153,583 matches
-
și bunurile discutate în capitolele următoare. După cum vom vedea în acest volum, gestionarea bunurilor comune este susceptibilă de a produce comportamente blatiste în rândul indivizilor raționali, datorită următorului motiv: beneficiile pe care fiecare individ le obține în urma consumării bunului sunt individuale, în timp ce costurile suprautilizării bunului sunt achitate în mod colectiv, de către toți indivizii ce ridică pretenții asupra folosirii bunului comun. Astfel, indivizii sunt stimulați să consume într-o manieră maximală bunul respectiv, chiar dacă acest lucru duce la suprautilizarea lui. Pentru o
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
păstor, din moment ce beneficiile (obținute individual) depășesc sistematic costurile (plătite colectiv), caz valabil chiar și în cazul în care pășunea devine supraexploatată. Dar acest raționament este valabil atât pentru fiecare păstor, cât și pentru orice dimensiune a turmei, astfel că raționalitatea individuală va conduce în mod inevitabil la depășirea capacității de susținere a pășunii și menținerea consumului la nivelul de supraexploatare. În termenii lui Hardin, „în acest punct logica inerentă a bunurilor comune generează, neîndurător, tragedia [...]. Fiecare individ este prins într-un
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
colectivă funcționează cu precădere în cadrul unor grupuri mici (vezi Olson, 1965, pp. 22-36), însă pe măsură ce grupul crește în dimensiune, probabilitatea ca toți indivizii implicați să fie satisfăcuți cu un anumit aranjament instituțional scade, la fel ca și posibilitatea monitorizării acțiunilor individuale. Cu toate acestea, după cum vom vedea în următoarele capitole, soluțiile locale, caracterizate de implicarea indivizilor afectați de problemele de gestionare a bunurilor comune în crearea instituțiilor destinate să le reglementeze, reprezintă alternative serioase la soluțiile clasice ce solicită intervenția unor
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
următoarele: (1) un grad ridicat de cooperare inițială este identificat în majoritatea dilemelor sociale; ( 2) comportamentul nu este consistent cu inducția inversă în dileme repetate de un număr finit de ori; (3) echilibrul Nash nu oferă predicții bune la nivel individual; (4) indivizii nu învață echilibrul Nash în dileme repetate (Ostrom, 1998, p. 5). Cu alte cuvinte, indivizii nu sunt detașați de cadrul contextual în care au loc interacțiunile sociale, ci mai curând internalizează regulile și normele funcționabile într-un spațiu
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
000 de par ticipanți, desfășurate de economiști, cercetători din științele politice, sociologi și psihologi sociali” (Ostrom, 1998, p. 7) sugerează contrariul: „Comunicarea în dileme sociale crește frecvența cu care jucătorii aleg și susțin strategii maximizatoare comune, chiar și atunci când stimulentele individuale sunt în conflict cu asemenea strategii” (Ostrom et al., 1992 p. 409). Cu alte cuvinte, indivizii își asumă angajamente verbale de cooperare în situații de dileme sociale și demonstrează capacitatea de a le respecta, de a se monitoriza reciproc și
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
control pe care indivizii îl dețin în poziții sau situații. Să presupunem faptul că o persoană este angrenată într-un joc de șah. Toate mutările pe care aceasta le va face îi aparțin în integralitate, decizia asupra lor fiind una individuală. În schimb, dacă aceeași persoană deține funcția de deputat în Parlamentul României, nivelul de control individual asupra deciziilor legislative va fi mult mai mic, din moment ce aceasta implică și acordul altora. e) Regulile de domeniu decid acțiunile corespunzătoare, permise sau interzise
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Concluzii Există câteva aspecte deosebit de importante pe care trebuie să le reținem atunci când discutăm despre CADI. În primul rând, acesta face parte din instituționalismul de tip alegere rațională, în care instituțiile sunt definite prin două dimensiuni diferite: (1) constrâng preferințele individuale și (2) oferă stimulente pentru comportament (Miroiu, 2007, p. 244). Instituția este unul dintre conceptele-cheie ale acestei abordări, în general, și ale CADI, în particular, și este înțeleasă ca un set de reguli și norme ce au un impact semnificativ
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
din care face parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivității, lupta pentru învingerea dificultăților, respectarea exemplară a regulilor de joc vor pregăti, treptat, omul de mâine, capabil să se integreze societății. Participând la joc, copiii își formează unele abilități, deprinderi individuale, care favorizează socializarea individului. AUTORII CLASA I 1.Șoimii și păsărelele Locul - sală, teren. Colectivul clasei se va împărți în două echipe. Fiecare echipă își va desemna un elev ce devine „șoim”, restul membrilor echipei fiind numiți „păsărele”. Pe terenul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
