7,197 matches
-
cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați devitalizați, cu o virilitate în criză: vampa, nimfomana, femeia-sfinx, Messalina, Salomeea sau Rașelica Nachmansohn a lui Mateiu Caragiale. Ducînd mai departe fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre cinematograf nu sînt niște simple „cronici”: ele ilustrează, prin ricoșeu, însăși poetica integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie și tehnologie, fotogenia, caracterul „popular” de „artă colectivă”, sintetică, sincretică și „internațională” sînt elemente care nu încetează să fascineze imaginarul colaboratorilor revistei. Filmul mut e privit cu candoarea descoperirii unui teritoriu poetic miraculos. Nu mai avem de-a face, ca la Contimporanul, cu o admirație orientată „constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o admirație orientată „constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă și ei prețuirea pentru „filmul pur”, poetic, necomercial, dar ceea ce îi fascinează este omul, actorul, eroul popular modern proiectat într-o mitologie specifică. Imaginarul integralist este hipnotizat de figurile cvasimitice ale lui Charlot, Malec, Douglas Fairbanks și Harrold Lloyd. Pe bună dreptate, criticul de film George Littera considera, într-un articol din 1967 („Preocupări de teorie cinematografică în revistele de avangardă românești”, în Caiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al scrisului său e la antipodul modului spontan al dicteului automat” (Semne și repere, Ed. Cartea Românească, București, 1971, p. 306). În opoziție cu cei care văd în Urmuz un precursor al suprarealismului, Nicolae Balotă îl consideră mai degrabă afin imaginarului expresionist: „Ironia și umorul urmuzian îl apropie pe acesta mai curînd de expresionismul formelor contrastante decît de avangarda suprarealistă. Ricanare, grotesc, patos degradat la schime, țipăt înăbușit, recunoști atîtea semne ale sensibilității expresioniste în prozele lui Urmuz. Nu vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît de avangarda suprarealistă. Ricanare, grotesc, patos degradat la schime, țipăt înăbușit, recunoști atîtea semne ale sensibilității expresioniste în prozele lui Urmuz. Nu vrem să subsumăm aceste proze categoriilor unei estetici expresioniste, dar între structurile expresioniste și cele suprarealiste ale imaginarului, primele sînt cele de care se apropie mai mult ficțiunea urmuziană” (op. cit., p. 173), dar îl recomandă ca precursor al literaturii absurdului. În fapt, autorul polemizează aici cu adepții „onirismului” urmuzian. Principalul critic vizat este Valeriu Cristea, ale cărui afirmații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zeului limbii”. Are dreptate Nicolae Balotă să califice acest delir (oniric?) de interpretare ca fiind „de efect”, dar „fără nici o acoperire”. Urmuz e un „scriitor eminamente lucid”, „mai degrabă hiperconștient”, iar fracturile discursului său logic nu urmează liniile tulburi ale imaginarului oniric: „Putem vorbi, eventual, despre un cvasionirism urmuzian, stabilind unele apropieri care nu implică o identitate de natură, nici o filiație” (N. Balotă, „Post-scriptum urmuzian” în Urmuz, Editura Dacia, Cluj, 1998, p.173). Dar oare trebuie să ne reprezentăm literatura onirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1980 („Fotografia mișcată sau împărăția semnelor motivate”, pp. 41-59), semioticianul și hispanistul Victor Ivanovici avansa, între altele, o „abordare sintactică” a creației urmuziene, în care hermeneutica freudistă ocupă un loc central. Din unghiul „viselor infantile” sînt discutate elemente ale imaginarului operei precum „obiectul interzis”, refulările unor „dorinți antropofagice” sau ale unor „copule bestiale”, în fine — recurența „imaginii atroce a păsării de pradă, simbol al unei sexualități agresive” (cu o interesantă discuție privind echivalarea falus-cioc în argoul chilian, nu și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un Făt-Frumos care contrazice orice regulă a basmului”. Către final, discursul devine delirant, în consonanță cu retorica encomiastică a României ceaușiste: „un profet al vieții a putut (...) să prindă treptat, cu o neiertătoare luciditate, evoluția veacului. (...) Literatura lui, în care imaginarul nu pare a avea