19,706 matches
-
ținu lui Bull piciorul nemișcat și se ridică. — Acum uită-te peste umăr, John. O vezi? — Ce e, doctore? — E un vagin, John. Ți-a crescut un vagin. Reacția lui Bull fu extremă, mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan Margoulies. Bărbatul uriaș și blond îngenunchease pe covor, gemând. O bolboroseală tânguitoare curgea nestăvilit din colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ministrului Sănătății se apropia destul de mult de pedeapsa cuvenită. Încă întins pe jos, cu trăsăturile fine lipite de spinarea pistruiată a lui Bull, Alan vizualiza cu ochii minții armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
generaliști. Compania lui îi producea un soi de plăcere vinovată - asta pentru că era exact opusul ideii de om conștiincios. De fapt, nu era nimic. Alan îi invidia detașarea ironică și își dorise deseori să poată avea cinismul lui. Nu își imaginase niciodată că Naipaul ar fi marcat de obsesia morală tolstoiană care îl speriase atât de tare pe Alan până atunci. În viața sa Î.B. (Înainte de Bull). Iar acum? Ei bine, Naipaul ar fi fost surprins să afle despre noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
decență care, cu siguranță, l-ar fi făcut un tovarăș foarte agreabil pentru victimele răpitorilor din Beirut. Ți-i puteai închipui, de asemenea, pe părinții lui răspunzând cu aceeași decență și demnitate la întrebările ziariștilor. Dar era la fel de ușor de imaginat că ulterior ar fi dezvoltat o atitudine stridentă și agresivă, protestând împotriva politicii guvernului și organizând propria campanie de eliberare a fiului lor, din bucătăria casei de suburbie unde locuiau. Între timp, fiul lor ar fi ridicat moralul celorlalți ostatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care o avea. — Companie? Îmi pare rău, nu sunt sigur că te înțeleg. — Am o cămăruță, dragă, nu departe, la câțiva pași de aici. Am putea să ne cunoaștem mai bine. Fraza consacrată se lăsase rostită mai lesne decât își imaginase Ramona. Reușea să anticipeze respingerea potențialilor clienți. Era suficient ca aceștia să-i privească fața colțuroasă, cu trăsături prea ferme și cu urmele albăstrii care i se conturau deja pe obraji la ora aceea, pe sub fondul de ten, ca să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să le scot la masă. Și de unde știai că sunt vegetariană? Razza făcu un gest ambiguu. — Nimeni dintre cei care apreciază subtilitățile mele nu se poate hrăni cu mortăciuni. Juniper îl privea cu o admirație autentică. Era exact cum își imaginase. Odată ajunsă la locuința lui Razza Rob de la Grays Thurrock, Juniper fusese invitată să intre într-un spațiu închinat culturii înalte. În spatele ușii placate de la intrare, brokerul imobiliar enigmatic și retras crease un veritabil templu avangardist. Categoric, lucrul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
oră, cei doi bărbați se îmbrățișau în camera cinci de la Casa de Oaspeți Ancaster, proprietatea doamnei Turvey. Aceasta fusese surprinsă de întoarcerea rapidă a lui Bull din De La Warr Pavilion. Îl etichetase corect drept un jucător de rugby și își imaginase că va bea până noaptea târziu. Fusese surprinsă și ușor suspicioasă când îl văzuse pe Alan, care nu arăta ca un jucător de rugby, dar se liniștise când cei doi o întrebaseră dacă ar putea să le împrumute un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și că îl așteaptă vremuri grele, începând din momentul în care Bull, în definitiv un ziarist, își va deschide gura lui cea mare. Dar mai știe că va trece cu bine de asta pentru că, la urma urmelor, e un familist. Imaginați-vă cum descuie ușa cu cheia și își pune servieta neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
urmelor, e un familist. Imaginați-vă cum descuie ușa cu cheia și își pune servieta neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop, miroase bine. Cu toții miros bine când se îmbrățișează în hol. Naomi se gândește că e cel mai bun moment să-i spună lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
