3,066 matches
-
a realului, pe care profesorul francez îl numește modelul "dualitudinii contradictoriale"886. Structura sa logică generală este dată de logica dinamică a contradictoriului a lui Ștefan Lupașcu 887. Acest model este, în opinia lui Wunenburger, specific pentru reprezentarea complexității. Gândirea identitară acționează în virtutea unui postulat de simplitate și de substanțialitate a formelor, nereușind să-l depășească chiar atunci când angajează dualitatea, conflictul sau contradicția, cum se întâmplă în gândirea dialectică. Dimpotrivă, gândirea dual-contradictorială asociază realul cu o tensiune în profuzime, cu o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să-l depășească chiar atunci când angajează dualitatea, conflictul sau contradicția, cum se întâmplă în gândirea dialectică. Dimpotrivă, gândirea dual-contradictorială asociază realul cu o tensiune în profuzime, cu o conexiune între elemente extreme "după niște nervuri și tensiuni necunoscute în gândirea identitară, astfel încât ele sunt conjugate în funcție de cea mai mare solidaritate, dar și dispuse în funcție de opoziția cea mai puternică"888. Acest mod de gândire nu apare cu evidența cu care se impune gândirea identitară, pentru că nu a fost până acum apanajul nici unui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
după niște nervuri și tensiuni necunoscute în gândirea identitară, astfel încât ele sunt conjugate în funcție de cea mai mare solidaritate, dar și dispuse în funcție de opoziția cea mai puternică"888. Acest mod de gândire nu apare cu evidența cu care se impune gândirea identitară, pentru că nu a fost până acum apanajul nici unui curent. Apoi, el "operează în câmpuri disparate, cu statute adesea îndepărtate unele de celelalte", "nelimitându-se la o procedură abstractă și formalizabilă"889. Categoriile sale nu aparțin unei singure regiuni a științei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
formalizabilă"889. Categoriile sale nu aparțin unei singure regiuni a științei. Dualitudinea nu poate fi redusă la o logică sau o metodologie, ci are mai curând aspectul unui "regim" sau unui "stil de înțelegere a lucrurilor"890. Din perspectiva paradigmei identitare, tipul acesta de gândire ascunde un fel de iraționalitate sau o falsă știință, lucru cu care Wunenburger nu este de acord. Nu există, în opinia sa, "un singur regim de raționalitate discursivă, de inteligibilitate științifică". "Dimpotrivă, se pare că dualitudinea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
știință a complexității nu este privită de către Wunenburger ca incompatibilă cu știința clasică. Nu din perspectiva unui nou "maniheism epistemologic" gândește profesorul francez abilitarea acestui mod de a gândi 892. Altfel vede el lucrurile: "În momentul în care gândirea clasică identitară este stopată din elanul său, în care ea se află constrânsă să-și revizuiască o bună parte din postulatele și rezultatele sale, în care se împiedică de obiectele pe care propria sa tehnologie și metodologie le descoperă ca obstacole redutabile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o raționalitate plurală și deschisă. Nu mai este momentul de a conserva rigid o gândire constituită, ci de a ne angaja, asumându-ne riscuri, în jurul nenumăratelor posibilități ale gândirii constituante. Din această perspectivă, revalorizarea gândirii dualitudinii lasă intactă preeminența gândirii identitare în numeroasele sectoare în care a dat dovezi irecuzabile, dar ea poate fi considerată și ca un stimulent pentru rectificarea științei existente"893. Raportul dintre cele două tipuri de gândire nu este, însă, privit după modelul complementarității, ci mai degrabă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unei verbalizări funcționale?"896. Wunenburger încearcă să arate că aceste condiții nu sunt norme absolute ale inteligibilității și că trebuie să se meargă spre o "pluralizare a procedurilor de reprezentare și enunțare", spre o "spargere a modelului logico-gramatical" al gândirii identitare 897, spre o logică și gramatică a complexității, care să înglobeze acele scheme și figuri pe care gândirea alternativă le-a încercat de-a lungul istoriei ideilor, fără a le fi cuprins vreodată într-un corpus metodologic. Aceasta înseamnă nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în lexicul și sintaxa limbii germanice, mai ales din epoca romantică încoace, sunt exemple pe care profesorul francez încearcă să le scoată în evidență 900. În privința determinismului structurilor logice, Wunenburger îl ia ca reper pe Aristotel, în gândirea căruia "idealul identitar găsește un fundament solid și prețios"901. Prin logica sa, afirmă gânditorul francez, Aristotel nu numai că cedează unui fel de principiu de economie de gândire ce va favoriza dezvoltarea științei, dar, mai mult, el ia în mod radical poziție
