3,659 matches
-
că firul vieții este scurt, ca limită ultima se află aproape. Atunci cand alegea poeziile destinate traducerii Quasimodo, asemenea lui Leopardi, urmărea puritatea, candoarea de mult apuse, dorind să le transpună în contemporaneitate.432 Ambii au transferat în creațiile lor căutarea inocentei antice, care se poate citi în fragmentele în care autorul romantic descrie primele ore ale universului și în prospețimea naturii primordiale, barbare, creionate de Quasimodo. Ermeticul s-a simțit atras de poeții greci și pentru că din scrierile lor s-au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pur, originar ca răspuns la acea espoir inassouvi d'innocence specifică și lui Ungaretti.474 Prin urmare, autorul ermetic a încercat să făurească versuri în care cuvântul să aibă limpezimea pe care o cunoscuse în cele ale poeților greci. Căutarea inocentei se reflectă atât în traducerile autorilor noștri, cât și în creațiile lor originale, unde sunt reelaborate ecouri ale poeziei străvechi. La ambii poeți fluxul influentelor, dinspre traduceri către versurile originale și viceversa este bidirecțional: pe firul acestuia ei le-au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a folosi imaginile sonore din sfera războiului pentru a reda impetuozitatea iubirii. În aceleași contexte ambii plasează un al treilea cuvânt: fanciullo copil, a cărui preznță întărește co-ocurența celor dintâi (amore și morte) și îi adaugă o nuanță suplimentară de inocentă și tinerețe: în Dragoste și moarte, moartea este numită bellissima fanciulla copilă-ncântătoare, iar dragostea, îl fanciullo amore preatânăra iubire (v. 10, v. 13). În versurile lui Leopardi, Eros și Thanatos sunt două entități atotputernice, cu care autorul dialoghează și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cei doi. Totuși, mecanismul prin care este instaurat sacrul nu se anulează. Receptarea operei literare presupune competență în descifrarea limbajului literar, susține și Laurent Jenny, abilitate dobândită în practica unei multiplicități de texte. Ca decodor, lectorul nu va fi niciodată inocent (Poétique: 1976, 257). Christophe Cusset este de părere că viziunea lui Gérard Genette asupra hipertextului și hipotextului nu reușește să evite confuzia ideii generale de intertextualitate. Autorul face muncă de rescriere; cititorul, fie el comentator sau nu, în clipa în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în paginile prozastice; pe de altă parte, prin efectul de autenticism pe care paginile epistolare îl exercită. Fig. VI Tipuri/direcții de generare intratextuală 4.2.2.2. [Archaeus]. Alegoria intertextualității Intertextualitatea nu leagă, propriu-zis, un hipertext de un hipotext "inocent": orice hipotext este hipertext, la rândul lui. A citi despre realitate în cărți este o iluzie, o înșelare asupra rostului literaturii. Și atunci, de ce citim? Pentru a descoperi, dacă știm să vedem, referințele literaturii la ea însăși (Compagnon: 1998, 110
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai experimentați, îl bănuim ușor a fi un evadat periculos și îl studiază cu o spaimă reținută. Insul (care vede în băiețel posibilitatea eliberării de cătușe) îl sperie și mai tare, ținîndu-l de un picior cu capul atîrnat în jos. Inocent, Pip ne spune că, în momentul respectiv, a văzut cum biserica "s-a răsturnat", inversîndu-și poziția turlei. Evadatul va fi prins mai tîrziu (în ciuda ajutorului dat de Pip), iar episodul se încheie fără alte detalii lămuritoare. La cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
măsură, o recuperează, dar nu-l întoarce nici măcar poeziei mai vechi decât ea. Este ca și cum postmodernismul s-ar redefini printr-o dorință de înglobare a trecutului și s-ar referi la toată poezia scrisă înainte (...). Poetul modern este de obicei "inocent" în raport cu tradiția: se scutură de ea ca de o povară inutilă. Vrea să facă altceva decât înaintașii săi. Sentimentul lui este unul de libertate împinsă până la anarhie. Pentru el, tradiția este o povară purtată cu grație, asumată critic sau ironic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aceasta, în favoarea unui vers alb, cu păstrarea sporadică a rimei. Stilistic, "puritatea, văzută ca soluție de salvare, e o stare ideală și raportată la ideea de specie, de continuitate, întruchipează, prin paradox, condiția tragică a existenței"76. Desprinderea de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut). Uimirea, dublată de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în care i se acordă puterea șefului nazist. Regimul militar care ar fi pus mîna pe putere ar fi fost autoritar și nu totalitar; ar fi fost naționalist, dar nu rasist. N-ar fi existat Auschwitz, "umanitatea ar fi mai inocentă". Aceasta este, în rezumat, de-monstrația făcută de Ashby Turner Jr. A cunoaște posibilul înseamnă a transforma evenimentele obligatorii în evenimente întîmplătoare și deci a alimenta incertitudinea. Plecînd de la evenimente capitale pentru soarta umanității, istoricul american reușește să construiască un posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
