4,420 matches
-
Noel Mc.Ginn (1997, 2000) aprecia că, în timp ce economiile și culturile cunosc schimbări de amploare, absența unor transformări profunde a sistemelor de învățământ aproape contrazice concepția că educația ar putea juca un rol în acest proces, așa cum se afirmă cu insistență de ceva timp. În ciuda eforturilor de creștere a calității și echității în educație, reformele preconizate au avut efecte relativ limitate. Scepticismul lui Mc Ginn vine în urma evaluării unuia dintre puținele efecte directe și măsurabile ale globalizării descentralizarea sistemului de învățământ
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
competențelor de evaluare "economică mai ales" a diferitelor posibilități de acțiune, cu efecte în planul deciziilor. Mc Ginn (1997b 252), unul dintre criticii studiului, identifică aici o contradicție fundamentală între apelul la creșterea participării sociale și, pe de altă parte, insistența asupra ansamblului de priorități determinate în baza unei analize economice. Dacă participarea locală are o valoare reală, atunci puterea analizei economice riscă să fie risipită. Și, cum nici guvernele nu sunt creditate cu o asemenea încredere, Banca Mondială va consilia
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
mai ales, o diferență foarte mare între crearea deliberată a unui sistem în cadrul căruia concurența va funcționa cât mai benefic posibil și acceptarea pasivă a instituțiilor, așa cum sunt ele. Probabil că nimic nu a făcut atât rău cauzei liberale ca insistența unor liberali privind anumite calcule simpliste, mai ales principiul laissez faire [s.n.]. (Hayek, F.A., 1993 43) Statul este necesar, spune Hayek, pentru a aplica legi care protejează proprietatea privată, contractele și funcționarea pieței libere el poate interveni atâta timp cât acțiunile sale
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
aparținând claselor defavorizate și minorităților etnice. Relația nu este însă de cauzalitate directă, o atare interpretare conducând la mascarea faptului că eșecul elevilor reprezintă un eșec al școlii. Pe de altă parte, B Lahire (apud E. Stănciulescu, 1997175) interpretează insistența cu care părinții din clasele defavorizate sunt mobilizați de școală pentru "eradicarea eșecului școlar" prin funcțiile ideologice de conversie-aculturație a ethosului, a moravurilor acestora. Indiferent însă de considerentele diferitelor categorii de actori (factori de decizie politică și administratori, consilieri școlari
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
îmi trăiam și eu amărăciunea pe dinlăuntru, m-au sunat de la ziar și mi-au cerut o reacție. La început am refuzat, pentru că nu mă simțeam în stare să articulez un text de o mie de semne despre asta. În urma insistențelor, m-am așezat la computer și am scris cam ce îi scrisesem lui Sorin. Deși foarte scurt, am crezut că am fost și foarte limpede. Ei, bine, nu! M-am trezit cu puține laude, însă cu un șuvoi de reproșuri
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și care a avut loc în Piața Palatului (Revoluției) din București, pentru prima dată au apărut la aceeași tribună Corneliu Coposu (PNȚ) și Sergiu Cunescu (PSDR). Noi eram adunați la sediul PSDR de atunci, din apropiere, de pe strada Onești. La insistențele noastre, și după ce i-a văzut pe cei doi lideri politici la aceeași tribună, a apărut și Radu Câmpeanu (PNL) și atunci s-a petrecut în fapt realizarea Convenției. Atunci am cunoscut-o pe Doamna Doina Cornea, care a venit
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
eu nu vă îndemn și nici nu vă împiedic. Dacă totuși faceți acest lucru, aveți grijă ca acțiunile voastre să aducă roade în fața lui Dumnezeu”. 2. Ajunși în tabăra sarazinilor, au fost conduși înaintea sultanului. Acesta i-a întrebat cu insistență dacă i-au adus vreun mesaj sau dacă nu cumva voiau să se facă sarazini. Ei i-au răspuns: „Noi suntem ambasadorii Domnului nostru Isus Cristos și am venit ca să mântuim suflete; suntem pregătiți să demonstrăm cu argumente temeinice că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în Germania, care a reușit să rămână timp atât de îndelungat și fără întrerupere în țara al cărei tată sau bunic se simte; asta reiese din Prolog, când începe să «povestească» fraților lucrurile de la început. Din fericire pentru noi, rațiunea, insistența fraților și buna dispoziție a fratelui Baldovin l-au determinat în cele din urmă să-și dicteze și pentru noi memoriile, iar aceasta este ultima imagine pe care o avem despre acest simpatic, întreprinzător și înțelept bătrân, un adevărat frate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în preajma sărbătorii Sfântului Martin. A condus provincia în deplină pace, așa cum o lăsaseră predecesorii săi, cu disciplină și austeritate, cu deosebită maturitate și respectarea Regulii Ordinului. După șaisprezece ani, obosit și slăbit de efortul depus, a reușit, după mai multe insistențe și cereri, să fie exonerat, spre marea părere de rău a tuturor fraților. 76. În anul Domnului 1248, la capitulul din Lyon, fratele Crescențiu a fost exonerat, după ce a condus Ordinul, împreună cu fratele Aymon, timp de șapte ani. În locul său