potolit, vor dispărea cu totul. Privea atent trăsăturile frumoase ale soției sale. Așadar, aceasta era explicația pentru mirosul ca de ouă - „crea”. Își dădu seama că, devenind conștient de sarcina nevestei, starea de repulsie fiziologică îi dispăruse. Ba chiar își imagina că vor face din nou dragoste. Poate chiar foarte curând. Poate chiar după ce își terminau șampania. Din grădină, Bull vedea totul. Își schimbase poziția pentru că simțise un cârcel în piciorul drept și o senzație neplăcută de inflamare în cel stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a constatat că mausoleul lui Qin Shi Huang este o redare la scară redusă a imperiului Qin. Primul împărat dorea ca și după moarte să poată conduce imperiul pe care l-a creat, însă sigur nu și-ar fi putut imagina că la doar trei ani de la moartea sa, dinastia Qin va fi răsturnată de o revoltă țărănească. Acest ansamblu funerar, de cea mai mare amploare și cu cele mai multe comori dintre mormintele imperiale din China, este martorul istoriei țării de acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
arcași și arme și, mai mult, a plecat personal la luptă. Când barca s-a apropiat de insula Zhifu, au dat peste un pește uriaș pe care împăratul Qin Shi Huang l-a doborât singur, dar nimeni nu-și putea imagina că nu vor găsi apoi muntele zeilor și plantele miraculoase. Xu Fu n-a mai avut îndrăzneala să dea ochi cu împăratul Qin Shi Huang. Luându-i pe cei 3.000 de băieți și fete și pe meșterii trimiși de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
păstrat și n-a fost deteriorat sau jefuit, iar povestea incendiului din mormânt este lipsită de temei. Potrivit analizelor, împăratul Xiang Yu a distrus doar o parte din construcțiile auxiliare ale mormântului. Dacă această deducție este corectă, putem să ne imaginăm cât de somptuos este acest palat subteran. Știați că Drumul mătăsii avea și un traseu maritim? Drumul mătăsii a fost o importantă cale de răspândire a civilizației chineze antice în lumea occidentală și o punte pentru promovarea schimburilor economice și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
adâncimea, îi lipsește cu desăvârșire. Nu nutrește nici o convingere profundă. Nu are nici un principiu de neclintit. Tot ce face este construit pe suprafață, după criteriul ce-ar da bine și ce n-ar da. E o mare greșeală să-ți imaginezi, de pildă, că Adrian Năstase reprezintă viitorul, că e un progresist, prin comparație cu Ion Iliescu. Președintele țării reprezintă într-adevăr trecutul, pe care și-l asumă, chiar cu obstinație, și nu și l-ar scoate din suflet pentru nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu trebuie să facă uz de poziția ei împotriva minorităților, dimpotrivă, trebuie să le acorde drepturi mai mari, spun apostolii discriminării pozitive, ăia care zbiară că în România clocotește antisemitismul și au loc zilnic pogromuri antițigani. Și atunci, se poate imagina o mai crasă incorectitudine politică decât acest uz de forță pe care îl face majoritatea militară dominantă a Americii ca să asigure imunitatea pentru crimă a militarilor ei? Ce deosebire mai este între Casa Albă, spre ale cărei valori ne îndreptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
De fapt, „glumele” lui ticăloase nu sunt adresate bărbaților heterosexuali cu activitate sexuală normală, ci impotenților mereu cu gura plină de bancuri porcoase, gata să rânjească de pe margine la un viol. Nu înțeleg homosexualitatea, nici măcar nu pot să mi-o imaginez în act. Cu privire la pecinginea „corectitudinii politice” m-am exprimat de nenumărate ori. Dar cred că e profund incorect să atribui acestui comportament sexual, înnăscut sau dobândit, conotații morale sau valorice. Pot exista homosexuali care să aibă ceva mai multă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cine? Dacă chiar voia să spună poporului ceva, Constantinescu ar fi trebuit să scrie o broșură necartonată, cât cărticica lui Mao, pe care să încerce s-o publice în tiraj de masă - cu niște sponsori, poate chiar gratis. Și-a imaginat că într-o țară în care un milion de lei înseamnă viață sau moarte pentru cei mulți, săraci și bolnavi, într-o țară în care viața nu-ți mai dă voie să recitești nici suta de pagini a Micului Prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu acest vierme politic lung și veninos. Dacă pe fostul lui șef, Cristoiu, colega mea Rodica Ciobanu l-a identificat cu precizie ca pe „un gândac căzut pe spate care încearcă să se întoarcă”, pe Pruteanu nu mi-l pot imagina decât ca pe un anelid cu ochelari contorsionându-se pe muchia metalică a propriei lui megalomanii - „faima mea a trecut granițele țării”... Göring spunea că, atunci când aude de cultură, îi vine să scoată pistolul. Pentru standartenführerul Pruteanu, cultura e pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
