3,194 matches
-
de Artă Margareta Sterian din Buzău și 2. Retragerea simbolurilor religioase din instituțiile de învățământ public din România." Aceasta întrucât domnia-sa socotește că "afișarea simbolurilor religioase pe pereții unităților publice de învățământ constituie o discriminare împotriva persoanelor atee, agnostice, indiferente sau de altă confesiune decât aceea căreia îi aparțin simbolurile religioase", Foarte curând, Colegiul Director al CNCD s-a pronunțat, deși diferit în cele două puncte: pentru primul a adoptat decizia deja dată de justiție în urmă cu câteva luni
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ar fi demersul reflexiv. Cu alte cuvinte, culoarea angajamentului personal este dată de instinctele cognitive și de deprinderile intelectuale ale fiecăruia, în perfect acord cu o semnificație instrumentală ce ține de implicare, de investire (și nu doar de o considerare indiferentă orientată către sine). De aceea există tot atâtea tipuri de personalitate câte modalități de cunoaștere și limitele cunoașterii determină cu exactitate întinderea reală sau ponderea în cadrul întregului ale unor trăsături ale profilului spiritual. Aici, la nivelul caracteristicilor tehnice ale ecuației
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
permanent un optim al angajării în practica acestei activități. Acest optim e rezultatul unei dialectici a cunoașterii de sine care consumă în forul elaborărilor sale etape de transformare a datului interior curent în cheie a succesului adaptativ, ducând disponibilitatea inițial indiferentă în proximitatea actului salutar. Presărat cu instanțieri ale unei intuiții auto-perceptive, acest drum presupune permanent un racordaj al strategiei rezolutive implicate în fiecare nod al opțiunilor la conceptul personalist care urmărește ca o umbră curgerea vieții și care diminuează dificultatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
diferite etape de dezvoltare ale sale. Dacă reflexivitatea poate "produce" sinteză prin intermediul relațiilor, atunci acestea din urmă pot fi și rezultatul invenției cercetătorului orientată spre realitate, al forului său creator, a ceea ce el are mai personal de oferit unei obiectivități indiferente și independente. Aici se conturează sensul construcției unei "lumi a treia" popperiene (domeniu gnoseologic al ideilor care reprezintă o contribuție la progresul științific) și aici se acumulează convergent toate intențiile de act care deservesc trunchiul cognitiv principal al personalității. Astfel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
analiza dictaturii comuniste. R.C. I. Afacerea Dosariada și alte chestiuni Harakiri: cazul românesc Cercetătorii străini par să fie, uneori, mai interesați de istoria României (și răsucelile ei) decât analiștii autohtoni. Lucrul acesta nu se întâmplă neapărat fiindcă românii ar fi indiferenți la țara lor, ci întrucât, pentru străini, România este îndeajuns de mult o țară extravagantă, curioasă, chiar dacă blamabilă nu arareori. O analiză pertinentă asupra României moderne și mai ales asupra României postcomuniste oferă cartea lui Tom Gallagher Furtul unei națiuni
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
rău?). Întrucât cartea lui Gallagher ridică îndeajuns de multe probleme care ar trebui să ne pună pe gânduri, mă întreb de ce această lucrare nu este (sau este prea puțin) comentată? Stârnește ea în sufletul românilor o anumită culpabilitate? Îi lasă indiferenți? Surprinzător de problematicul capitol introductiv al cărții sale pune pe tapet chestiuni care au obsedat destui analiști români, de la Eminescu și Caragiale (publiciști) la Cioran sau Patapievici, de pildă (ca să parcurg, simbolic, mai bine de un veac). Eminescu era fanatizat
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
respectiva revoluție, dar ar fi fost interesate, la o adică, să afle. Curiozitatea lor era pasivă, deocamdată, dar putea fi activizată. Nu era nevoie de nici o formă de captatio benevolentiae: pur și simplu studentele mele erau ignorante, chiar dacă nu neapărat indiferente. Nimeni nu le explicase lucrurile pe îndelete și în mod adecvat. Din necunoaștere se născuse, prin urmare, eroarea de a cataloga piesa Ploșnița (demistificatoare la adresa comunismului) drept o pledoarie pentru comunism. Ce paradox! În decembrie 2004, am fost frapată când
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
