7,468 matches
-
nimănui. Fiind Dumnezeu, ne cunoaște biografia în întregimea ei. Din păcate, comportamentul fariseului, prin modul său de abordare a lui Dumnezeu, în loc să-l fi înălțat, l-a pogorât, pe când vameșul, prin zdrobirea și lovirea inimii, a obținut gratitudinea lui Dumnezeu. Iertarea și bunăvoința lui Dumnezeu. În actul liturgic, gesturile sunt de o importanță covârșitoare. Dumnezeu, în relație cu vameșul și, prin el, cu toți oamenii, asemenea lui, nu Se dezminte. Duhul umilit, inima înfrântă și smerită a vameșului nu au fost
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
păcate mari sau mici ci numai păcate!...” Și chiar ne resemnăm și ne consolăm cu gândul că nu avem păcate chiar atât de mari ori atât de multe, nădăjduind cu toții în marea bunătate, dragoste și milostivire a lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor noastre, uitând faptul că El este atotbun și atotmilostiv dar și atotștiutor și, mai cu seamă, atotdrept!... În dezbaterea și evaluarea noastră valorică și axiologică, ce este de cele mai multe ori pur subiectivă și, mai mult decât atât, răsturnată, ignorăm
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
Când ai intrat? Mă gândeam la tine... Doamne, femeie! Cât de rău m-ai speriat... - Săru’ mâna, doamnă! Mă iertați, doamnă...! N-ați auzit când am bătut la ușă? Sau... poate că n-am bătut. V-am speriat rău. Doamnă, iertare, doamnă avocată! Vai de mine, numai belele aduc cu mine! Ce să fac acum că... - Nu faci nimic. Lasă, că trece, a întrerupt Ramona avalanșa părerilor de rău. Ce s-a întâmplat cu tine de te-ai întors? Nu-mi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
băiatul acela? Îți amintești? - Da, cum să-l uit? N-ar mai avea parte de mă-sa de nenorocit ce este! Să-i fie mormântu’... - Termină cu blestemele! Scuză-mă, dar nu suntem la ușa cortului aici, e clar? - Da, iertare doamna avocată. Îl chema Mișu, dar nu mai știu cum. Nu-mi vine acum în minte... Băiatul coanei Liliana, unde am făcut eu curat. Mișu-l chema, că tot cartieru-i zicea așa... - Numai puțin, te rog, a întrerupt-o Ramona, în timp ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
și șade la dreapta Creatorului. El a vindecat bolnavi și a înviat oameni din morți. Apoi a fost crucificat, aducând jertfa supremă pentru toată omenirea, ca oricine crede în El să i se șteargă păcatele după ce le regretă, primind astfel iertarea. După care se naște din nou din Duhul Sfânt, prin transformarea minții capătă o nouă mentalitate și o identitate spirituală și va crește în maturitate în măsura în care respectă Legile și poruncile lui Dumnezeu. Domnul Isus iubește pe toți oamenii de pe pământ
PLEDOARIE PENTRU CULTURĂ, TRADIŢIE, INFORMAŢIE ŞI ADEVĂR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360417_a_361746]
-
Crăciun, retezați din pădure, își trăiesc propria priveghere sub geamuri luminate. Copiii așteptă sărbătoarea, iubiții așteaptă sărbătoarea...ea-i tot mai aproape! E un context situațional în toate, pesemne: se-apropie nașterea zâmbetului lumii și alinării ei, Pruncul iubirii, Pruncul iertării, Pruncul speranței...! Pentru El încep clinchetele line și colindele de cu zorii lui decembrie, până-n seara Ajunului. Decembrie-i pragul timpului, după care rămâne anul și peste care-i vecia! Decembrie-i însuși sanie trasă de bătrânul și reîmprospătabilul timp
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
mai șoptesc o mantră și-mi scriu adânc, în palme, jurăminți. fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră, și port din nou veșminte de dorinți. așa iubind, tu pregătește-mi calea; închină-mă arzândă pe pământ, să mă-nfioare vântul și iertarea, cât îți aduni suflarea, în cuvânt. se frânge-n pumni tărâna, printre frunze, foșnesc secundele rămase între noi; suntem idei, imaginați pe pânze, trăiește-ne, acum...pe amândoi! așa iubind, cu ochii tăi aș plânge, cu inima-ți bătând în
AŞA IUBIND de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360451_a_361780]
-
oamenilor bogați și a politicienilor criminali economici. Va veni ziua când ucigașii de popoare vor plânge cu spaime și nu vor putea muri până când nu își vor recunoște crima săvârșită, până când nu își vor împărți săracilor întreaga avere. Dumnezeu ca iertare va veni în gestul lor de recunoaștere a faptei. Dragi prieteni, faceți-vă câte un ceai fierbinte ori o cafea cu frișcă, sau mai turnați-vă în cana de lut un vin fiert și apoi încercați să lecturați și partea
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]
-
