Nu mai vezi asperitățile... Este singurul moment de grație pe care ți-l acordă viața. Când te îndrăgostești nu te mai interesează nimic altceva. E lucrul cel mai prețios pe care ți-l oferă viața. In rest... nu prea sunt momente de fericire. Pot să fie momente de încântare
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
atâtea întrebări vii numai răspunsuri moarte(...) dar m-am întors în Ithaka? sau nici n-am plecat” Arhetipul Sisif este refilmat prin transpunerea unui atlet ( poezia Athlos) în efortul fizic, simbolizând neantul: “...trebuie să învingă. cu tenacitate de cârtiță cu grație de felină cu șuier de pasăre cu vise de zeu(...) și-n miezul efortului demonstrativ roade nimicul atletic.” Lakonika prinde minimalismul aforistic într-o lentilă de expresivitate și aplomb, amintindu-mi de structurările nipone, contemplarea aici scrie mai rece, cu
DUMITRU PANĂ- LAKONIKA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379123_a_380452]
-
Când pierdem inocenzia și decenza, Va trebui să mergem la Florenza, Se nu uităm în timp și anotimp, O vizită nu strică în Olimp. Ne este trupul împărțit în continente, Ici o durere, moarte iminentă, Pe undeva o greață fără grații, Se nasc copii la intervale- spații. Căminul are-un înger păzitoriu, Noi nu vom trece, cred, de Purgatoriu, Din fabulă în viață și-napoi, Pe stradă mor eroi după eroi. Da capo sin al fine, dacă vrei, Oh, thank you
INDULGENZIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379866_a_381195]
-
demonii stihiilor sale s-au mai domolit, s-a retras în văgăunile lui din spatele munților, dând răgaz de odihnă pădurii ce-și întinde brațele descărnate, obosite de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate pe coastele muscelelor. Iarna și-a instaurat în cele din urmă domnia deplină asupra pământului, înveșmântând
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
ambele regate vor fi la picioarele tale. - Până atunci, poate că mă lași să-i înfulec pe cei trei flăcăi de pe insula pedepselor, mi-e dor de carne fragedă! - Cu ei am alt plan! Ar face orice să reintre în grațiile lui Triton și să se întoarcă în mare. Căluții de mare așteptară nemișcați până ce Coral se despărți de monstrul cu două capete și se întoarse în peștera ei, după care se hotărâră să se despartă. Steluța avea să se întoarcă
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
să transforme, „selon l’âme et de vie de chacun”, povestea pictată în pictură de cânt. Prezenta Antologie este „recolta” de peste an 2015, adunată cu grijă din creuzetul creației așa cum ea se va fi fost ivit într-o clipă de grație sinonimă cu surâsul, lumina din gând, freamătul de suflet, lacrima, bucuria, sfâșierea, dorul, tăcerea grăitoare. „Dialogul” pictură-poezie, pictură-proză, capătă consistență prin alăturarea imagine-cuvânt, invitând totodată cititorul să-și amestece propriul gând în cântecul fără de sfârșit care este de fapt rotundul
PAULA ROMANESCU CRONICA LA ANTOLOGIA CENACLULUI CETATEA LUI BUCUR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380423_a_381752]
-
privaz flori colilìi lebede vii legând în psalmi raiul de dalbi - palat de sfinți grădini cuminți... * viscol de flori trezește-n zori stea și Voivod pentru-un norod abia scăpat din scăpătat mistice veri verzi primăveri și constelații magìi de grații: meniți în șoapte focuri de noapte pentru-un norod scos din năvod acum schilod: Crist-Voievod schimbă-umilinți în limbi de sfinți și-atâtea patimi și-atâtea lacrimi le ia-ntre palme blestem să darme și le descântă pentru o nuntă pentru
FLORI de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380560_a_381889]
-
lopată” - cf. Doi oameni răi, p. 60. “Răutatea”, la Nicolae Țic este/devine, deci, paradoxal, o forță benefică: expresia forței Duhului uman, de a înțelege (...mai degrabă ori mai târziu, cu mai multă sau mai puțină bunăvoință ori ...”încântare”, ori “grație”...!) profunzimile sufletești ale omului și legile disimulate, dar absolute, ale cosmosului. Cosmos care-și impune legile nu doar în natura liberă, ci și în lumea oamenilor, în societatea care, până la urmă, va trebui să-și regleze cântarele relative, după cele