scatologic. Prin registrul infracțional se mizează pe un statut delincvențial de tip frondă, al cărui scop este sfidarea și provocarea lumii civilizate. Există, de altfel, o tentă argotică în mod tendențios promovată, astfel încât să prilejuiască ruptura evidentă între lumea bogaților indiferenți și cea a săracilor pătimitori. Decăderea este una dintre temele favorite ale manelelor și hip-hopului, decădere considerată a fi catalizată de trufia și corupția așa-zisei lumi bune. Pentru că presupusa lume bună este incriminată, de fapt, ca fiind impură, declasarea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Nu în ultimul rând, la etajul zece era uscătorul, unde urcam vara pentru a privi lumea prin binoclu și pentru a alerga periculos pe acoperișul blocului. Dar edificiul în care locuiam avea și destui băieți, unii mai șmecheri, alții mai indiferenți, alții cusurgii ori, dimpotrivă, meseriași într-ale vieții, cum le spuneau fetele. Ce vreau să spun este că blocul nostru a fost o adevărată mană cerească în perioada copilăriei și chiar a adolescenței, măcar pentru faptul că am avut acces
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
până va fi votată. Exact așa s-a întâmplat. M-a impresionat farmecul personal, condescendența care ne-o arăta, poza personală și sinceritatea opiniilor. Sergius Lucian Marin filma tot ce se discuta cu pistolarul neamț în spate. Delegația europeană părea indiferentă (și era), cea ungară ne neglija, nu vorbea nimeni cu noi, portughezii erau foarte expansivi, moldovenii s-au lipit de noi, prof. univ. Ion Dediu era mereu lângă mine și am comunicat perfect. Ca român însă îmi dau seama că
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
totul prin el, ori fiindcă tot restul pare să se comporte în lume, față de el, cu indiferență. Humorul va stărui în ideea că, în virtutea acelorași legi, există la fel de bine tot ce-i valoros în lume, pe cît apare și realitatea indiferentă sau dușmănoasă. Vîntul zîlțîie copacii, dar sună din harfa lui Eol. Este, în felulsău, o victorie faptul că în unele locuri ale lumii s-a produs totul și răzbaterea a ceva mare și bun, chiar dacă-i o pură fantezie ideea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care surîdem, contrast ce constituie condiția humorului, devine indistinct. Constatăm ba că ceea ce e mare nu poate fi actualizat, ba că ceea ce este mic nu poate fi văzut în valoarea sa. Obligațiile și întîmplările vieții de toate zilele ne apar indiferente, cenușii, supărătoare și par să ne împiedice. Chiar dacă gîndul la ceea ce e mare nu a dispărut, lucrurile mărunte nu sînt situate în raport cu aceasta, nici în raportul comic sau tragic de contrast, nici în relația interioară de simpatie și înțelegere ca să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ar lărgi, dacă l-am putea reține, limitele marelui humor ca o concepție despre viață. Din păcate însă, Goethe are dreptate împotriva lui Hegel. Poate există un tragic absolut și el există. Pentru Hegel, destinele indivizilor luați în parte sînt indiferente, condiția unică fiind ca marile idei să-și demonstreze mereu puterea. Dar chiar dacă valoarea unui om se bazează pe cauza pe care o servește, să fie oare indiferent dacă el însuși, al cărui suflet e plin de acea cauză, rămîne
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mereu puterea. Dar chiar dacă valoarea unui om se bazează pe cauza pe care o servește, să fie oare indiferent dacă el însuși, al cărui suflet e plin de acea cauză, rămîne viu sau piere? Suferința tragică nu ne poate fi indiferentă, oricît de mare accent am pune pe conflictul adeseori (nu întotdeauna) rodnic între diversele valori ce nu și-au găsit limitarea. Or, ideile (valorile) sînt reprezentate în lumea empirică de niște ființe personale. Și așa cum am văzut (* 27), tocmai modul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la încercare în diferite combinații, ca să ne bucurăm de propria noastră forță și de propriul capriciu. Sau să privim realitatea ca pe ceva îndepărtat, oarecum printr-un ochean întors. Sau să ne bucurăm doar de jocul formelor și al culorilor, indiferenți la existențele reale aflate în spatele lor. Astfel tînărul din Paa Vidderne Pe culmi al lui Ibsen privește din pustietatea munților cele ce se petrec în vale; obiectele reale ale tabloului nu-l mișcă, deși ceea ce arde este chiar casa mamei
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de munte, ori pe marginea unui lac curat, într-o pădure umbroasă sau în apropierea unei cascade, natura ne asigură condițiile de existență : aerul, apa, hrana. Prin urmare, deoarece natura ne salvează și sufletul și trupul, nu putem să fim indiferenți față de viitorul ei, care este de fapt viitorul nostru. În orele de dirigenție am pus în discuție frecvent teme de educație ecologică, care au fost reluate și îmbogățite an de an, dar care s-au materializat și prin acțiuni de
Coronița prieteniei by Prof. Cârlugea Maria, Şcoala Generală Nr. 2 Lupeni () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93020]
-
dacă tot am venit până aici“. O țigăncușă blondă tropăie mărunt și iute, râzând. Copiii au primit baloane albe pe care scrie „Iași 600“. Goran stă jos, pare lipsit de chef, iar eu mă simt straniu văzând că pot rămâne indiferentă pe o muzică ce înviorează, de obicei, orice petrecere. Din când în când, ne aruncăm privirile spre trotuarul învecinat. „Florin Fermecătorul“ și-a scos femeia în oraș și dansează în fața ei cu aceeași inconfundabilă mișcare din șold. Așa l-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