față de indivizii care aveau caracteristici faciale opuse, mai ales o bărbie lată și sprâncene lăsate. Autorul acestui studiu consideră că inconștient presupune un anumit număr de lucruri despre persoanele cu față de copii: îi consideră din start mai naivi și mai inocenți, pentru că acestea sunt calitățile pe care le atribuim copiilor nevinovați. Astfel, animatorul preferat al francezilor se folosește de aspectul său aparent inocent pentru a face uneori glume caustice despre celebrități care lasă o impresie dulce-amară și ne face să râdem
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un anumit număr de lucruri despre persoanele cu față de copii: îi consideră din start mai naivi și mai inocenți, pentru că acestea sunt calitățile pe care le atribuim copiilor nevinovați. Astfel, animatorul preferat al francezilor se folosește de aspectul său aparent inocent pentru a face uneori glume caustice despre celebrități care lasă o impresie dulce-amară și ne face să râdem de situațiile care ar putea fi percepute ca neplăcute sau agresive, dacă ar fi fost provocate de un bărbat cu maxilarul proeminent
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
deși din rațiuni diferite. Ce motivează astăzi întoarcerea la opere și mituri mai vechi, rescrierea, reinserția, reașezarea lor? Să fie, oare, vorba de o secătuire a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o formă de creativitate pură, inocentă, ce și-a găsit materia primă la îndemînă cuvinte, imagini, culori, sunete etc. Cităm, traducem, adaptăm, reproducem, reinventăm permanent, transgresînd norme și cutume, țopăind voios de la un gen la altul, de la un sistem semiotic la altul, jucîndu-ne cu această distanțiere
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sufletul la gură, încheiat în 2009. Deci Morgan Sportès și-a construit ficțiunea pornind de la o anchetă extrem de riguroasă asupra acestei întîmplări monstruoase ce a suscitat emoții și analize cu implicații radiante. De altfel, implicarea autorului nu este cu totul inocentă. Născut în 1947, la Alger, dintr-un tată evreu algerian și o mamă bretonă, Morgan Sportès a trăit în țara natală pînă la independența acesteia, în 1962. Adult, a călătorit mult, rezidînd o vreme în Tailanda și în Japonia, înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
toate strîmbătățile și deficiențele sale. O Americă cu mii de chipuri, în care un destin poate fi frînt în cîteva secunde ceea ce i se întîmplă lui Harry Quebert ștergîndu-i-se orice merit, ba chiar și identitatea, pentru ca apoi să fie declarat inocent și să i se redea viața. Cui îi pasă că aceasta este pe veci și pe nedrept întinată de pecetea infamiei ?... Și tot tipic americană pare să fie și această lecție solitară de curaj, într-o lume tot mai uniformizată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de o secundă, după care m-aș alătura oceanului deja veșnic semenilor mei. Echad ikem yirdof revava, spune Biblia. Unul singur dintre voi va alunga zece mii. Trebuie să faci loc. Pentru un Yann Moix născut, vor fi eliminați zece mii de inocenți în caz că nu acceptă (ar fi prea fairplay) să plece singuri, sătuli de o existență închisă într-o societate închisă, o existență amorțită într-o societate amorțită, o existență desublimată într-o societate desublimantă. În cele din urmă, pentru a mi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
găsit obiectul în romanul Purge (ed. Stock) al unei tinere scriitoare finlandeze, Sofi Oksanen, un fel de sosie nordică a Angelinei Jolie altoită cu Amy Whinehouse, de 37 de ani, frumoasă, brunetă, stranie, cu niște ochi mari, verzi și aparent inocenți, cu buzele vopsite în mov, mîinile pictate cu henne, și capul încadrat de dread-locks roz și negre care îi curg în valuri pînă la genunchi. Născută dintr-o mamă estoniană și un tată finlandez, a studiat întîi literatura, apoi dramaturgia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