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
prin raportarea la misterul relației om - Divinitate. Modelele umane de conduită sunt aceleași, în fiecare secol, deceniu, doar forma de manifestare sau redarea sub forma ușor modificată a unui limbaj diferă, însă ascensiunea spre o accesibilitate a unui timp de grație ar fi o cădere în idealism sau idilism. “Puterea mea se desăvârșește în slăbiciune”, zice Hristos (după Sf. Apostol Pavel, II Corinteni 12, 9). Diferențiatoare rămâne raportarea la limbaj. Forma de îmbrăcare a cuvântului poate determina o apropiere de mesagerii
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
Teodoru, originar de prin părțile unde s-a născut și a copilărit artistul, - în satul Văleni vecin cu Dodeștii lui Victor Ion Popa - care, “preluându-i gândul, un vis de o viață pentru alcătuirea unui Album care să arate, prin grația peniței ori a creionului, harul neobișnuit și imensa opera de plastician a lui Victor Ion Popa”, reușita lucrare de față. ”Sensibil și prompt”, tânărul i-a preluat ideea, spune C.D. Zeletin, și „după ani buni de muncă în biblioteci, arhive
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
fantezii-n buchete de splendori Le voi grava-n vitralii de zâmbete eterne! Iubește pentru doi și-nvinge vechea fire, Împarte rai de salbe și fluturi de lumină, Sfințește vraja clipei cu har și dăruire, Îmbracă-te cu mantii de grație divină! Dă sens vieții tale și-alege dintre spini Doar crinul inocenței stropit cu nestemate, Despovărează pasul de praf și de ... Citește mai mult Ascultă simfonia din ultima ta noapteCare desparte iarna de-aroma primăveriiși primenește-ți gândul cu-mpătimite șoapteDe
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
câte fantezii-n buchete de splendoriLe voi grava-n vitralii de zâmbete eterne!Iubește pentru doi și-nvinge vechea fire,Împarte rai de salbe și fluturi de lumină,Sfințește vraja clipei cu har și dăruire,Îmbracă-te cu mantii de grație divină! Dă sens vieții tale și-alege dintre spiniDoar crinul inocenței stropit cu nestemate,Despovărează pasul de praf și de ... XXX. SE POATE?, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015. Zburam prin anotimpuri pe-
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
țese leagăn din raze parfumate, Dorințele în noduri se strâng în chingi de-alean, Iar ochii scriu poeme cu perle de lumină Și timpul se comprimă-n clepsidre de libații, Imperecheate doruri distanțele alină, Culori descântă trupul cu fantezii și grații. Cum să descriu iubirea? Tandrețea-i mă seduce, Un veac nu mi-ar ajunge să-i conturez prefața, Iubesc clipă de clipă mai mult decât pot duce, În anotimpul ei, captivă sunt de-o viață. Mă las de bunăvoie, de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
luna țese leagăn din raze parfumate,Dorințele în noduri se strâng în chingi de-alean, Iar ochii scriu poeme cu perle de luminăși timpul se comprimă-n clepsidre de libații,Imperecheate doruri distanțele alină,Culori descântă trupul cu fantezii și grații.Cum să descriu iubirea? Tandrețea-i mă seduce,Un veac nu mi-ar ajunge să-i conturez prefața,Iubesc clipă de clipă mai mult decât pot duce,În anotimpul ei, captivă sunt de-o viață.Mă las de bunăvoie, de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
și Robert. Se simțise bine alături de ei îi oferiseră protecția necesară și libertatea de a-și etala farmecele fără teamă și mai ales îi dăduseră putere asupra tuturor fetelor. Toate o invidiau și nu știau cum să-i intre în grații doar ca să obțină un loc lângă sau o întâlnire cu unul din băieți. Îi convenise aranjamentul dintre ei asta până când dragostea pe care o simțea Nicu față de Lavinia slăbănoaga aia ștearsă și nesemnificativă începuse să o deranjeze maxim. Vroia și
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
aer iute și rece, Decimată e luna ce plânge tardiv și ciudat Pe Abel cel lovit de Cain altădat. Cum se mai moare? Se moare simplu, printre cuvinte Te așezi și aștepți...nu mai mult decât o viață Lovitura de grație, durere fierbinte Gladiator ce-și joacă-n arenă zilele cusute cu ață Caesar! Caesar! Cei care merg la moarte te salută! În ce fel se mai moare? Se poate muri fără urme de umbră chiar dacă doare Senin și albastru, într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
