6,102 matches
-
încercat de către a șasea armată. Armata a șasea, alte unități ale Axei, au fost prinse în teritorul încercuirii sovietice în creștere. Doar Divizia 16 Panzergrenadier a început să își construiască un drum afară. Lipsa de coordonare între tancurile sovietice și infanteria corpului de rezerve al Armatei Roșii, a permis unei părți din a patra armată română să scape de distrugere. La 22 noiembrie, trupele sovietice au început să traverseze râul Don și au continuat avansul lor spre orașul Kalach. Forțele germane
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
dezintegrate cauzată de forțele românești. La 23 noiembrie, unele unități germane distruse sau arse au început să se retragă spre capătul de nord al Stalingrad. Cu toate acestea, după abandonarea lor, armata62-a sovietică a fost capabilă să distrugă Divizia 94 Infanterie germană pe teren deschis; supraviețuitorii diviziunii germane au fost atașați la diviziunile 16 și 24 Panzer. Deși comandanții militari germani au fost de părere că forțele Wehrmacht-ul prins în încercuirea ar trebui să izbucni, între 23 și 24 noiembrie
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
numeroase decât în 1942. Marea întârziere a începerii atacului german a permis tinerilor recruți să se instruiască suplimentar în condițiile frontului. Densitatea pieselor de artilerie era neobișnuit de mare: în regiune fuseseră concentrate mai multe regimente de artilerie decât de infanterie. Sovieticii erau hotărâți să macine unitățile atacatoare germane cu o combinație de mine terestre și tiruri de artilerie. Tirul direct al artileriei de câmp de calibrele 45mm și 57mm trebuia să oprească înaintarea infanteriei germane, iar tunurile tractate antitanc de
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
multe regimente de artilerie decât de infanterie. Sovieticii erau hotărâți să macine unitățile atacatoare germane cu o combinație de mine terestre și tiruri de artilerie. Tirul direct al artileriei de câmp de calibrele 45mm și 57mm trebuia să oprească înaintarea infanteriei germane, iar tunurile tractate antitanc de 85 mm și a celor regimetale de 76,2 mm trebuia să distrugă blindatele inamice. În sectorul de nord al pungii, densitatea tunurilor sovietice era de 23,7 piese de artilerie pe kilometru de
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
avut o contribuție mult diminuată în prima zi a atacului. Unitățile germane au atact șovăielnic în ziua de 5 iulie, în principal datorită dezorganizării cauzată de bombardament. În sud, artileria sovietică a ales ca țintă principală zonele de concentrare ale infanteriei și tancurilor ianamice. Deși au reușit să întârzie atacul germanilor, bombardamentele de artilerie le-a provocat pierderi relativ puține. Bătălia a început cu adevărat pe 5 iulie 1943. Sovieticii, care cunoșteayu în acel moment și ora exactă la care avea
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
a apărării de către sovietici și concentrarea unor forțe germane insuficient de puternice s-au dovedit a fi cele mai importante. A fost preferat atacul unor mici subunități de blindate în locul unui atac masiv al tuturor efectivelor de tancuri și sprijinul infanteriei a fost necorespunzător. Pregătirile defensive sovietice au fost un factor hotărâtor. Mareșalul Rokosssovski, comandantul Frontului Central, a anticipat corect principalele zone de desfășurare ale atacului german și fortificase puternic aceste regiuni, spre deosebire de alte arii, care păreau mai puțin amenințate. Armata
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
pe o adâncime de 20 km), lăsând mai slab apărată zona de spate a frontului. Armata lui Model de pe flancul de nord avea mai puține tacuri decât cei de pe flancul sudic. În cele din urmă, în ciuda întăririlor cu divizii de infanterie, Armata a 9-a a bătut pasul pe loc în fața liniilor sovietice, nereușind să-și atinga niciunul dintre obiectivele propuse. Analiza lățimii frontului de atac german și a adâncimii de penetrare realizate demonstrează clar că tacticile defensive sovietice au fost
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
1988) a participat la război împreună cu alți camarazi precum Popescu Dumitru și Popescu Gheorghe, copiii lui Ilie Popescu - Boangiu, Popescu Alexandru - văr cu primii, Iordache Alexandru, Dina Marin și alții. A fost încorporat la 20.02.1942 la Regimentul 18 Infanterie și lăsat la vatră la 20.04.1944, dată de la care regimentul său a participat la război până la data de 20.04.1945. Dacă el și alții și-au revăzut ființele dragi revenind în sânul familiilor, frații Popescu Dumitru și
Comuna Tetoiu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302046_a_303375]
-
Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Române condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr Hannibal avea o infanterie grea de 20000 de oameni așezați într-o linie subțire, cu gali în mijloc și libieni și spanioli pe flancuri, cu 10000 de cavalerie împărțite egal între cele două aripi, si, bineînțeles, Mago și ai lui 2000 de barbati ascunși
Bătălia de la Trebia () [Corola-website/Science/302063_a_303392]
-
mijloc și libieni și spanioli pe flancuri, cu 10000 de cavalerie împărțite egal între cele două aripi, si, bineînțeles, Mago și ai lui 2000 de barbati ascunși în spatele românilor. Armata română era standard, cu 16000 legionares în centru, 10000 aliați infanterie pe fiecare flanc și, în final, 2000 cavalerie pe fiecare flanc. Longus ordonat armatei sale de a înainta în mod tradițional român, încet și, în buna ordine. Primul contact între sulițașii celor două armate. Trupele române erau mai puține , probabil
Bătălia de la Trebia () [Corola-website/Science/302063_a_303392]
-
vecini precum Prusia, Imperiul Austriac și Imperiul Rus, și a fost o bază de recrutare importantă în timpul camapniilor napoleoniene. Armata regulată avea efective considerabile în raport cu numărul locuitorilor ducatului. La început, armata era formată din 45.000 de soldați (cavalerie și infanterie), pentru ca, până în 1810, numărul militarilor să crească la 100.000 de soldați și să ajungă în 1812, în momentul începerii invaziei napoleoniene în Rusia la aproape 200.000. Populația ducatului la acea vreme era de aproximativ 3 milioane de locuitori
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
la sfârșitul lunii iulie 480 î.Hr., cu foarte puțin înainte ca orizonturile de la nord să se întunece de puzderia armatei asiatice. Nu putea fi mulțumit de forțele armate atribuite. Din armata de elită spartană nu primise decât 300 de hopliți (infanterie grea). Acestora li se adăugaseră detașamente ale altor polisuri, care nu depășeau 5000 de oameni. Erau trupe pestrițe, ușor înarmate, mai slab instruite, pe care se putea baza în mai mică măsură. Educația dură, uneori sălbatică, a bărbaților spartani, producea
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
Tessalia. Ei au renunțat la acest plan și s-au retras în spatele Termopilelor, unde l-au lăsat pe regele Leonidas în fruntea unei trupe mici, care a rezistat eroic invadatorilor. Puternica flotă persană a înaintat în golful de la Salamina, în timp ce infanteria persană ocupa Atica și incendia Atena, părăsită cu totul de locuitorii săi. Flota a fost însă în cele din urmă distrusă, iar Xerxes a fugit la Sardes pentru a scăpa cu viață (29 septembrie 480 î.e.n.), lăsând generalului său, Mardonius
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
luat parte la luptele de la Teliș-Gorni-Dubnik și Semeraț-Trestenik; cucerirea Rahovei a reprezentat un succes nemijlocit românesc în noiembrie 1877. La 28 noiembrie armata română cucerea fortificațiile de la Opanez pentru ca în prima parte a lunii ianuarie, divizia română a II-a infanterie să ocupe teritoriul Vidinului ("A.M.A.E" f. 130-335). Aceasta, împreună cu întreaga Vale a Timocului poseda o numeroasa populație românească (vlahă) aflată în contact neîntrerupt de-a lungul timpului cu malul stâng al Dunării, cu teritoriul românesc de la nord de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
se potrivea de minune războielor purtate de greci: falanga de hopliți putea bloca o trecătoare îngustă cu ușurință, fără grija de a fi luată prin surprindere pe flancuri de cavaleria adversă. În mijlocul strâmtorii, falanga era foarte greu de atacat de infanteria ușoară persană, înarmată ușor. Marele punct slab al aliaților era cărarea de munte care mergea pe înălțimi în paralel cu trecătoarea și care permitea ca pozița grecilor să fie ocolită. Deși probabil nu ar fi fost potrivită pentru cavalerie, această
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
punct slab al aliaților era cărarea de munte care mergea pe înălțimi în paralel cu trecătoarea și care permitea ca pozița grecilor să fie ocolită. Deși probabil nu ar fi fost potrivită pentru cavalerie, această cărare putea fi folosită de către infanteria persană (cu multe trupe specializate în lupta de munte). Leonidas fusese avertizat de existența acestui drum de localnicii din Trachis și deplasase un detașament din trupele fociene acolo pentru a bloca acea cale de acces. La vremea luptei, trecătoarea Termopile
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
nereușind să facă vreo breșă în zidul aliat. Se pare că spartanii au simulat o retragere și apoi s-au întors brusc și au nimicit trupele inamice care îi fugăreau. În ziua a doua, Xerxes și-a trimis din nou infanteria să atace trecătoarea, „crezând că dușmanii lor, fiind așa puțini, erau deja răniți și nu-i puteau rezista”. Cu toate acestea, persanii n-au obținut un rezultat mai bun în această a doua zi față de prima. Într-un final, Xerxes