poșetă până la un Mercedes, este imediat raportat poliției. Serviciile secrete britanice au reușit să neutralizeze în decembrie anul trecut - amintiți-vă cursele British Airways spre America anulate în ultimul moment - ceva ce ar fi putut semăna cu Atocha. E de imaginat așa ceva la noi? Cine o să dejoace planurile teroriștilor, SRI-ul și SIE, conduse până mai ieri de superșpionul Talpeș, și acum de madam Chanel? Agenții noștri secreți, când nu se află în treabă, sunt ocupați să facă dosare cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca dispărutul soldat sovietic. N-am crezut niciodată în genul acesta de propagandă. Nicăieri în lume, Armata nu e Armata Salvării, viața militară e brutală, crudă și cinică adesea, orice regiment își are durii lui. Pe soldatul american mi-l imaginam ca pe un soi de cyborg tehnologizat până în dinți, eficient și nemilos, gata să ucidă sau să cruțe pe cineva, după cum sună ordinul în „scoica” din ureche. În nici un caz însă ca pe un torționar pervers, pasionat de cruzimea gratuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
știu, s-or fi sculat mai târziu. C.V. Tudor, în schimb, și-a ocupat din vreme locul în rândul întâi al „stranei” oficiale. E, ca de obicei, într-un costum alb-spital și rânjește cu spor. Nu pot să nu-mi imaginez cam cum ar apărea Ștefan cel Mare și Sfânt în foaia România Mare dacă ar fi acum, când blândul creștin Vadim s-a radicalizat din nou, pe post de Ion Iliescu: „Bătrâna piticanie erotică Fane Pohticiosu n-a mai scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
obrazul celălalt. Aproapele, pe care Sfânta Scriptură ne învață să-l iubim, se găsește într-un cerc cu raza din ce în ce mai mică. La musulmani, solidaritatea religioasă poate depăși orice bariere de rasă, limbă sau naționalitate - e hilar, în schimb, să ne imaginăm un român cerând și primind ajutor în Germania sau Brazilia pe baza credinței comune în Iisus Hristos. Iar la biserică mai merg regulat, de pildă în Europa - citadela creștinismului, unul din zece. Pe măsură ce sufletul omenesc se cufundă în vulgaritate, grosolănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sunt încălțări de papițoi, înțelegea încet, încet cum e cu trecerea din copilărie în adolescență, dar nu bănuia nimic despre succesul la gagici al lui Dan Anghel de la scara C care purta exact pantofi ca ăia și nici nu-și imagina ce însemnau ciocații pentru Nicoleta. Erau impecabili, cu vârful ascuțit, cu toc gros și foarte înalt, cu o baretă transversală prelingându-se dintr-o parte în alta. Ce e drept, nu s-au dovedit prea comozi, parcă umblam pe picioroange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ei știu ce știu despre partea neștiută a biografiei lor și mai știu ce știu despre toate părțile știute ale biografiei fraților mici. Pentru că au asistat la întreaga copilărie a fraților mici, bucățică cu bucățică, frații mari nu-și pot imagina nici una dintre bucățele măcar ca pe-o brioșă sau ca pe-o merdenea. Iar dacă se încumetă să aibă amintiri, fie ele imprecise (confundând un 4-0 cu un 6-0, fără a pune însă în discuție numele câștigătorilor ori superioritatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai ales, nu am de unde să știu dacă pe undeva pe dinăuntrul vostru nu veți simți cum se strecoară ceva ce aduce cu o furnicătură sau, mai bine spus, cu un fel de mâncărime. Însă chiar nu pot să-mi imaginez ce suflet gângav trebuie să zacă în mine ca să-i pot explica lui Filip de ce îl priveam mirat când deschidea ușa și de ce îl rugam fâstâcit s-o închidă la loc atunci când mă refugiam cu orele în camera mea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]