2,882 matches
-
pe nas. Era prea mult pentru el: nu putea rezista la un asemenea tratament. A izbucnit în plâns, hohotitor, și a căzut în genunchi: Iertați-mă, fac orice-mi cereți, numai nu mă loviți, vă rog, s-a pomenit el implorând și chiar el era mirat de ce spune. Atitudinea studentului l-a făcut paf pe tovarășul Cameniță: hopa, el crezuse că va întâlni pe unu dat în pizda mă-sii și când-colo ăsta era o legumă, tremura ca piftia. Păi, ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a ne face să renunțăm să mai trecem Prutul unii la alții. Aici se cuvine a rosti versul lui Nicolae Dabija: .......Dar dincolo de moarte, Țara mea, Nu mă părăsi, nu mă lăsa Când chema-mă va la dânsul Dumnezeu Te implor să spui că sunt al tău. Acest strigăt de disperare „Te implor să spui că sunt al tău”, rostit în versul lui Nicolae Dabija , din păcate nu prea se aude la București... Românii basarabeni au fost aduși într-o mare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Aici se cuvine a rosti versul lui Nicolae Dabija: .......Dar dincolo de moarte, Țara mea, Nu mă părăsi, nu mă lăsa Când chema-mă va la dânsul Dumnezeu Te implor să spui că sunt al tău. Acest strigăt de disperare „Te implor să spui că sunt al tău”, rostit în versul lui Nicolae Dabija , din păcate nu prea se aude la București... Românii basarabeni au fost aduși într-o mare sărăcie—din păcate și în dreapta Prutului guvernanții au făcut același lucru—Nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să-ncerc, dacă-am să pot, să uit și, cum scriu la carte înaintașii Am să-ncerc ca să-mi iubesc vrăjmașii. Dar dincolo de moarte, Țara mea, Nu mă părăsi, nu mă lăsa Când chema-mă-va la dânsul Dumnezeu Te implor să spui că sunt al tău. Țara mea de dincolo de Prut, Mi s-a dat poruncă să te uit, Dar de-o fi să mi te uit, suflet al meu, Uite-mă pe mine Dumnezeu! Nicolae Dabija SĂRACĂ ȚARĂ BOGATĂ
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
coridor și te plimbi. „În trenul navetiștilor, cu care te duceau pe matale la sor-mea - spune nepotul -, stăteau ca sardelele.“ „Orișicât“, răspunde bunica. Și, ca să schimbe vorba, se interesează la câte curse cade un avion. „Mai încet, bunico - o imploră nepotul -, e un subiect care nu se discută în avion.“ Logica e, și de data aceasta, de partea bunicii: în tren comentezi ultimele ciocniri cu morți și răniți, în automobil nu trebuie să te oprești când vezi carambolaje, dar te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în învierea morților; cultul morților ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi pomenesc pe cei morți la Sfânta Liturghie, săvârșesc acte de jertfă meritorie pentru ca în felul acesta să implore îndurarea lui Dumnezeu în favoarea celor ce au trecut dincolo; împart pomeni generoase pentru ca și-n felul acesta să contribuie la alinarea suferințelor celor care mai au de ispășit în fața dreptății lui Dumnezeu. În fiecare an, începând de la 2 noiembrie (ziua
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rușine... Crede-mă însă că imensă e dorința mea pentru fericirea ta! Așa de mare, încât uneori mă sufocă... Aș vrea s-o strig din răsputeri: fii fericit! fii fericit! și dacă dragostea mea te poate ajuta cu ceva, te implor, fă cu ea ce dorești, numai fă ceva cu ea! O, Doamne, la ce sărăcie de cuvinte și de fapte e redus acest chin al meu pentru binele tău, această nesfârșită duioșie care mă copleșește... Pierre, din București, lui León
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
copii, oricum și oricând m-aș fi apropiat de ei, își fereau automat capul. Nu țineam în mână nici un băț, dar erau atât de obișnuiți cu bătaia încât mereu îmi aruncau priviri furișe, cu fețele schimonosite de spaimă, și mă implorau: „Nu mă bateți, nu mă bateți“. Cât despre cei aflați pe moment în afara razei de acțiune imediate a mâinii mele, ei strigau de fiecare dată: „Iei papară, iei papară“. Nu am folosit nici o singură dată bățul. Drept care n-am mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
