3,251 matches
-
Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o glumă idioată, vreo altă aiureală a aiuritului. Își va retrage doar, intimidat, mâinile durdulii sub masă, în poala halatului. — Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul. Mutulache, știi ’mneata. El o fi fost autorul, musai, el o fi fost... Gușa Dușa Păpușa Spiridușa, cum îl mai cheamă. Octavian, fantoma Octavian. De curiozitate, sub un felinar, am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O voce adâncă, aburind întunericul. Un pas înapoi. Chibritul nu se aprinse. Următorul. Roti mica flacără în dreptul ochilor, spre prima ușă din dreapta.Apucase să vadă: ovalul alb alb, ochii mari mari, mlăștinoși și părul, părul roșu, scurt aspru roșu. Un halat gros, ca de baie, și un umăr alb alb. Chibritul sestinsese, dar era deja în prag. Mâna îl atinse, degetele se înlănțuiră de ale sale. Tras înăuntru. „E curent pe scară. Chibriturile se sting.“ Da, era curent pe scară, imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în altă cameră, să caute lumânări. „Nu, nu găsesc. Aprinde un chibrit, te rog.“ Chibritul se aprinse, dar se stinse imediat. Altul, flăcăruia decupă o mică zonă semiobscură. Se priviră. Zâmbeau, s-ar zice. Palizi, înfrigurați. Da, era subțire, înaltă. Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut neapărat să-l văd. L-am tot căutat... Mătușica oferi o privire blândă și precaută. Era îmbrăcată într-un fel de halat albastru, de lucru, ca o laborantă sau ca o femeie de serviciu sau ca o doctoriță, halatul putea fi al oricui. Tolea se și așezase pe un mic taburet, pe care îl trăsese din bucătărie, în vestibul. Știți, coniță... tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi vrut neapărat să-l văd. L-am tot căutat... Mătușica oferi o privire blândă și precaută. Era îmbrăcată într-un fel de halat albastru, de lucru, ca o laborantă sau ca o femeie de serviciu sau ca o doctoriță, halatul putea fi al oricui. Tolea se și așezase pe un mic taburet, pe care îl trăsese din bucătărie, în vestibul. Știți, coniță... tocmai se dădeau portocale. De fapt, n-aveam nevoie. Dar am văzut coada lungă, cu sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în poala halatului albastru. — V-am spus, soții Cușa nu sunt acasă. Eu trecdoar pe-aici, pe la ei, de trei ori pe săptămână. Să mai văd de casă. Că mi l-au lăsat în grijă pe Tavi. Am avut un necaz cu apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
există urgențe, toată lumea la rând, fără excepție, așa-i la spital, ca la moarte, fără excepție, trecuse și de nebună, trecuse, trecuse. Apăsase deja clanța, nu se uita în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
te pomenești că invita pacientul să ia loc. Dominic rămase în picioare lângă ușă, veșnicia unui sfert de oră. Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă, de orice. Era gata să plece, când apăru Marga. Vesel, rotund, fluturând, agitat, poalele halatului. O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aici sunt analizele, electrocardiograma, radiografiile. Deci, pe lângă păsărelele din cap, ai ulcer, te dor rinichii, splina, da, da. Îmi pare rău, n-avem ce face, n-avem ce face. Bolnavul privea umil spre instanță, spre ochelarii negri ai bondocelului, spre halatul alb al toreadorului,spre iscoada fără halat. Se decise repede: străinul era persoana mai importantă. Vreun inspector, ceva, cineva, de control, ăștia cu puterea. Se ridică în picioare, avansă spre Tolea. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, apoi cureaua, rămase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păsărelele din cap, ai ulcer, te dor rinichii, splina, da, da. Îmi pare rău, n-avem ce face, n-avem ce face. Bolnavul privea umil spre instanță, spre ochelarii negri ai bondocelului, spre halatul alb al toreadorului,spre iscoada fără halat. Se decise repede: străinul era persoana mai importantă. Vreun inspector, ceva, cineva, de control, ăștia cu puterea. Se ridică în picioare, avansă spre Tolea. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, apoi cureaua, rămase în chiloți largi, legați la brâu cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încă nu-și atinsese amploarea extremă. — Cum vă numiți? îndrăzni sec Marga, aplecându-se spre celălalt capăt al mesei, de unde trase pachetul auriu al colegului Florin și extrase o țigară, aprinzând-o cu bricheta lungă, mov, scoasă fulgerător din buzunarul halatului. Florin nu mișcase, aplecat asupra fișei croitorului. — Avocat Olga Orleanu-Buzău! Vreau un răspuns clar. Fără goange. Nu sunt din alea de pe drumuri. N-am să vă ling labele, nici puța, asta să știți. Un răspuns clar. Ce-am de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atunci era altă situație. Elitele, marile spirite, individualitățile extraordinare... — Și acum? De ce n-au apărut elitele extraordinare? Dar nu asta-i chestiunea. — Ei, bravo. Bine c-ajungi la chestiune. Au trecut șapte minute... Doctorul Marga descălecase de pe scaun. Își dezbrăcase halatul, îl puse pe cuier. Scoase haina de pe umeraș, o îmbrăcă. Reveni pe scaun, în fața profesorului. În poziție de ascultător grăbit. Tolea nu se grăbea. — Ți-aduci aminte de becher? — Iar începi. Da, bibicul, mutulache. Care deloc nu era mut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
muncit și cu lacrimi l‐a sfințit. Din război întors acasă Ne‐ a avut pe toți la masă ; și din bucuria mare , Am făcut o sărbătoare . Tu Marie și Lenuță V‐am adus câte‐ o rochiță; Mamei capot și‐un halat 140 Lui Culai de îmbrăcat. ș‐ apoi timpul a trecut Noi muncind ne‐am refăcut; Am mai scăpat de nevoi Dar te‐ ai dus de lângă noi. Mamă, de când ai plecat Am tot plâns și am oftat; Doamne, Doamne, ce păcat
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Anghel, Urmuz, Voronca, Celan, Gherasim Luca, Gabriela Negreanu, Ion Stratan... Și de curînd, după terminarea piesei lui Candid Stoica (Dosarul curvelor) mi-am amintit de actrița Paula Chiuaru, spectaculoasă În sinucidere: și-a dat foc, În fața soțului, medic! Avea un halat de nylon care s-a aprins instantaneu și nu a mai putut fi salvată, acesta lipindu-se, definitiv, de piele. În timp ce murea, rîdea, de bucurie căși pedepsește soțul „infidel”...Brrrr!!! Au mai fost sinucigași În teatrul românesc: Eugenia Dragomirescu, Mircea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
turneu În Tg. Mureș cu Steaua fără nume, au uitat la sediu ceasul mare, de gară, care apărea În actul I. Ceasul era foarte important În acel spectacol. Omul nostru nu s-a panicat : s-a dus În gară, În halat, calm, și a dat jos...ceasul gării din Tg. Mureș! L-a montat pe scenă, totul a decurs normal, nici cei de la CFR, nici actorii, neobservînd lipsa/ substituirea. După spectacol, s-a dus și l-a pus la loc, ajutat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Smărăndița nu mai apăruse. La ceasul ăsta al amiezii se ducea totuși pe bancă și-și mânca sendviciul. Se gândea la ea și spera că se va întoarce. De ieri au început să vină tipii aceia. Burtosul în pijama și halat, l-a recunoscut din prima, e marele Aulius Chiosea, zis Furnal, fost deputat, barosanul de la oțelărie. Are vreo trei firme care vând tablă și laminate. Se vorbește că are încurcături de ceva vreme cu cei din neamul lui Brandaburlea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu avea afaceri în industrie), scormoniseră prin combinațiile lor și-l găsiseră și pe Aulius că era dator vândut la cămătarii lui Brandaburlea. S-a dat și la televizor. Se spunea că Aulius ar fi fost arestat. „Uite-l în halat de spital, cu bodigardul lângă el“, se veseli vidanjorul, ca și cum ar fi apărut Smărăndița din senin pe banca aceea. - Dom Aulius, oftă Verginel. Știu că e neplăcut. Insuportabil chiar, dacă mă gândesc la căldurile astea. Dar altă soluție nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