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
sale aeriene erau compuse din avioane de producție britanică. Armele israeliene erau, în principal, de origine occidentală, forțele sale aeriene fiind compuse, în principal, din avioane de producție franceză, în timp ce blindatele erau de producție americană și britanică. Unele arme de infanterie, ca, de exemplu, cunoscutul Uzi erau de origine israeliană. După blocarea Strâmtorii Tiran de către Egipt, armata și guvernul israelian au ajuns să aibă opinii diferite în privința soluționării conflictului. Ca urmare, ministrul de externe Abba Eban a făcut vizite la Paris
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
1877 (Stil nou) rușii au construit un pod plutitor peste Dunăre la Zimnicea. După o scurtă bătălie, în care rușii au pierdut 812 soldați morți și răniți, rușii au preluat controlul asupra malului drept și au izgonit brigada otomană de infanterie ce apăra Sviștovul. În acest moment, forțele rusești s-au împărțit în trei: detașamentul estic sub comanda țareviciului Alexandr Alexandrovici a primit misiunea să captureze cetatea Rusciuc și să acopere flancul estic al înaintării; detașamentul de vest, să captureze cetatea
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Call of Duty este un shooter first-person bazat pe motorul grafic id Tech 3. Acest joc de război simulează infanteria și armele combinate al celui de-al Doilea Război Mondial. A fost dezvoltat de Infinity Ward și publicat de Activision pe data de 19 octombrie 2003. Un pachet suplimentar pentru "Call of Duty" ce s-a numit a fost publicat
Call of Duty (joc video) () [Corola-website/Science/302580_a_303909]
-
cu soundtrack și ghid de strategie). Game of the Year Edition (Ediția Jocul Anului, include modernizări ale jocului), și Deluxe Edition (care conține soundtrack-uri și pachetul suplimentar United Offensive). Campania americană începe cu soldatul Joey Martin, membru al Regimentului de Infanterie 506 Parașutiști, antrenându-se la tabăra Toccoa în Georgia, Statele Unite la 9 august 1942. Această misiune are ca scop familiarizarea jucătorului cu sistemul de control al jocului. Prima misiune are loc la miezul nopții pe 5 iunie 1944, ca parte
Call of Duty (joc video) () [Corola-website/Science/302580_a_303909]
-
fost supranumit "Leonardul muzicii ușoare românești". Viața liniștită a "orașului cu salcâmi", după cum numea urbea Mihail Sebastian, coleg de clasă cu Cristian Vasile, a fost tulburată însă. Vâltoarea războiului cuprinsese întreaga țară. Gheorghe Vasile a fost concentrat la Brigada 17 infanterie, Regimentul 9 Vânători, cantonat la Balcic. Și-a făcut "botezul focului" la Topraisar-Amzacea. A dat dovadă de mare vitejie. A primit distincția "Coroana României cu spade în grad de cavaler". Regimentul său s-a retras apoi în Moldova. De teama
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
se alăture Pactului Anticomintern. Unitățile finlandeze deja mobilizate au început să se deplaseze către graniță la 21 iunie și au fost plasate pe poziții defensive de îndată ce au sosit în zona de frontieră. Finlanda a reușit să mobilizeze 16 divizii de infanterie, o brigadă de cavalerie și două brigăzi "Jäger", (unități de infanterie ușoară, cu excepția unui batalion din Brigada I Jäger, care era batalion de blindate, și care folosea echipament capturat de la sovietici). Au mai intrat în luptă și un număr redus
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
se deplaseze către graniță la 21 iunie și au fost plasate pe poziții defensive de îndată ce au sosit în zona de frontieră. Finlanda a reușit să mobilizeze 16 divizii de infanterie, o brigadă de cavalerie și două brigăzi "Jäger", (unități de infanterie ușoară, cu excepția unui batalion din Brigada I Jäger, care era batalion de blindate, și care folosea echipament capturat de la sovietici). Au mai intrat în luptă și un număr redus de batalioane separate de grăniceri, care au fost folosite în special
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
reușiseră să-l procure între cele două conflicte armate și ampla acțiune de antrenare pentru luptă a tuturor bărbaților mobilizabili. În nordul Finlandei erau staționate și două divizii germane de vânători de munte la Petsamo și două divizii germane de infanterie se deplasau din Suedia spre Karelia, (iar, mai târziu, unul dintre regimente a fost redirijat de aici spre Salla). În momentul în care a izbucnit războiul, în zona istmului Karelia era staționată Armata a 23-a formată din unităti de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]