afirmă că suntem martorii "eliberării fosilelor") "dacă modernitatea a suscitat explorarea antropologică, postmodernitatea a suscitat o veritabilă pasiune neoși paleolitică"28. Așa cum subliniază Eco în Apostille au Nom de la rose, postmodernismul revizitează trecutul, îl reinteroghează, dar nu într-o manieră "inocentă", ci "cu ironie" și cu o mare înclinație către paradox și alte jocuri metalingvistice. Trecutul nu poate fi pur și simplu pus între paranteze, nu poate fi distrus, deoarece acest lucru ar conduce la "tăcere" (deși Ihab Hassan, de exemplu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate fi evitată, dar poate fi exploatată și comentată critic prin ironie și parodie"31. Se observă la Hutcheon aceeași tendință de a include trecutul în prezent, dar, ca și la Eco, acest lucru nu se mai realizează ideologic sau inocent, ci prin revizuire și interpretare, înlocuindu-se astfel reducționismul și profetismul modernismului cu o atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
instituirea unei "diferențe ironice" care nu caută vreo soluție contradicției instituite, ci doar evidențierea sa. În acest sens, și Umberto Eco vede în ironie o atitudine fundamentală a postmodernismului, care nu pulverizează trecutul, ci îl revizitează într-o manieră deloc inocentă, instituind un joc metalingvistic sofisticat și lipsit de soluție. Ironia modernă era profund problematică, în încercarea de a găsi substanța lucrurilor, în timp ce ironia postmodernă este generalizată, devenind ea însăși un soi de fundal incert al operelor postmoderne. După cum amintește Hassan
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
suspiciuni, eroul se supune cu mândrie, gândindu-se la invidia pe care o va produce, în târg, vestea unei asemenea invitații. Totuși, ceea ce urmează șochează prin aparenta naturalețe a tonului narativ. Primele replici sunt, luate au pied de la lettre, perfect inocente: Când ajunserăm sus de tot dasupra clopotului celui mare, de unde vezi omul jos numai cât o vrabie, deodată mă cheamă la dânsul lângă o ferestruie și-mi zice: "Ia te uită de ici; mult e până jos?" "Mult, măria-ta
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
n-a putut înțelege de ce numai atunci când s-a spălat pata de sânge a dispărut de pe trotuar făptura verticală și concretă a însoțitorului meu". Bruschețea corect dozată a finalului, incluzând imaginea, panoramată cvasi-cinematografic, a mulțimii curioase, ce se vede proiectată, inocent, în centrul unui mister supranatural, confirmă, în opinia mea, vocația de scenarist de film a lui Lemnaru. În acest domeniu, în care imaginea se îmbină armonios cu dialogul și cu jocul actorilor, ideile, uneori insuficient incarnate beletristic, ale autorului ar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
strecoară, abil, câte o informație cu funcție de prolepsă, menită să atragă atenția cititorului asupra înspăimântătorului climax: "curtea era plină de lefecii înarmați", "patru tunuri sta îndreptate spre poartă", "aceste slugi era înarmate". Măcelul este declanșat de un incident, în esență, inocent: Veveriță se ridică spre a-i închina o urare lui Lăpușneanu, rostind câteva cuvinte lingușitoare. Cuvintele aburite de băutură ale acestuia sunt interpretate (firește, tendențios) drept o ofensă adusă autorității domnești de către armaș, care-l izbește pe nefericitul boier cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
clipe în jos, apoi privi din nou spre domnișoara Christina. Ea era tot acolo, privindu-l sticlos [...]". Sora cea mare, Sanda, începe să dea primele semne că este asaltată de vampir în capitolul următor, când o migrenă rebelă și aparent inocentă o țintuiește la pat (starea i se va agrava în continuare)101. Anterior, Simina își dezvăluise dimensiunea diabolică în fața lui Egor, purtând o stranie conversație cu acesta în vechea caleașcă a Christinei. De altfel, desele dialoguri cu care este presărată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sau Lumpensammler-ul. Observând aceasta, Gilloch vede în figura copilului agentul mesianic care, mai târziu, va fi înlocuit cu cea, gravă, a istoricului. Jocul primului însă poate fi înțeles în acest loc și ca o modalitate particulară de cunoaștere, ca generare inocentă a imaginilor dialectice. Lucrurile nu mai au o destinație anume, nu mai pot fi definite: șantierul este ca un joc în care imaginația poate recombina fragmentele, poate găsi întrebuințări inedite pentru uneltele muncitorilor, lumea se prezintă ca o multitudine de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cadru bucolic. Instinctul îi dirijează mutual către o unire paradisiacă sub semnul purității sufletești și a anotimpului alegorizat, Flora, Primăvara. Dragostea împărtășită nu face loc spasmului dionisiac al instinctelor dezlănțuite, iar prezența lor solitară în mijlocul câmpului cu flori sugerează beatitudinea inocentă a cuplului adamic de dinainte de păcat. Nu există aici loc pentru ispită, pentru brutalitatea instinctelor. În Idilă, izolarea deplină a celor prinși în magia erotică este esențială. Idila se destramă cu repeziciune atunci când apare un intrus, de aceea locul ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]