imite mișcarea oamenilor. La al doilea semnal jocul se oprește. Se controlează, prin întinderea brațelor înainte, dacă se atinge umărul omului. După primul joc se inversează rolurile. Variantă Elevii care reprezintă oamenii au voie să execute orice fel de mișcare individual pe care umbra trebuie s-o execute. Când aleargă în sală jucătorii nu mai stau în rând iar umbra trebuie să se ducă după om. 14.Meseriile Locul - sală, teren. Jucători - 2 echipe de 10-12 jucători Material - o minge mică
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
gradul de îngrășare și de categoria de ovine destinată abatorizării, randamentul la sacrificare înregistrează valori situate în jurul a 50%. Producția de lapte Privitor la această producție, trebuie precizat faptul că în exteriorizarea sa intervine o accentuată variabilitate de grup și individuală. Exploatarea oilor aparținând acestei rase și pentru producția de lapte este limitată, iar atunci când este aplicată se obțin cantități cuprinse între 15 l și 25 l lapte marfă ÎA., Pop, 1983ă. Cu toate acestea potențialul lactogen de care dispune rasa
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
încheiată, este deasă și are un aspect exterior de râuri. Șuvițele din cojoc sunt de formă prismatică, cu tendințe spre conicitate, aspect interior clar și bine conturat. Fibrele au lungimea relativă de cca. 7 cm, însă cu o mare variabilitate individuală și o finețe de 25 µ Î21 - 30µă, iar desimea este de 3500 - 4000 foliculi pe cm2. Din punct de vedere cantitativ, producția de lână variază în limite extrem de largi, fiind influențată în primul rând de gradul de ameliorare, apoi
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
consumul specific se încadrează între limitele 5 - 6 UN. Randamentul la sacrificare realizat în cazul tineretului ovin îngrășat este în medie de 50 %. Producția de lapte Capacitatea lactogenă a oilor Spancă este apreciată ca fiind în general bună, însă variația individuală a producției de lapte este foarte mare. Din punct de vedere cantitativ, pe durata unei lactații, aceasta se înscrie între 60 și 80 l. Indicii de reproducție Principalii indici care caracterizează funcția de reproducție au următoarele valori: fecunditatea 96 %, prolificitatea
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
bază, 89,6 µ la mijloc și 47,9 µ la vârf. Femelele au ugerul bine dezvoltat, de formă piriformă, mai rar globulos. Producția medie de lapte pe o lactație de 200 - 280 zile este de 400 l, cu variații individuale cuprinse între 200 l și 1300 l. Prolificitatea specifică rasei este 200 - 250 %, iar natalitatea și fecunditatea au valori de 94% și respectiv 97%. Perspective de creștere Fiind o rasă autohtonă ce dispune de un potențial lactogen superior este necesar
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
în comun a unităților de resursă și menținerea sistemului de resurse. Pentru a limita efectele negative ale problemelor care pot conduce la compromiterea unităților de resurse aflate în proprietate comună, este nevoie de apariția unor reguli care să guverneze comportamentul individual și să stabilească modalitatea de exploatare a resurselor. Plecând de la modelul dezvoltat de către Elinor Ostrom și colaboratorii săi (CADI), în capitolul de față mă voi opri asupra sistemului de reguli dezvoltate la nivelul comunităților locale din satele devălmașe din Vrancea
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
miza mai mult pe cooperarea mutuală a celor care extrag resurse din sistem. Conflictele dintre regulile dezvoltate la niveluri diferite și imposibilitatea agregării unui sistem coerent de reguli au condus la utilizarea abuzivă a regulilor operaționale în scopul creșterii profiturilor individuale în detrimentul menținerii sistemului de resurse. Problema fundamentală a devălmășiei vrâncene a fost aceea că regulile nu au fost întotdeauna respectate la nivel operațional, ceea ce a afectat menținerea în stare de funcționare a sistemului. În plus, sistemul de reguli dezvoltat la
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
cea a pasagerului clandestin care tinde să beneficieze de pe urma utilizării resursei fără să suporte costurile aferente (Dietz et al., 2003, p. 20). Pentru a limita efectele negative ale acestor probleme, este nevoie de apariția unor reguli care să guverneze comportamentul individual și să stabilească modalitatea de exploatare a resurselor. Aceste reguli pot fi dezvoltate la diferite niveluri. Aici mă voi opri asupra sistemului de reguli dezvoltate la nivelul comunităților locale din satele devălmașe din Vrancea și voi analiza sistemul de reguli
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
atât în caracteristica devălmașă a formei de proprietate, cât mai ales în existența, la nivelul satului, a unor zone economice. Existența unor astfel de zone și semnificația lor materială pot conduce la adoptarea unui comportamet strategic orientat spre maximizarea beneficiului individual în detrimentul celui comunitar. Principalele zone economice ale satului sunt: (1) pădurile și poienile; (2) izlazul și fânețele; (3) câmpul și țarina; (4) vatra satului și locurile de casă; (5) locurile cu destinație specială (vii, grădini); (6) apele, bălțile, morile; și
