2,948 matches
-
prin păr. Instinctul meu inițial a fost să-ți spun totul imediat. De fapt, dacă-mi amintesc bine, ți-am și lăsat un mesaj pe mobil... Sigur, un mesaj destul de vag. Dar, când am ajuns la spital, Jake m-a implorat să nu-ți spun nimic. În clipa aia m-am simțit prinsă între ciocan și nicovală. Dacă nu-ți spuneam nimic, te dezamăgeam pe tine. Dacă-ți spuneam, atunci îl dezamăgeam pe Jake și asta într-un moment crucial al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
furios pe tine! Fiona s-a uitat la el complet oripilată. Până atunci, David nici măcar nu ridicase tonul la ea, așa că izbucnirea aia atât de violentă îi era totalmente necaracteristică și a speriat-o teribil de tare. —Ascultă, l-a implorat ea, făcând un pas înspre el cu o expresie care voia să-i exprime dorința de conciliere. E limpede că am făcut o greșeală uriașă, dar tot ce pot să spun e că n-a fost făcută din răutate... cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și i-a aruncat Fionei o privire ucigătoare. Apoi a revenit la Jake. Hai să mergem! Numai că băiatul nu s-a clintit din loc. — Nu e vina ei. Eu am rugat-o să nu-ți spună. De fapt, am implorat-o. — Asta mi-a spus și ea, a răspuns David înțepat. Dar nu asta e problema. Atunci care e problema? Fiona abia s-a abținut să nu dea fuga ca să-l îmbrățișeze pe Jake pentru că pusese întrebarea corectă. —E complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o, în eventualitatea că lucrurile se vor îndrepta. Nu se vor îndrepta. Plecarea lui a provocat sfârșitul - nu al căsătoriei, ci al coabitării mele cu Liv. Am fost obligat să privesc spectacolul degradant oferit de soția mea, care cerșea, îl implora pe Grimus s-o ia cu el. Misogin cum este, el a refuzat. M-am trezit că sunt mânios pe el pentru aceastăă această insultă adusă soției mele! închipuiește-și, prietene! Cât de jos am ajuns! Atunci închipuiește-ți și furia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
intens” preludiul. Un mod care mă surprindea de fiecare dată: se lungea goală, pe spate, Își acoperea fața cu părul ei lung, extrem de lung, de un roșu Închis, și, desfăcându-și șuvițele deasupra buzelor umede, Își deschidea gura foarte larg, implorându-mă să-i ating gingiile... sa i le mângâi. Gingiile și dinții. Dinți perfecți, trebuie să o spun, de un alb-perlat, ascunși În alveolele rozii, ca niște hulubași aliniați, dormitând În cuibușoarele lor minuscule. În timp ce-i mângâiam dinții, pernițele lunecoase
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
parteneriat caracterizat de egalitate și sprijin reciproc, mă privește așa cum un câine beagle din care iese fum se uită la doctorul care face experimente pe el: conștient că astfel de experimente sunt necesare În numele progresului umanității, dar În același timp implorând să fie eliberat. Nu striga, oftează el, o să-i trezești. Un braț dungat arată spre etaj, unde dorm copiii noștri. Oricum, Paula nu a ascuns-o. Trebuie să Încetezi să dai tot timpul vina pe ea, Kate. Locul sitei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că Kelly este una dintre femeile alea gonflabile din Baywatch, dar s-a dovedit a fi singurul tip de curcan bun de mâncat al zilelor noastre. După ce-ai stat jumătate de oră la telefon așteptându-ți rândul să-i implori pe cei de la supermarket să te treacă pe lista de așteptare pentru Kelly, trebuie să aduci pasărea acasă și să o umpli. Potrivit suplimentului de Crăciun, umplutura, care consta cândva În firimituri de pâine veche și ceapă tăiată cubulețe, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
copilul, creșa era foarte strictă, Întotdeauna obligându-te să-ți ții copilul bolnav acasă, taxele rămânând aceleași. Îmi amintesc cum stăteam ore Întregi la telefon, la serviciu, vorbind cu agenții de dădace temporare, făcându-mă că vorbesc cu clienții, sau implorându-mi prietenii să mă ajute. (Iar eu urăsc să cer favoruri: detest sentimentul de a fi Îndatorată cuiva.) Și-apoi, Într-o dimineață tristă, a trebuit s-o las pe Emily, care avea febră, la o cunoștință a uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ar putea să aibă unul la magazinul de ziare. La ziare nu au fax, dar s-ar putea să aibă la farmacie. La farmacie au