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o vânătoare nemiloasă a contradicției"904. Contradictoriul a ajuns, astfel, să fie considerat o subversiune a raționalului, o experiență marginală ce ține de zona misticii și a poeticii, sau chiar una patologică. Wunenburger încearcă să arate că această determinare logică identitară a gândirii nu este absolută și că reprezentarea complexității presupune o distanțare de logica lui Aristotel. În aceste sens, el susține că încercările unei gândiri non-aristotelice sau post-aristotelice, prezente în dezbaterile contemporane asupra raționalității, nu sunt o noutate și că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomiile transfigurate, ca și cea a metaforei revelatorii, ar putea fi alăturate suitei de scheme, procedee și figuri ce compun gândirea alternativă contradictorială identificată de profesorul francez. Metoda dogmatică blagiană poate fi așezată printre acele încercări de ieșire în afara "paradigmei identitare", pe care Wunenburger le identifică în istoria ideilor. Inventarul blagian al paradoxiilor gândirii ar fi fost, probabil, primit cu bucurie de către acesta. Bibliografie *** Dicționar de filozofie, Editura Politică, București, 1978. *** Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lărgit,/ culorile-s cu fețele întoarse/ ca un necunoscut grăbit". Dacă singurul lucru văzut - în chiar liniștea limpede a lucrurilor - nu poate fi privit în față, el arată imaginea posibilă a non-feței, golul alb al transparenței. Imagine extremă a descalificării identitare, a necunoscutului care, deși se șterge într-o apariție fără chip, stă în vedere așa cum albul stă drept fond nevăzut al culorilor. Tot ce apare se dă acum golului care umple forma, se pre-dă în albul imaginii ce irizează peisajul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
închiderea într-un subiect dezafectat. Căci subiectivitate mai este, dar nu în determinațiile ipseității emergente; închis în sine, în mineitatea exfundată a pasivității, eul e evacuat, ocultat de chiar ceea ce i se ia din vedere. Nu mai are persoană, proprietate identitară; e expropriat de sine însuși, dezapropriat în lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe lumină./ și cine mă așteaptă pe mine?/ farmecul stelei licărește duios peste lună/ bătută cu unghia, răsunând
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
devin lizibile, locuirea poate fi optimizată, și asta tocmai pe baza lecturii lor. Un "text" arhitectural se compune în urma și din urma lăsată de ființarea locatarului în mediu, lărgind anumite posibilități și suprimând altele, în funcție de rolul lor în schema lui identitară de ansamblu. Fără o asemenea lectură a urmelor specifice unei existențe, adăpostirea și regenerarea ei devin acte aleatorii, ce riscă să-i transforme necunoașterea de către edili într-un labirint aproape carceral, presărat cu șicane, învârtiri în cerc, capcane, bifurcații și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
însușit, și că însușirea asta poate chiar înlocui favorurile înaltei ospeții. Galerie a neîmplinirii înăuntrul sinelui, imateriala reptilă nu făcea decât să le afâneze vitalizant un spațiu intim altfel amenințat de pietrificare, săpându-le cu foamea-i de altceva convingerile identitare cele mai adânci. Deviza celor mai lucizi era "lasă-te furat, ca să n-ai cu ce fura"; dar a vorbi de furt în cazul unei asemenea însușiri, ce nu face decât să astupe gura voracei dorințe cuibărite în om mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui Moebius. Realitatea are volum, câtă vreme suprafețele sunt o doar o abstracțiune exsanguă. − Și cu nomazii noștri cum rămâne? readuse Rudi în discuție misiunea lor. Sincer să fiu, mi-e teamă că o locuire ce le-ar facilita afirmarea identitară i-ar și expune imprudent de mult. Au pățit-o rău prin Italia, din câte am auzit, așa c-ar fi în interesul lor să se disimuleze cât mai deplin în peisajul arhitectural local. − Pe de-o parte tocmai asta
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și întărise prin repetare. Cât despre ambarcațiunile de salvare din jur, e de crezut că, de pe puntea măturată de valuri, lor li se atribuia o realitate mai degrabă fantomatică. Obiectiv, loviturile pot fragiliza sau întări, dar prin repetiție rolul lor identitar e doar întărit; preluarea unei lovituri în locul destinatarului îl obligă implicit pe acesta la redefinire, ceea ce echivalează cu o provocare: "ce se-ntâmplă cu mine odată ce rolul mi-e luat de altcineva?" Sudalma lui Rică viza această nesiguranță insinuată în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la recunoaștere nu poate evita Însă regularizarea afectivă, orice operă reflexivă implicând participarea sensibilității emoționale, tensiunea nervoasă care produce sens. Contextul social În care s-a format, situațiile sociale În care a fost implicat, biografia proprie, schemele incorporate și filtrele identitare dobândite Îi conferă competență și autoritate. Este foarte important ca el să fie conștient de faptul că s-a construit prin acțiune și implicare, că este dator să depășească mentalitatea de privitor pasiv și are menirea să intervină și să