nici început, nici sfîrșit, este o infailibilă dovadă a acestei previziuni. A prevăzut chiar moartea artei, a imaginației — așadar pe Foucault și Beckett la un loc”. O adevărată răzbunare a „precursoratului” local pe întreaga literatură europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și antiliberală, fie ea socialistă, populistă, conservatoare sau reacționară, mergînd de la critica parvenitismului pînă la refuzul modernității și al parlamentarismului din anii ’20-’30. Seducția unei himerice restaurări a valorilor medievale sau arhaice, tentația utopiei totalitare ca antidot al „crizei imaginarului” european și redimensionarea romanticei „tentații” (culturale) a Orientului pe fondul crizei eurocentrismului occidentalist sînt cîteva dintre aspectele cele mai acute ale renegocierii raporturilor internaționale dintre „centre” și „periferii”, dintre „culturile majore” și „culturile minore”, dintre marile puteri culturale și țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
2000 Bernard, Edina, Arta modernă. 1905-1945, traducere de Livia Szasz, Editura Meridiane/Larousse, Colecția „Să recunoaștem/Să înțelegem”, București, 2000 Biberi, Ion, Études sur la litérature roumaine contémporaine, Editions Corymbe, Paris, 1937 Blaga, D. Carmen, Urmuz și criza europeană a imaginarului, Editura Hestia, Colecția „Eseuri”, Timișoara, 2005 Blaga, Lucian, Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, Arad, 1926 Blaga, Lucian, Zări și etape. Studii, aforisme, însemnări, Editura pentru Literatură, Colecția „Minerva”, București, 1968 Blaga, Lucian, Opere 7, ediție îngrijită de Dorli Blaga, Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici eu, fata cu ochii de viorele. Dacă un locuitor al altei planete ar dori să ,,citească” despre mine, ar împrumuta o carte, cartea nu trebuie să dispară niciodată!, și ar afla că eu trăiesc, în timp, pe Terra. Acel imaginar cititor, probabil, ar fi uimit că viața mea este organizată de marele Cronos. Și, cunoscându-mă, arhaic, din lectură, mi-ar analiza viața, trăirile, visele și mi-ar da un sfat: să mă bucur cu toată ființa de prezent, fiindcă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să și-l schimbe nu mai era cu putință, acum o știa. Prin asta, Bruno era reprezentativ pentru epocă. Pe vremea adolescenței sale, competiția economică feroce pe care societatea franceză o cunoștea de două secole se Îmblânzise Întrucâtva. Din ce În ce mai mult, imaginarul social accepta că, În mod normal, condițiile economice trebuiau să tindă spre o anume egalitate. Modelul social-democrat suedez era adesea citat, atât de oamenii politici cât și de șefii de Întreprinderi. Prin urmare, Bruno nu se simțea Încurajat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mare care făcea acum cruci pioase în fața coșciugului doamnei Bercea mă îmbăta și mă făcea să plutesc. Dar nu era Mama Mare. Situația mi-a amintit de emisiunile documentare din prima decadă a mileniului; subliniau incorecta imagine a rechinului din imaginarul colectiv. Rechinul reflecta temerile noastre ancestrale, teama de inuman, teama de implacabila apropiere a morții, teama de inevitabil. Acum noua corectitudine politică ne cere reevaluarea imaginii pervertite a Clonei. Clona perfectă nu e nici supraomul, nici subomul, ci infraomul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
metafore poetice și rigoare științifică definește una dintre dimensiunile esențiale ale oricărui geniu creator. Sinteză a unei astfel de aspirații totalizatoare este opera lui Mircea Eliade, conjuncție exemplară între Occident și Orient. Înțelegând libertatea spiritului omenesc de a construi în imaginar lumi noi care să recupereze timpurile magice ale începuturilor (illo tempore), gânditorul s-a raportat la constantele fundamentale ale Universului, lăsând drept moștenire intuiții nerecuperate încă în totalitate. În conștiința arhaică „timpul este saturat de valoare afectivă; el poate fi
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă”. În această formă eterică, personajul urcă spre lună și descoperă puterea gândului, iar umbrei îi lasă misiunea de a consemna toate întâmplările pământești. Valoarea acetor mituri este prezentă si în sfera imaginarului din creația epică a lui Mircea Eliade, care propune modalități de realizare artistică a spațiului și timpului sacru și profan. O formă de percepție a realității în forme fabuloase se constituie în momentul regăsirii stării de extaz mistic în feeria