fax. Faxul are nevoie de hârtie. Înapoi la ziare. Gata să Închidă. Bat la ușă. Implor. Trebuie să cumpăr un pachețoi de 500 de foi din care voi folosi exact una. Înapoi la farmacie, mâzgălesc un mesaj pentru Guy cu pixul pentru rețete legat de tejghea: Guy, trebuie evaluat dacă e vorba de un colaps al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-o pe ruda voastră și, dacă mi s-ar fi dat putința, răgazul să vă arăt, chiar ați fi avut adevărul în fața ochilor. Se lăsă o tăcere grea ca sfârșitul și Seyed Sharoudi le vorbi din nou: — Oameni milostivi, vă implor și întreb pentru ultima dată: o iertați pe Shahla Jahed? N-o putem ierta pentru moarte, să primească ce merită! Era vocea tatălui lui Laleh și, de sub acoperământul cu care se apărase de frig, țâșniră îndată doi puști asemănători, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce merită! Era vocea tatălui lui Laleh și, de sub acoperământul cu care se apărase de frig, țâșniră îndată doi puști asemănători, care aveau cel mult zece ani. Condamnata îi recunoscu și-ncepu să dârdâie din tot corpul și să-i implore: Sunt nevinovată, vă jur, nu eu am ucis-o pe mama voastră, ci v-am mângâiat și v-am îngrijit cât erați în scutece! Ghazal se lăsă ca în gol pe pavelele curții și ultimul lucru pe care îl văzu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dietă s-au scris cărți Întregi. Între ele, mai cunoscută, cea a lui Gabriel Matzneff 1. Se găsesc acolo amănunte dintre cele mai neașteptate despre regimul draconic, cu precădere vegetarian, al poetului, despre spaima aproape patologică a acestuia de obezitate. Implorat de Lady Blessington să nu se autoextermine prin Înfometare, Byron Îi răspunde Într-o scrisoare: „Dacă v-aș urma sfatul, aș deveni gras și stupid; libertatea spiritului meu, forța creierului depind de regimul pe care Îl țin”. Volutele unui asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sunteți, văd bine că nu veți risca să mă mai vedeți. Sunt prea interesat să păstrez onoarea bunelor voastre grații, pentru a asculta o confidență care m-ar face poate să le pierd. Nu voi face așadar nimic și vă implor să nu Îmi mai vorbiți despre această poveste...” Dar știa prea bine cum să ațâțe dorința, incendiatorul acesta! Cu cât el voia să audă mai puțin, cu atât ea voia să spună mai mult. Într-o zi, vorbind despre același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe platforma de servicii. N-avea niciodată nevoie să ajungă acolo. M-am uitat de cealaltă parte a mesei, la Sophie, care mă văzuse când îi înapoiasem agrafa lui Violet și care înțelesese pe loc ce însemna acel lucru. Mă implora cu privirea. —Adică Violet... ? rosti MM cuvintele care erau în mintea tuturor. — Nu. Cu colțul ochiului, am observat-o pe Sophie cum se relaxează. Nu cred că Violet ar fi atât de prostănacă încât să poarte agrafe cu diamante dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frică de înălțime și știai cum să prinzi lacătul. — Am greșit când ți-am spus că am lucrat la trapez, recunoscu Sophie. Imediat după ce ți-am spus-o mi-am dat seama ce însemna lucrul acesta. Mi-a luat mâna, implorându-mă din priviri. Rămâne secretul nostru, da? Promit că n-o să mai fac niciodată așa ceva. După aceea mi-a fost atât de frică, pentru mine și pentru cazul în care s-ar fi crezut că Vi a făcut-o, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e a ta? Ea n-a spus nimic, ceea ce pentru Juan era deja un răspuns suficient. — O iei cu tine sau le-o lași? Tonul era acum atât de aspru, că nefericita s-a speriat. — Liniștește-te, Juan, l-a implorat ea, nu vreau scandal. Mâine îmi voi lua lucrurile și voi pleca spre Alcantarilla. Numai că soldatul avea o altă părere. — Ești sora mea și ai să mergi să-ți iei lucrurile chiar acum, ca să vii după mine! Încurajat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar omul încercă s-o liniștească: — Când cineva vrea să cunoască viitorul, trebuie să se aștepte să dea uneori nas în nas cu moartea. Nu se află ea la capătul oricărei ursite? Salma a mai găsit puterea să răspundă, tremurând, implorând parcă: — La capăt, fără îndoială, numai că aici, ea apare la începutul prezicerii. În chip de răspuns, omul își înălță ochii spre cer și își întoarse palmele cu