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
și apropriată individual, o unitate de resursă devine bun privat (Dietz et al., 2003, p. 18). Această distincție este identificabilă și în analiza situației din Vrancea. Astfel, proprietatea asupra zonelor economice ale satului era comună, însă teritoriile apropriate pentru uzul individual erau asimilate proprietății private, putând face chiar obiectul înzestrării de către un părintele a copiilor săi. Natura privată a unității de resursă devine evidentă în condițiile înăspririi regulilor de utilizare, prin impunerea de taxe sau limitări ale drepturilor de exploatare. Adunările
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
înzestrării de către un părintele a copiilor săi. Natura privată a unității de resursă devine evidentă în condițiile înăspririi regulilor de utilizare, prin impunerea de taxe sau limitări ale drepturilor de exploatare. Adunările obștești introduc astfel de reguli referitoare la aproprierea individuală asupra unităților de resurse pentru a ordona modul în care sunt exploatate resursele aflate în proprietatea comună. Tragedia bunurilor comune apare atunci când utilizatorii de resurse nu comunică între ei și nu dezvoltă relații de încredere reciprocă. Această concluzie derivă din
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
între acaparatorii locali și populația băștinașă din satele devălmașe. În satele devălmașe există un conflict puternic între normele dreptului cutumiar, care asigură dreptul de folosire devălmașă a bunurilor comune, și normele dreptului civil, care fac posibilă delimitarea drepturilor de proprietate individuală și ieșirea din indiviziune. Deseori, normele arhaice internalizate de membrii comunității și care corespund realităților locale primează în fața normelor dreptului civil (Stahl, 1998, vol. I, p. 17). Regulile care dirijează comportamentul colectiv în exploatarea bunurilor stabilesc clar cine și prin
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
dreptului civil (Stahl, 1998, vol. I, p. 17). Regulile care dirijează comportamentul colectiv în exploatarea bunurilor stabilesc clar cine și prin ce metode este îndreptățit să exploateze bunurile, care este distribuția autorității în cadrul comunității, cum se face legătura dintre alegerile individuale și deciziile colective, cum circulă informația și care este modul în care vor fi distribuite beneficiile (Ostrom, 2003, p. 66). Aranjamentele instituționale sunt perfectibile prin intermediul procesului de încercare și eroare. Durata mare în timp a sistemului de resurse comune și
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
stabilirea unor mecanisme de aplicare la nivelul alegerii colective . În satele devălmașe există un conflict puternic între normele dreptului cutumiar, care asigură dreptul de folosire devălmașă a bunurilor comune, și normele dreptului civil, care face posibilă delimitarea drepturilor de proprietate individuală și ieșirea din indiviziune. Deseori, normele arhaice internalizate de membrii comunității și care corespund realităților locale primează în fața normelor dreptului civil (Stahl, 1998, vol. I, p. 17). Costa-Foru și Stahl (1932) susțin că membrii comunităților devălmașe nu cunosc termenii specifici
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
Aceste drepturi de proprietate, cunoscute sub numele de stăpâniri locurești , nu erau permanente, ci durau doar atât cât teritoriul respectiv era lucrat și producea roade pentru cei care l-au muncit. Ele erau drepturi de folosință colectivă familială, și nu individuală. Posibilitatea de a deține o stăpânire locurească era dată de munca depusă pe acel teren și de faptul că nu era atins dreptul celorlalți de a constitui propriile stăpâniri locurești (Stahl, 1998, vol. II, pp. 168-169). Existența unor drepturi de
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
după cum voi arăta mai jos, stimulentele de acțiune ale indivizilor și a afectat echilibrul existent în regimul devălmășiei absolute. În regimul devălmășiei absolute avem de a face cu dreptul de uz asupra bunurilor, dar nu și cu drepturile de proprietate individuale transmisibile. Pe măsură ce devine posibilă tranzacția cu terenuri, sub influența Codului civil, drepturile se individualizează și devin transferabile. De asemenea, apar probleme în ceea ce privește puterea tatălui de a urgisi. Acest procedeu, prin care tatăl putea să decidă neînzestrarea unuia dintre copii, nu
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
s-a recurs la impunerea unor reguli de exploatare. Regulile de exploatare au fost diferite de la o obște la alta și erau menite să limiteze drepturile de tăiere prin creșterea capacității de monitorizare și control exercitate de către obște asupra exploatării individuale. Astfel, tăierile se făceau cu acordul consiliului obștesc, care stabilea regulile de defrișare . Una dintre cele mai folosite metode de transformare a pădurii în pământ agricol era incendierea. Prin incendiere, pădurea era distrusă, iar pământul folosit pentru agricultură era îngrășat
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]