pic....mâine-un pic Însă lumii n-am spus despre Domnul nimic! O, Părinte din ceruri...ne oprește o clipă Și ne-atinge din nou cu-a iubirii aripă Să-nțelegem Isuse că-alergăm în zadar De n-avem mântuirea și iertarea în dar! Referință Bibliografică: Alergarea din viață... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ALERGAREA DIN VIAŢĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360495_a_361824]
-
c-am avut norocul unei vitalități revanșarde Și pentru că nu puteam muri, lăsându-te în voia sorții Și asuprită de eventualele tale remușcări ulterioare. Supraviețuiesc și te salut Supraviețuiesc și te salut, înstrăinata mea iubită, Și te anunț că, pentru iertarea acestui păcat al tău, Împotriva mea, și de care nu te credeam în stare, Voi termina Catedrala începută, cu tine, cândva, Și ți-o voi dedica, la sfințire, să-ți mângâie sufletul Și să te spele de orice îndoială care
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
pentru numai 2700 nopți, în care Îmi spuneai, cu dreptate, că te-am lăsat singură. Nenorocita mea propoziție: “Nu ți-am promis nimic!” Da, cele mai multe, cele mai teribile, cele mai grele Au fost nopți de singurătate, pentru care îți cer iertare, Deși, într-adevăr, nenorocita mea propoziție Care te-a dezechilibrat, în acea noapte de noiembrie A anului 2002, a fost (iartă-mi lașitatea și graba) “Nu ți-am promis nimic”, dar n-ai avut răbdare Să mă asculți până la capăt
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
mai șoptesc o mantra și-mi scriu adânc, în palme, jurăminți. fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră, și port din nou vesminte de dorinți. așa iubind, tu pregătește-mi calea; închină-mă arzândă pe pământ, să mă-nfioare vântul și iertarea, cât îți aduni suflarea, în cuvânt. se frânge-n pumni țărâna, printre frunze, foșnesc secundele rămase între noi; suntem idei, imaginați pe pânze, trăiește-ne, acum...pe amândoi! așa iubind, cu ochii tăi aș plânge, cu inima-ți bătând în
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
iubind, îți mai șoptesc o mantrăși-mi scriu adânc, în palme, jurăminți.fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră,si port din nou vesminte de dorinți.așa iubind, tu pregătește-mi calea;închină-mă arzândă pe pământ,să mă-nfioare vântul și iertarea,cât îți aduni suflarea, în cuvânt.se frânge-n pumni țărâna, printre frunze,foșnesc secundele rămase între noi;suntem idei, imaginați pe pânze,trăiește-ne, acum...pe amândoi!așa iubind, cu ochii tăi aș plânge,cu inima-ți bătând în
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă Și-am să m-ascund ca arlechinul În nu știu care colț de zarcă; Stimată doamnă, cer iertare Că noaptea mi s-a făcut ziuă Și m-au pisat atâtea tare Cum se pisează grâu-n piuă: Aș vrea să dorm și nu mai pot Că mi s-a suspendat permisul Patrulele precum socot Vor cere să le
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360637_a_361966]
-
ce-a dus Crucea în fruntea atâtor oști Când din morți înviază Iisus. Erai, Doamne, Mielul sacrificat Pe Cruce, spre Golgota, în apus, Mântuiește lumea de acest păcat, Când din morți înviază Iisus. Privesc în ochii Tăi și-mi caut iertarea, Pentru ateii căzuți în păcat, Iisus E „vina” ce luminează cărarea Învierii speranței noastre Sus. Lumea este în concurență cu ea Și mai puțin se uită spre Tine sus, Tu, Doamne, ești Călăuza mea Când din morți înviază Iisus. Pașcu
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
oameni de afaceri nu o iau în seamă, Cine e blând? Sfânta Praxedis adună sângele Unui martir, sângele cântă. Nimic despre pieptul Nesfintelor. Citiți scrisoarea mea la fereastră, poate că O pasăre fericită va trece dincolo. N-ai să găsești iertare nici la cei buni, Nici la nebuni, în poezie nu ai voie să arăți Cu degetul. Dar nu vei fi iertat că nu ai iubit, Că ai iubit, că nu ai trădat, că ai trădat, Că nu ai mințit, că
CE FACEM? de BORIS MEHR în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360651_a_361980]
-
ajung... Creste, hăuri, râuri...Cum să trec de ele? Drumu-i presărat cu poveri și spini... Cu capcane, piedici și cu vorbe grele, Cu ispite, lacrimi, chinuri și minciuni... Dincolo de toate...Pace, armonie! Visul meu și-al tău, de-a găsi iertarea! Doruri plămădite-n nopți de insomnie, Muguri de speranță, netezind cărarea... Dincolo de toate?! Conul de lumină Ce mi-ar izbăvi frica pentru mâine Și mi-ar dărui oaza de hodină, Loc pentru popas, care să m-aline... Undeva, acolo, este
PĂRERI PERSONALE-VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360680_a_362009]