urechi" pe acesta din urmă: "Ești iubitor și plin de compasiune pentru noi, "oile" Tale? Oare chiar așa să fie? Cu lacrimi fierbinți m-am rugat Ție. O noapte întreagă am stat în genunchi în fața icoanei Tale, făcând mătănii și implorându-te să nu o iei la Tine pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Te-a impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil la demersul meu disperat..." Sau altă interpelare (nu este cea mai dură!), cu nuanțe de pamflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cuțitului a pătruns adânc și dureros în globul ocular scoțându-l brutal de la locul lui? Dar tu Doamne, ce făceai în timpul ăsta? De ce-ai permis așa ceva? N-ai văzut și n-ai simțit durerea nenorociților care se zvârcoleau și implorau ajutorul Tău??! O, Doamne, dar nici nu te-ai atins de el. De ce nu i-ai scos și lui ochii? Măcar unul singur? Ce bun ești, Doamne, cu cine nu trebuie, cu criminalii și cât de ticălos cu cei nevinovați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
face că sâmbătă seara, după întoarcerea de la muncă, a simțit primele simptome ale nașterii. Noaptea de sâmbătă a fost plină de tensiune, teamă grozavă, durere și speranță. Se ruga fierbinte la Dumnezeu, spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
blondă diafană. Îl preferam pe cel roșu. Căzusem în plasa publicității, fără să fi consumat măcar un strop de parfum. Mă drogam cu imaginea femeii rebele, aspirând urma de parfum subversiv din tubul gol. Îl scuturam - pentru a câta oară? - implorând un miracol. Primul impuls nu era revolta împotriva vidului olfactiv. Nu știam pe atunci că drepturile omului includeau printre altele și liberul acces al femeii la industria cosmetică. În loc de ranchiună, simțeam un soi de curiozitate dureroasă față de lumea în care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
urmare totul a avut un sens. Îl revoltă gîndul că ar fi putut muri Întîmplător și că sentința ar fi putut fi alta. Întreg interogatoriul urmărește acum un singur scop: să reconfirme sentința pronunțată odinioară Împotriva lui. Aproape că-și imploră judecătorii să-și amintească toate motivele pe care le-au avut ca să-l urască și să-l considere un pericol pentru cetate. Inima lui Socrate tremură la gîndul că refăcînd procesul ar putea fi achitat. Aceasta ar Însemna că moartea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
susțin ei, și să prevină o eventuală revanșă. Ulise amenință să distrugă mormîntul lui Hector dacă Andromaca nu predă copilul. În momentul cînd grecii atacă mormîntul eroului troian, ea Înțelege că Astianax va pieri sub ruinele mormîntului tatălui său și imploră mila lui Ulise, care Însă rămîne insensibil. Iată o dilemă În care viitorul piere dacă se sacrifică trecutul, memoria fiind condiția visului. Și dacă memoria poate rămîne singură, fără nici un viitor, inversul e imposibil, Întocmai cum arborii nu pot trăi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din carnea noastră. Din sîngele mort, din carnea care moare s-au născut toți acești zei nemuritori, l-am născut, murind noi. I-am născocit pentru a le da ceea ce nouă ne-a fost refuzat. N-am de ce să-i implor și să le cer Îndurare cîtă vreme ei se hrănesc continuu din moartea noastră. Ospețele Olimpului se țin peste oase albite de soare și de ploi Fiecare moarte a hrănit liniștea zeilor. Ei ne datorează totul, deoarece nemurirea lor se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
animale de piatră, oameni de piatră, o, cum mi-aș dori ochii tulburi ai lupului Lycaon... Umblu cu speranța că Într-o zi voi Întîlni pe cineva care să nu se Înfricoșeze de mine și de singurătatea mea. Dar aș implora-o În zadar pe Atena. Ochii ei vineți nu cunosc mila. Nu mă pot apropia de nimic fără ca acel lucru să moară. Nu pot atinge nimic fără să prefac acel lucru În singurătate. Îmi port În mine drumul. Iar ochii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se părea că Isus le înfățișa sau însoțea ceea ce rosteam eu, înaintea Tatălui, cu o simțire sau vedere care nu poate fi spusă în cuvinte. O dată terminată liturghia, șsimțiri însoțiteț de dorința de a mă împăca cu Preasfânta Treime; și implorându-L pe Isus, și nu fără lacrimi și suspine, încredințându-mă și nesimțind nevoia