potcoave la Gentimir, cizmarul de pe Străduinții? Vă dați seama, potcoave! Dar nimeni nu spune că e halucinații de lume dezorientată! Aulius sforăia ușor. Îl podidise un somn molcom, răsfăț de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea v-a scos atunci, dom’le. El v-a făcut om, să nu uitați asta. Toți îngerii vă lăsau acolo, la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
niște monede de’alea vechi, aur curat, dacic, îți dai seama ce valoare era, de-l căutau și romanii, și p’ormă s-a cărat. Dădu să prindă cu mâna un fluture care tot încerca să se așeze pe gulerul halatului. Abia putu să ridice brațul. Oftă nemulțumit: - Tomnea a-mpărțit cu Goncea ce găsise p-acolo, pe la Cetatea Nouă. A prins și Goncea cheag de p’atunci, și l-a făcut scăpat... Tomnea are o afacere mare acu cu d’astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
frunte, Pur și simplu aspirinè! Câte sè fie? Pèi?! Dați-mi o cutie! O cutie! Nu-i voie sè mè îmbolnèvesc chiar acum, îi explic eu, Nu-i voie sè ne îmbolnèvim niciodatè! rèspunzându-mi ea cu un zâmbet profesional în halatul alb de farmacistè tânèrè, Sigur cè are verighetè, o vèd când primesc restul și cutia cu aspirine, De ce nu ești acasè lângè soțul tèu, cu siguranțè el nu rètècește ca mine ud pe strèzi și nu-i vine sè-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Angel, de pildè, De ce vè intereseazè? Așa, de dragul culorilor! strènutul nu l-am mai putut opri ratând impresia pe care sperăm s-o obțin, dar ceea ce nu reușesc cuvintele reușește un simplu strènut, tremur, Vè e frig? îngrijoratè femeia în halat alb, Trebuie sè ajungeți cât mai repede acasè! Da! Mulțumesc! Nu stau departe, dau sè ies, dar cu mâna pe clanțè mè întorc s-o întreb, Nu știți cumva prin zonè o alimentară deschisè la ora asta, am rèmas fèrè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aici nimeni de genul feminin, în afară mamei mele și a gazdei care, În baia mateianè se aude curgând apă la duș, apè destinatè numai trupului mateian, folosindu-mi sèpunul, obișnuit numai cu asprimea corpului meu, buretele, apoi prosoapele mateiene, halatul de baie, eu intrând dupè ea în baie, surprinzând-o cum îmi studiazè curioasè puținele obiecte de toaletè, spumă de ras, balsamul, deodorantul, aparatul, loțiunea, pieptenele, eu, nerèbdètor, îmbrèțișând-o, dorind-o din nou, așa cum e, goalè, în halatul mateian, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prosoapele mateiene, halatul de baie, eu intrând dupè ea în baie, surprinzând-o cum îmi studiazè curioasè puținele obiecte de toaletè, spumă de ras, balsamul, deodorantul, aparatul, loțiunea, pieptenele, eu, nerèbdètor, îmbrèțișând-o, dorind-o din nou, așa cum e, goalè, în halatul mateian, cu pèrul ud, ea cedând dorinței mele, dèruindu-mi-se, eu având-o din nou între pereții bèii mateiene, martorii tècuți din ultimii trei ani ai unor urgente sexuale consumate într-o singurètate zadarnicè și cenușie, oglindă ovalè din baie surprinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
contrariindu-se de prezență femininè, ea, desprinzându-se din îmbrèțișarea mea, strèlucind de fericire, decizând cè aș avea nevoie de alte obiecte de toaletè, cumpèrate de ea, promițându-mi cè va ști ce sè aleagè, apoi, revenind în camerè, în halatul mateian, verde închis, isi cautè din priviri hainele, pe care Matei n-a mai apucat sè i le fure, regèsindu-le bucuroasè mè împinge afarè din camerè că sè se îmbrace, dar eu, spunându-i cè aș fi putut sè-i fur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]