-
sau nevrednici de a ocupa o funcție în stat, vor fi și ei MUSTRAȚI DE CUGET ȘI DE CONȘTIINȚĂ și vor renunța ... UNUL CÂTE UNUL, până ce vor rămâne doar cei RÂNDUITI DE DOMNUL HRISTOS! AMIN! Utopie?! Dacă noi avem Virtutea IERTĂRII, așa cum foștii deținuti politici supuși unui regim de detenție torționar - atâți cât au mai rămas- mărturisesc că au fost educați în spiritul iertarii: - Să nu ne răzbunați! Așa au lăsat cei pieriți acolo, în temnițe, îndemnul testamentar, știind că în
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
CÂTE UNUL, până ce vor rămâne doar cei RÂNDUITI DE DOMNUL HRISTOS! AMIN! Utopie?! Dacă noi avem Virtutea IERTĂRII, așa cum foștii deținuti politici supuși unui regim de detenție torționar - atâți cât au mai rămas- mărturisesc că au fost educați în spiritul iertarii: - Să nu ne răzbunați! Așa au lăsat cei pieriți acolo, în temnițe, îndemnul testamentar, știind că în caz contrar s-ar constitui un lanț fără sfârșit al vendetelor, din care ar pierde ambele părți. Cei mai înțelepți trebuie să cedeze
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
șuvoi, /sub ciment, înapoi...( Sângele temniței) Doinele-n cârje colindă munții plini de revoltă. Nici Gheorghe, nici Ion nu se mai ridică. Salcâmul de lângă fântâna sufletului n-a mai înflorit. Umbrele morții zidesc catafalcul plecării... Patima urii devine colind al iertării, iar Sângele temniței, rod pârguit pentru cules își primenește ofranda. Pământul înroșit cu vieți nevinovate de miri, devine potir de cuminecare a cerului. Creanga de aur a inimii căntă imnul celor ce s-au dus. Morminte dragi, lumină vie,/ sporite
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a rostogolit pe urmele pașilor lui, într-o strigare de colind. Focul mâniei i-a pictat în suflet Icoana iertării. Vigoarea sufletului vioară răsună în răvașul anilor albi, imnul tinereții. Nopțile albe ale crezului său, trec pe lângă el în straie de nuntă, urcând pe colinele codrului înverzit, împodobind turturelele cu cântecul privighetorilor, pregătind întâmpinarea Nunții Cerești. Duh drept, Duh sfânt
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
primăverii: „Te-am pictat în făt frumos,/ Și-n viteazul din poveste.../ Și în flori de crini am strâns/ Așteptările ca zestre”, neuitând să accentueze: „N-ai venit și am rămas cu cerul”... toate acestea, în superbul decor al anotimpului iertării, împăcării, dragostei ( „Hotărâre”). „Întinerind” odată cu primăvara, Marina Glodici asemenea unui „mugur ce zâmbește/ Către razele de soare”, asemeni florilor ce te îmbie cu ale lor miresme la visare și iubire, se contopește întru totul cu anotimpul căruia îi atribuie meritele
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
-al mierii? De ce imensitatea o-nghesui în... culoar? De ce în ziua caldă simt pragul rece-al serii? Otrava trădării în inimă-mi pătrunde. Sufletul e-o rană ce nu se va închide. La orice întrebare, durerea-mi va răspunde, Chiar dacă Iertării... ușa voi deschide. Durerea din suflet este-atât de mare! Focul ce mă arde, nu pot să-l mai sting! Nici gândul, nici rana adâncă ce doare, Inima-ți rece, nici eu, nu pot s-ating... Pe vîrf înalt de
O VIAŢĂ NE-A FOST DATĂ ŞI NUMAI UNA...DOAR! de DOINA THEISS în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360740_a_362069]
-
cu privire la agresivitatea săvârșită împotriva ortodoxiei, de către cei din apus. Destul și suficient de adâncă ori de profundă în realitatea tragică a despărțirii creștine, se află incapacitatea ortodoxiei de a învinge și trece deasupra psihologiei polemice, într-un adevărat spirit de iertare și iubire. Cel de-al II-lea mileniu a fost aproape o perioadă regretabilă a istoriei bisericești, din acest punct de vedere. 3. A fost un insucces în a interpreta evanghelia în termeni existențiali. Fundamentalismul, confesionalismul și conservatorismul au atacat
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
2011, antologia „Amprente temporale, editura Docucenter, Bacău, 2011 și în antologia „Metamorfoze poetice”, editura Citadela, Satu Mare, apărută în anul 2011. Din păcate, versurile mele sunt o radiografie a ceea ce au făcut din sufletul nostru, vremurile pe care le traversăm... Cer iertare cititorului că-l supăr, amintindu-i de necazurile sale dar... ...Sunt mesagerul tristelor gândiri, Durerii, ne-mbrăcată în cuvânt, Al lacrimii, uscată-n amintiri Și-s huiduit că sunt...cea ce sunt!... În genunchi, vă rog - păreri personale - versuri Dați-mi
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]