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ca rândul preotului să fie într-o duminică; el, după ce a intrat în bucătărie, a încuiat cu grijă ușa și a început să coacă legumele, după cum știa el să le gătească. Dar au sosit niște civili francezi și cereau cu insistență să le fie celebrată liturghia, dar nu era cine să le-o oficieze. Au venit atunci frații în mare grabă să bată la ușa bucătăriei, insistând ca preotul să meargă să celebreze. Dar el a răspuns: Mergeți voi și celebrați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
naștere, și câteva femei din apropiere stăteau în jurul ei, a venit la ușă un pelerin ca și cum ar fi cerut de pomană. Dar când i-a fost dată o bucată de pui din partea mamei Fericitului Francisc, a început să ceară cu insistență și să spună că vrea să vadă pruncușorul. Femeile prezente au încercat să-l îndepărteze, dar el repeta că n-ar fi plecat niciodată înainte de a-l vedea pe copilaș. Atunci, mama, doamna Pica, a spus: «Aduceți-i copilul ca să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în 2Cel 159, dar redactarea este foarte diferită. Fericitul Francisc, însuflețit de marea dorință de a oferi un omagiu plăcut lui Dumnezeu, într-o noapte, nereușind să doarmă din cauza acestei frământări și a rugăciunii, îl implora pe Dumnezeu cu multă insistență să se îndure și să-i arate semnele după care el ar putea să înțeleagă că viața sa îi era plăcută Lui. În sfârșit, după numeroase și evlavioase rugăciuni, a auzit vocea Domnului Isus care spunea: «Francisc!». Cunoscând foarte bine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la Cristos și a renunțat la lume, nu a mai văzut fața niciunei femei, cu excepția mamei sale și a Sfintei Clara. Pocăința pe care Francisc a dat-o fratelui Augustin, ce era încă novice, fiindcă acceptase bani, fiind convins de insistențele inoportune ale unui negustor, a fost aceea de a duce acești bani în timpul călătoriei printr-o trecătoare împânzită de tâlhari. Pe vremea Sfântului Francisc, au venit la Assisi pentru capitulul general circa cinci mii de frați. Ei își lăsau breviarele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ferindu-vă de gălăgia piețelor ca de un lucru ce vă împiedică modul vostru de viață, voi căutați cu bucurie locurile izolate pentru a vă putea dedica cu mai multă libertate rugăciunii în sfântă liniște, noi ne încredem mult în insistența atât de necesară a rugăciunilor voastre, fiindcă cu atât mai eficientă trebuie să fie mijlocirea voastră pe lângă Dumnezeu, cu cât mai mult, trăind în mod perfect, sunteți demni de haruri mai mari din partea lui. De aceea, considerând că nu vi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cunoscut mai îndeaproape intenția sa, și de asemenea am fost aproape de el pe perioada redactării amintitei Reguli și atunci când a fost prezentată Scaunului Apostolic pentru a obține aprobarea, pe vremea când eram într-o funcție inferioară, ne-ați cerut cu insistență să declarăm și punctele slabe și obscure ale aceleiași Reguli și să dăm un răspuns cu privire la alte aspecte dificile. Așadar, oricât am crede noi că amintitul mărturisitor al lui Cristos, atunci când a dictat acea poruncă, avea o intenție lăudabilă și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
includem cazul ovidian, am vrea să aruncăm o privire la cât de dificilă și de delicată era apărarea sa în ochii împăratului: poetul era mereu în situația de a irita involuntar, chiar și mai mult, susceptibilitatea împăratului cu lamentările și insistențele lui. De fapt, dacă și-ar fi recunoscut pe deplin orice vină, ar fi trebuit să admită implicit justețea măsurilor augustiene și nu ar fi avut dreptul să se plângă de acestea; în schimb, dacă ar fi acuzat asemenea măsuri