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prind și acestea culoarea particulară a contextului, nu se modelează ele după caracteristicile distincte ale contextului? Un context construit, fabricat În numele unei idei, nu transmite celor din interior particularitățile sale? Nu numai cunoașterea, ci și cheile sale de decodare? Lupta identitară a fiecărui actor social se desfășoară Într-un context social-economic, ideologic și cultural, În interiorul unui sistem instituțional care Încurajează și marchează apoi opțiunile ulterioare ale indivizilor. Să observăm: dacă acest context este caracterizat prin balizări și constrângeri, dacă este controlat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sufocant pentru o generație tânără care are acces la internet, la o educație modernă și are, În consecință, o viziune europeană, fiind extrem de permeabilă la nou și la schimbare. Pe de altă parte, tinerii din RM trăiesc sfâșietor drama definirii identitare, care reprezintă, pentru mulți dintre ei, un fel de identitate de vamă, marcată de o dorință irezistibilă de a pleca și un dor mistuitor de Întoarcere, amestecat cu sentimente de vină, durere și neputință În același timp. Cert este că
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
neputință În același timp. Cert este că această nouă generație speră la un viitor european. Ei reprezintă un gen de minoritate activă, care dorește schimbarea, care urmează să producă schimbarea, iar această schimbare se interferează și cu nevoia de definire identitară. Și toate protestele care s-au produs de la 1989 Încoace au avut aceste accente identitare”. Pe blogul unei studente din aceeași Moldovă atemporală, la secțiunea „transprutia”, se scrie că acolo „se produc paradoxuri istorice și culturale În fiece clipă, se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Ei reprezintă un gen de minoritate activă, care dorește schimbarea, care urmează să producă schimbarea, iar această schimbare se interferează și cu nevoia de definire identitară. Și toate protestele care s-au produs de la 1989 Încoace au avut aceste accente identitare”. Pe blogul unei studente din aceeași Moldovă atemporală, la secțiunea „transprutia”, se scrie că acolo „se produc paradoxuri istorice și culturale În fiece clipă, se Întemeiază o istorie anormală, bizară, se duce o existență la limită; te oripilează anomaliile care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
actul de la 23 august, grupul a fost anunțat că sunt cu toții liberi. Ei bine, după eliberare n-au părăsit În grabă Închisoarea, au rămas să se organizeze, să stabilească tactica viitoare. Apoi fac cu toții un voiaj al inițierii și schimbării identitare, de la Caransebeș la București. Un voiaj al căutării de sine, care durează neașteptat de multe zile. Nu se grăbesc. În cursul acestei călătorii, organizația Își modifică funcția, Își reorientează tactica, devine un fel de grup de pradă, „detașamentul de șoc
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a promovării unor mișcări sociale sau culturale. În funcție de locul Într-o piramidă socială, grupurile dominante promovează anumite tipuri de relații sociale, În interior și cu exteriorul, forme de identificare și distincție, gusturi și preferințe, etichete și coduri. În strategia lor identitară, actorii sociali și grupurile se situează În funcție de poziția lor față de resurse, de situațiile În care au fost implicați și de finalitatea poziției lor. Cu alte cuvinte, opiniile și atitudinile actuale conțin În compoziția lor experiențe și trăiri trecute. Gândurile de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
opțiunile sale, se plasează, se delimitează, se identifică, adică se situează, ca subiect social, În context. El are nevoie de o bază de identificare și de aceea cercetează, În jur sau mai departe, termene de comparație, modele, trăiri, alte construcții identitare. Când vorbim de identitate ne referim, de regulă, la imaginea de sine și la transmisia culturală a unor reprezentări, la socializare, interiorizare a unor norme, Învățare socială. Psihologii Înțeleg prin identitate unitatea persoanei, sentimentul continuității temporale, coerența internă a individului
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
al personalității aflate În interacțiune cu socialul (reprezentat de grupuri, instituții, colectivități), ca sinteză dintre eu și context, ca solidarizare cu idealurile și identitatea grupului de apartenență și invenție de practici sociale noi. Ca subiect social, angajat Într-o luptă identitară, individul se construiește prin observarea mediului său și prin compararea cu ceilalți, prin confruntarea judecăților sale cu ale altora, prin categorisire socială. Un sociolog, Vincent de Gaulejac, considera că această noțiune este eminamente psihosocială pentru că individul, deși are caracteristici unice
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]