fața-n sus. Din gură nu i-a mai ieșit nici o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre andaluzi. Astăzi, am fost nevoiți să acceptăm botezul spre a salva viețile soțiilor și copiilor noștri, dar ne este teamă că vom stârni mânia Celui-de-Sus în ziua Judecății și că vom avea parte de chinurile Gheenei. De aceea vă implorăm, pe voi, frații noștri plecați departe, să ne ajutați cu sfaturile voastre. Întrebați-i pentru noi pe doctorii voștri în Legea Sfântă ce trebuie să facem, căci grija noastră este imensă. Înduioșați, pribegii granadini veniți la Fès au ținut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuit să le întrerup pentru a pleca. Cred totuși că adevăratul motiv era că mă simțea prea apropiat de unchiul meu, de familia mamei mele în general, și că se tema să nu-i scap complet. Neputând argumenta, l-am implorat să vorbească despre acest lucru cu Khâli, dar el a refuzat fie și numai să-l întâlnească. Timp de o săptămână, m-am trezit în fiecare dimineață cu ochii roșii ca focul și cu perna umedă. Ca să mă împace, unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
satisfacție și de șiretenie. Mă sâcâia. Îmi venea să-l snopesc în bătaie. — Te pomenești că vrei să mă rog de tine, să-mi lipesc fruntea de papucii tăi! Iscoditorul nu era deloc impresionat de ironiile mele. Chiar dacă m-ai implora, chiar dacă te-ai întinde la picioarele mele, nu ți-aș spune nimic. Am înfruntat niște riscuri, iar tu ai refuzat să le înfrunți. Dacă vrei să știi ce se petrece în sala femeilor, va trebui să mă însoțești data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clasă s-a sculat în picioare. Cum vrei tu ca un om să se poată bate când ține pe cap chestia aia mișcătoare? Deja regretam că Ahmed venise lângă mine. M-am uitat la el, îngrozit. — Vorbește mai încet, te implor, o să te audă magistrul. Mi-a dat o pălmuță paternă pe spate. Nu mai fi așa de fricos! Când erai copil, nu spuneai cu glas tare adevăruri pe care cei mari le țineau ascunse? Ei bine, tu aveai atunci dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de călăreți ușori, cinci sute de soldați cu arbalete și două sute de soldați călări cu bombarde. Când i-au văzut venind, locuitorii înspăimântați s-au hotărât să treacă la tratative. Și, cum eram singurul fasiot prezent în oraș, m-au implorat să fac pe mijlocitorul, ceea ce, trebuie să recunosc, mi s-a părut foarte distractiv. Încă de la prima întrevedere, ofițerul care comanda armata regală mi-a arătat prietenie. Era un om cu carte, rafinat, având totuși sarcina de a executa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de aproape! Harun începu să-l zgâlțâie pe Zeruali, împingându-l spre Mariam, trăgându-l apoi îndărăt, ca să-l împingă apoi iarăși, violent, dându-i drumul. Bătrânul se prăbuși la picioarele surorii mele, care scoase un țipăt. — Ajunge, Harun, te implor! Se uita la zdreanța răufăcătoare de la picioarele ei cu tot atâta milă pe câtă groază. Zeruali ținea ochii întredeschiși, dar nu mai mișca. Harun se apropie de el, neîncrezător, îi cercetă pulsul, îi atinse pleoapele, apoi se ridică, deloc tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unde locuiește dădaca mea, ea m-a crescut. Mă așteaptă în fiecare luni seara. Cam la marginea satului se afla o cocioabă de fellah 1, cu noroi din belșug jur-împrejur, la capătul unei potecuțe înălțate pe care o porni Nur implorându-mă să nu vin după ea. Dispăru în locuință. Am așteptat-o, rezemat de un palmier. Era aproape întuneric atunci când a venit înapoi, însoțită de o țărancă bătrână, grasă și blajină. — Khadra, ți-l prezint pe noul meu soț. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Era titlul pe care-l primise ca răsplată Barbă Roșie după ce-i tăiase beregata emirului Algerului. Îmi cerea să plec la Constantinopol pentru a duce un mesaj sultanului, vestindu-i întemeierea regatului din Alger, arătându-i supunere și fidelitate și implorându-i sprijinul în lupta împotriva castilienilor, care continuau să ocupe o citadelă marină la intrarea în portul Alger. — Sunt foarte onorat de atâta încredere. Dar sunteți deja patru. Pentru ce mai aveți nevoie de mine? — Sultanul Selim nu acceptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]