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
românilor. În jurul meu sunt cei care simt asemenea roșul, puterea magică a acelei seri, o mână de copii vrăjiți. De parcă ai putea să te sustragi, ajunge să-l privești, simți cum ești o parte din realitate ce se pierde în imaginar, infern dureros de dulce. Vara a apus, focul s-a stins! O cană de ceai, o carte, un caiet, o ploaie mocănească, rece, dezamăgită și ea de venirea toamnei udă orizontul. Ochii mei la fel de deschiși, de curioși sunt parcă umbriți
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
nimeni unde locuiește ori cum se numește. Cred că ai dorit să mă întrebi și despre acest aspect, nu? - Sunteți extraordinar, doctore! exclamă Ofelia, nu atât de surprinsă pe cât de preocupată era să-și etaleze formele, pe care le ascundea imaginar sub halat, deznodând și înnodând Marian Malciu cordonul, în timp ce-l privea cu neascunsă doză de tandrețe. Întotdeauna știți ce gândesc... Cum intrați în mintea mea? - Intru pentru că tu îmi permiți, domnișoară... - Vai! Domnișoară, ziceți dumneavoastră doar așa, în glumă, să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deschise spre alte orizonturi... sigur, nu suntem obligați să aplicăm și în viață suprimarea suspansului erotic, și nu spun că preliminariile nu-mi plac într-o relație cu un bărbat. mă enervează însă ideea că actul erotic este înscris în imaginarul colectiv și în coregrafia generală a comportamentului uman ca un scop ultim și nu ca un punct de plecare. Pentru că atunci cînd acuplarea devine un scop (momentul culminant al unui roman, de exemplu), dincolo de scop nu mai rămîne nimic. Un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Abe. Ce minunată frază minată ! Cititorul care pășește pe ea pentru a intra în roman provoacă de fapt două explozii de intensități diferite... Prima dintre ele este mai discretă, mai difuză, efectul ei vine prin reverberație, prin ceea ce evocă în imaginarul nostru sintagma luna august. Mai peste tot această lună august sugerează ideea de miez de vară, de toropeală, de caniculă, de mole șeală, chiar de paralizie... Sunt orașe care se golesc în luna august iar în foarte multe dintre ele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
demn și sănătos plutea în atmosferă, oarecum ca după o perioadă de post, cînd organismele se spală de grăsimi, de alcool și de alte excitante derizorii. Ceva nou începea în această românie aflată la marginea europei, dar și la marginea „imaginarului colectiv”. numeroase evenimente culturale internaționale fură de altfel organizate la București în aceeași perioadă, tocmai pentru că orașul devenise un cadru mediatic propice. sălile de conferințe și de congrese se dovediră a fi neîncăpătoare și mult prea puține, la fel ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pentru I. P. Culianu, care socotea (tiin(a modern( o "mușc( apter(" care, de(i bolnav(, a reu(it s( se impun( (n peisajul renascentist gra(ie Reformei. Consein(ele ei au dus la marea cenzur( (i la abolirea fantasticului (i imaginarului social. S-a ajuns astfel la un nou "modus vivendi" (i la noi modele (i metode de cunoa(tere. Ce a urmat a fost o lung( zbatere (ntre metodă experimental(, pozitiv(, (i cea speculativ(. Fiecare domeniu a (ncercat s( descopere
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
celuilalt (i (n(elegerea de mine (nsumi se presupun reciproc" (p. 209). 8 A se vedea (tefan Afloroaei, Lumea că reprezentare a celuilalt, Editura Institutului European, Ia(i, 1994, (n care autorul dezvolt( problemă alterit((îi. 9 Gilbert Durand, Aventurile imaginarului. Imagina(ia simbolic(. Imginarul, Editura Nemira, Bucure(ți, 1999, pp. 13-14. 10 Ibidem, p. 50. 11 Henri Peretz, op. cît., pp. 33-34. 12 G. H. Mead, apud E. St(nciulescu, op. cît., p. 146. 13 G. Durand, op. cît., p.
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu mi-l dili. - N-o să-mi zici că l-ai geandi și p-ăla bisericescu... Îl geandești și p-ăla bisericescu cu "De-aș avea un milimetru"? 83 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Dacă nu cauzează
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]