vreunei confirmări, nici să mai spun liturghii pentru aceasta, ci numai pentru a mă împăca. A PREASFINTEI TREIMI 25. Marți ș26 februarieț - Prima rugăciune, netulburată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în El și părându-mi-se gata să mijlocească pentru mine; nu mai doream, nici nu mai căutam o confirmare mai mare a celor trecute; rămânând liniștit și în tihnă în acestea, am ajuns să-I cer și să-L implor pe Isus să mă facă pe potriva voinței Preasfintei Treimi pe calea care I se va părea mai potrivită. Apoi, îmbrăcând veșmintele, creștea această înfățișare a ajutorului și iubirii lui Isus, începând liturghia nu fără multă liniștită și tihnită evlavie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
față de bogăție sau sărăcie, este de mare folos, pentru a stinge o astfel de înclinație neorânduită, să cerem în dialoguri (chiar dacă ar fi împotriva trupului), ca Domnul să ne aleagă pentru sărăcia materială; și să vrem, să cerem și să implorăm numai ceea ce este spre slujirea și lauda bunătății Sale dumnezeiești. 158. ZIUA A CINCEA. Contemplarea plecării lui Cristos, Domnul nostru, de la Nazaret la apa Iordanului, și a botezului Său2. 159. Prima notă. Această contemplație se va face o dată la miezul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
alergând totuși după un medic. Intrase pe o ușă pe care era lipit un afiș scris cu litere de tipar „Doctor de gardă”. Era pe punctul de a pleca acasă când Valentin o apucase de halatul pe jumătate dat jos, implorând-o să îi salveze soția și copilul, și îi strecură o sumă substanțială de bani în buzunar. Nimeni nu bănuise cauza acestei nașteri întârziate. Nimănui nu îi păsase dacă se pierdeau două suflete. Nimeni nu luase măsuri suplimentare. Nu îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
specialitate, la cardiologie, în capitală. Șase luni de zile rămăsese alături de Doruțu zi și noapte. Din cauza oboselii, a supărării și a igienei superficiale, lăuzia o întoarse încă patruzeci de zile. Se ruga seară de seară, sărutând pământul de la picioarele ei, implorând toți sfinții să facă o minune, iar lacrimile își dădeau drumul fără voia ei, ajungându-i în picături mari ca boabele de cristal până la bărbie, simțindu-le gustul sărat. Nu îi venea a crede că o persoană aflată în ipostaza
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș imaculat, care o implora să îl ia în brațe, tânguindu-se. Trupul îi tremura fără să o mai asculte. Cu cât cortegiul funerar se apropia de cimitir, cu atât inima îi zvâcnea într-un ritm alert. De pe chipul ei dispăruse culoarea, era galbenă ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
decât să-ți jelești trecutul, iar eu am rămas cu un gust amar, am rămas dezamăgită. Leon era tăcut ca un mormânt. Asculta cu ochii mari, ieșiți puțin din orbite, dezamăgit și totodată confuz. În urmă cu câteva săptămâni îl implora să urmeze niște etape clare spre a găsi o cale de ieșire din acest impas. - Ai încredere în mine, te rog! O să-ți spun exact ce trebuie să faci. - Știu că am nevoie de tine, dar când toate eșuează nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Sfântă noastră Religie, a făcut totul ca să apară în Botoșani și o biserică catolică și să se instaleze acolo un preot, făcând astfel încât să aibă o întreținere cinstită; și acum se ocupă de ornorarea deja construitei biserici cu o orgă. Implor deci Sfântă Congregație să obțină pentru toate cele trei de la Sfanțul Tata, care este Dumnezeu, să prospere mult timp, o oarecare decorare pentru mai multe modalități de a le anima să depună eforturi pentru ademenirea și pe viitor pentru nevoile
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
romanul de foarte de mult, iar Yoga n-am citit-o. Dacă vrei tu, am s-o citesc. Nu uita că i-ai putea fi fiică. [...] 85/1948 II Vineri, 29 octombrie [1948], seara [...] O, mamounique, nu te obosi, te implor; de o vreme te simt deprimată; pagina aceea cenușie, plină de păreri proaste despre tine, de îndoială, m-a făcut să tresar; așa de tare aș fi vrut să alerg la tine, să te iau în brațe și să ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]