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetul considera a fi vina sa: oricum, e vorba de o culpa și nu de un scelus sau de un facinus. Ovidiu insistă în multe și repetate rânduri asupra acestei distincții, care ar vrea să fie categorică 86. Din această insistență, s-ar putea deduce că, într-un oarecare fel, poetul intenționa să sugereze prietenilor săi și, implicit, lui Augustus că împăratul evaluase prea dur păcatul ovidian: în loc să-l încadreze între culpae, îl inserase între scelera sau facinora. Întrucât nu este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sale pontice sulmonezul "mărturisește" ceea ce nu a făcut ca să-și merite exilul. Dacă se elimină aceste delicte pe care el nu le-a comis, s-ar putea intui, chiar dacă în mod aproximativ, cărui tip ar aparține vina ovidiană. Mai mult: insistența poetului asupra unor anumite infracțiuni necomise ne face să ne gândim că propria-i greșeală ar fi asemănătoare acestora, ar aparține aceleiași sfere și, de aceea, ar trebui căutată în aceeași direcție. El declară într-o scrisoare: "... nu pot să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a unei persoane conștiente de valoarea sa, personală și moștenită, dar și de scopul suferinței și martiriului lui. Este evidentă luarea sa de poziție polemică față de cele înfăptuite de Augustus și de creaturile acestuia. Implicit aceasta este subliniată și de insistența cu care Ovidiu scoate în evidență nota de noblețe de viță veche nu numai față de el însuși, ci și față de (aproape) toți prietenii destinatari ai scrisorilor lui din exil. În acest sens, e interesant de observat că lumea prietenilor lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
golul care s-a făcut imediat în jurul lui Ovidiu. Ar fi interesant să-i cunoaștem și pe acei prieteni, infideli, dar pe noi ne interesează să-i indentificăm mai ales pe prietenii fideli, cărora Ovidiu se adresează, cu încredere, cu insistență și cu speranță, pentru a-l ajuta să obțină un loc de exil mai puțin aspru. Primii vor fi blamați de sulmonez cu cuvinte de foc: Ce voi spune se întreabă cu dispreț și amărăciune despre tovarășii perfizi și despre
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
umbră de subiectivitate sau de ezitare care ar putea deriva din varietatea opiniilor existente cu privire la atribuirea fiecărei scrisori din Tristele unui destinatar. La sfârșit, se vor adăuga și câteva referiri la unele personaje importante citate de Ovidiu cu o anumită insistență în opera scrisă la Tomis. Vom lăsa pentru finalul lucrării noastre figura lui Paulus Fabius Maximus, pentru că, fără îndoială, el ocupă un loc de primă importanță între prietenii lui Ovidiu și, desigur, și în cauzele pentru care sulmonezul a fost
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot în lumina acestei orientări "politice" a lui Macer ca procurator al bibliotecilor imperiale trebuie interpretată, pe de o parte, interzicerea accesului publicului la anumite libelli despre Cezar de către Augustus și, pe de altă parte, s-ar putea întrezări, în insistența trimiterilor ovidiene, caracterul discuțiilor interminabile pe care sulmonezul le-a avut cu prietenul său, Macer, în timpul lungii lor călătorii comune în Orient și în Sicilia. Suspectarea și ulterioară moarte stoică pe care și-a cauzat-o Macer, sub Tiberiu, ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
puncte de vedere. La început Sulmonezul afirmă că scrisoarea îi ajungea lui Brutus din "acele locuri în care nu ai vrea (nolles) să fie Nasus"; și apoi continuă: " Dar ceea ce n-ai vrut tu, a vrut-o mizerabilul destin". Această insistență a lui Ovidiu asupra discrepanței dintre voința (= împotrivirea) lui Brutus și voința destinului depășește o simplă formulare poetică, pentru a sugera, cunoscătorului prăpastia dintre cei care secondau resemnați destinul, soarta, norocul care adesea maschează, în opera ovidiană exilul, cum era
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ajunge până acolo, pe lumea cealaltă, versurile pe care poetul le-a trimis pentru a celebra intrarea lui Augustus în ceruri. Își dorește ca măcar acestea să înduplece mânia divinității care pe bună dreptate poartă dulcele nume de tată. Din insistența asupra acestei pietas a lui Ovidiu față de Augustus și de casa acestuia reiese din nou, în mod clar, adevăratul motiv al exilului său: și anume lipsa unei astfel de pietas înaintea exilării. Oricum, Ovidiu a făcut cale lungă, cu toate că, și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Marcii, dintre care, se pare, una mică, soție a lui Paulus, și o alta mai mare, mamă a lui Sextus Pompeius, atunci se poate explica și psihologic de ce Ovidiu, după moartea lui Paulus Fabius Maximus, își îndreaptă toate speranțele și insistențele care îi mai rămăseseră către Sextus Pompeius, care, pe lângă faptul că era probabil înrudit cu domus Fabia, cu care era înrudit și legat prin prietenie însuși Ovidiu, se afla, ca ideal de viață politică, pe linia tradiției Marelui Pompeius, simbol
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]