în sensul originar al cuvântului, iar semnul dangalei prezidențiale rămâne bine imprimat. Așa a fost cazul cu sintagma „ziariști-tonomat“, adresată de Traian Băsescu presupușilor jurnaliști ce slugăresc diverse personalități sau partide politice. Bineînțeles că oamenii de presă nu rămân niciodată indiferenți și se reped la contraatac. Bineînțeles că, după ce președintele a aruncat cu sintagma, lumea o întoarce pe toate părțile, iar discuțiile ulterioare se întind plictisitor și previzibil, bătând monedă pe aceeași idee: a avut sau nu dreptate „Băse“? „Cum să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
le treacă timpul. Când a fost plătit și ultimul muncitor, fermierul spuse: — Chemați femeile și copiii. Toată tabăra să fie aici. Vătaful, care stătuse tot timpul lângă masă strigând nume, ieși în față și repetă ordinul. Dar cu o voce indiferentă, formală, căci toate astea se mai întâmplaseră și înainte, în fiecare an de la o vreme încoace. În spate, mulțimea începu să se miște supusă când apărură femeile de sub copacii unde așteptaseră până atunci; și razele felinarului descopereau ici o fustă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cu onestitate maximă (și ne-grandomană, adică antinarcisiacă), relevantă pentru subiect. La urma urmei, scriem despre lucruri și oameni În care credem, care ne pasionează ori măcar ne ațâță și incită, și nu despre lucruri și oameni care ne sunt indiferenți sau al căror gust este ațos ori fad. Firește, sinceritatea absolută (dacă este posibil așa ceva) nu este o goliciune-pușcă a autorului care, printre alte rânduri, se mai și confesează. Înțeleg prin sinceritatea ce anume?: impetuozitate, mers până la capăt (desigur, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
bisericii de stat. Poate tocmai pentru a contracara lipsa lor de luare de poziție împotriva inamicului în perioada comunistă, majoritatea cultelor religioase din România și din alte țări foste comuniste au devenit implicate social și nu au rămas pasive și indiferente în fața tipului de democrație care li se propunea. În cazul României sau al Poloniei, de pildă, două țări postcomuniste cu majorități religioase ortodoxe și respectiv catolice, nivelul de religiozitate a populației este foarte sporit, iar cele două biserici majoritare, Ortodoxă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
relații mai puternice între aceste două țări, dar, în timp ce relațiile diplomatice au fost bune, sentimentele populare nu au fost puternice. Deși nu am văzut nici o analiză sistematică a acestei probleme, impresia mea este că majoritatea grecilor de rând sunt relativ indiferenți față de vecinul lor apropiat de la nord, România. Din câte îmi pot da seama, stereotipul popular rămâne negativ, românii fiind percepuți, în general, ca lipsiți de onestitate și înclinați spre matrapazlâcuri. În ciuda numeroaselor încercări de a promova legături multilaterale și bilaterale
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Strauss. Un program eclectic ce pune în evidență atât varietatea repertoriului silvestrian, cât și capacitatea orchestrei de a-i răspunde, când cu strălucire, când cu nuanțe infinite ale pastei muzicale modelate de Silvestri. Ascultându-i muzica mereu în creație, niciodată indiferentă, am înțeles mai bine de ce îl prețuia greu de mulțumitul Sergiu Celibidache. Poate aș fi rămas la o notă de subsol despre această nouă apariție discografică, dacă livretul, intitulat Maestrul de la Bournemouth, nu m-ar fi incitat cu discuția și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
persoane aflate pe scenă urinează, sala s-a cam înjumătățit. Nu o să îi acuz pe cei care au părăsit sala de prejudecăți. Sunt convinsă că, așa cum am citit o observație într-un cotidian central, Jérôme Bel nu i-a lăsat indiferenți nici pe români. Spectacolul nu e ușor de urmărit, nici de digerat. Dacă reușești să treci peste goliciunea unor corpuri nu tocmai tinere și nu tocmai perfecte, peste grotescul unor gesturi - de exemplu, ce poți face cu scrotul pe scenă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
simțurilor duce la ceea ce se numește idee particulară despre acel obiect, ființă sau fenomen. Ideile particulare au un caracter restrâns, ele se întâlnesc și la animale și formează baza cunoștințelor despre lumea înconjurătoare. După cum interesează individul ideile particulare pot fi: indiferente, afective sau emotive. Unei impresii conștiente îi urmează o reacție conștientă sau senzație. Întotdeauna când implică subzistența individului sau perpetuarea lui, capătă caracter afectiv și emotiv, iar după cum sunt favorabile sau nefavorabile individului ele vor deveni plăcute (atracție, dorință, trebuință
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]