morții șuieră prin aer iute și rece,Decimată e luna ce plânge tardiv și ciudatPe Abel cel lovit de Cain altădat.Cum se mai moare?Se moare simplu, printre cuvinteTe așezi și aștepți...nu mai mult decât o viațăLovitura de grație, durere fierbinteGladiator ce-și joacă-n arenă zilele cusute cu ațăCaesar! Caesar! Cei care merg la moarte te salută!În ce fel se mai moare?Se poate muri fără urme de umbră chiar dacă doareSenin și albastru, într-o anume zi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
naturii unică răsărită din fibra spiritului slav, ca o datorie a acestuia din urmă de a înlocui definitiv cuvântul rostit cu umbra infinită și nobilă a mișcării, dar și o uluitoare lecție de a descifra sensuri prin arta plină de grație a dansului clasic. Soliditatea filozofiei supreme a momentului Maya poate fi definită plecând și de la faptul că a trasa cu toată ființa prin aer tablouri diafane de ... Citește mai mult „Sensul vieții îl văd în creație, iar creația este de
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
naturii unică răsărită din fibra spiritului slav, ca o datorie a acestuia din urmă de a înlocui definitiv cuvântul rostit cu umbra infinită și nobilă a mișcării, dar și o uluitoare lecție de a descifra sensuri prin arta plină de grație a dansului clasic. Soliditatea filozofiei supreme a momentului Maya poate fi definită plecând și de la faptul că a trasa cu toată ființa prin aer tablouri diafane de ... XV. MAGDALENA ALBU - HARICLEEA DARCLÉE - ELOGIUL DEMNITĂȚII, de Magdalena Albu, publicat în Ediția
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
fără știrea (sic!) conducătorului idolatrizat! În locul lui, Stalin îl va instala la cârma malaxorului social pe georgianul Lavrenti Beria, adică pe insul fără urmă de caracter (redutabil candidat la titlul de cel mai urât dintre pământeni), care a intrat în grațiile autocratorului prin totala lipsă de jenă cu care i-a falsificat trecutul revoluționar. Nota 1: La setea de putere („o patimă de maniac, de satrap asiatic din vremuri demult apuse”), pe care o subliniază Bajanov, trebuie să mai adăugăm marea
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din cele mai vechi timpuri până în pragul creștin FEMEIA, n-a prea fost deloc privită ca chip divin, ca una din marile minuni ale Creației ci, cel mai adesea strivită de grosolonia și grația percepției de către casta, clanul religiozității sau al culturii epocilor respective. Dacă, în rândul neamurilor politeiste, FEMEIA era net inferioară bărbatului, indiferent pe ce scară socială se situau ambii, afară de clasa aristocrată, existau totuși două excepții situate la poluri opuse: cel
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
pe lângă toate celelalte daruri cu care o înzestrase natura: deșteaptă, bună, miloasă, milostivă, gospodină, cultivată-ba chiar spun unii că învățată. Pentru Dimitrie Cantemir, cea mai demnă soție ce-și putea alege.” (ibid. p. 466) Nu putem să omitem nici alte grații princiare emblematice fără să le aducem o reverență aristocrată, Domniței Maria, fiica Voievodului Grigore Callimachi, vestita Marghioala Roznovan, socotită „cea mai frumoasă femeie din Moldova”, căsătorită cu Grigore Sturza. Eufrosina Rosetti, bunica lui Radu Rosetti, o considera că „este cea
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
devină apanajul FEMEII virtuoase în care se întrupează viața sub toate aspectele ei mirifice, înfățișând sublimul spiritual în toată grandoarea trupului ei mustind de armonie și farmec. În fața fascinantei priveliști, spiritul bărbatului se înalță, suie spre izbăvire în reflexe de grații desăvârșite. Pentru cel frumos toate sunt frumoase. Obârșia frumuseții FEMEII vine din chemarea înțelesului ei adânc ancestral al DĂRUIRII. „Încă din copilărie, femeile îmi păreau niște personaje de poveste: vocea lor, felul cum râdeau, părul lung și faptul că miroseau
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎN PAȘI DE IARNĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]