3,529 matches
-
gata oricând să-l scoatem doar de sărbătoare, un Eminescu dependent de un canon și mai puțin, ori aproape deloc, în latura sa inovatoare în raport cu un canon". Sunt afirmații menite a justifica sau măcar a preveni asupra întregului său demers interpretativ ce are ca ax ideatic punerea în evidență a acestei calități polimorfe a operei eminesciene. O primă abordare privește "melodia sublimă a versului eminescian", care își are taina construcției în faptul că la Eminescu "cuvintele se amestecă după reguli neștiute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
partizanul declarat al ideii că astăzi nu se mai poate vorbi despre poet la fel ca în urmă cu un deceniu, cu atât mai puțin ca în urmă cu un secol. E nevoie, spune Cornel Munteanu, de un alt unghi interpretativ (nu doar de un nou limbaj critic) care să corespundă orizontului așteptărilor cititorului secolului douăzeci și unu. Studiul său e o astfel de propunere. DIMENSIUNEA COMICĂ (Sebastian Drăgulănescu) Nici o abordare de până acum, din multele consemnate de-a lungul anilor, luând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la o scară atât de largă manuscrisele (variantele) eminesciene. "În ediția sa spune N. Georgescu poeziile eminesciene sunt organizate strict cronologic după prima apariție publică a fiecăreia în parte [...]. Întregul demers perpessician se subsumează imperativului construirii și receptării unei tradiții interpretative a textului eminescian [...] marele monument pe care-l ridică Perpessicius lui Eminescu este poezia postumă, maldărul de manuscrise, imensa parte de sub ape a ghețarului. Aici, Perpessicius rămâne inegalatul editor, cel care a descifrat atâtea texte, cel care a făcut atâtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
11 iulie 1994, ora 11,25 2. Plante & animale Mă refeream, În intervenția mea de deunăzi, la un mod inedit de abordare a problemelor de protecție a mediului, caruia Îi atribuiam, ca și acum, largi potențialități experimentale, dar mai ales interpretative. Anume, faptul că modificările survenite În mediu, indiferent dacă au cauze fizice, chimice ori biologice, nu acționează direct, ci se traduc mai Întâi În modificarea unui parametru global, caracterul redox, care abia el induce efectul biologic observat. Modificarea caracterului redox
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu și invers. în altă ordine de idei, „simbolul nu este decît fixarea unui gest ritual.", ne spune Guénon, și cum marile simboluri sunt ambivalente, rezultă,în paradigmă și în plan sintagmatic, o multitudine de sensuri, cu tot atâtea alternative interpretative. Pe de altă parte, simbolul mitic are totdeauna „o intenție, adesea disimulată, de a întări/dubla puterea omenească, de a acționa printr-o inexplicabilă forță suplimentară, misterioasă, de supraviețuire; ca urmare, spre deosebire de cel științific, are o directă orientare vitală”. De
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
tunetul și ermeticul adevăr vor rămâne “moșie”, “scară” și “scaun” pentru cei încoronați, ocrotiți de Dumnezeu și biruitori în numele Crucii: Acceptăm delimitările și atingerile conceptuale propuse, precum și contaminările mitice din analiza lui Vasile Lovinescu - pentru mulți, speculații generoase și paleative interpretative - convenabile însă - pe un câmp arhitextual atât de subtil și complex al artefactelor despre care vorbim, considerând heraldica “o ramură a hermetismului, iar sigilografia o specificație a heraldicii. Știința blazonului rezuma o știință a Inimii lumii și condensa o cunoaștere
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
bă, cum suporți? Io-l dădeam în judecată! Și Oxi a venit. Și Frecanii. Se citea literatură în draci la mine în sat de când io plecasem și era plin de critici literari cu veleități de jurist ratat. Era o comunitate interpretativă satul meu. Exista o relație de proprietate între oameni și faptele lor. Ei erau singurii care aveau dreptul să le povestească. Iar io mi le însușisem cu nesimțire. Dacă pentru noi un fapt are o multitudine de sensuri și trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu-și mai putea stăpâni entuziasmul. Și s-a așternut o nouă liniștire sufletească după așezarea la pian pentru bis. Trebuie menționat ceva și despre punctul forte al demonstrației prieteniei legate de decenii între cei doi mari oameni ai artei interpretative universale, pianistul și dirijorul Daniel Barenboim și pianistul nostru Radu Lupu. Această comuniune profesională a fost demonstrată plenar în a doua zi a Festivalului, când în aceeași sală a concertat, după cum era de așteptat, Orchestra Staatskapelle Berlin. De data aceasta
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
nici importantul concert de la Sala mică a Palatului, susținut de Pittsburgh Symphony Orchestra Camerata Regală ce debutase la 13 decembrie 2009 în auditoriul George Enescu al Universității Naționale de Muzică București și care a prezentat un concert de înaltă calitate interpretativă. După cum ne informează Programul concertului, orchestra formată din 24 de instrumentiști inimoși, proaspăt absolvenți la U.N.B, și-au unit dorințele profesioniste pentru a contribui la promovarea și dezvoltarea tinerilor muzicieni din România. Camerata Regală și-a propus să
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
nume), astfel că de sărbători și duminici, din noua și măreața biserică din Hălăucești (ctitorie a pr. paroh Alois Herciu) ce era de fiecare dată plină de credincioși, se ridicau spre Cer rugi și cântece religioase de o înaltă ținută interpretativă și încărcătură sufletească. Cânta în bisericile din satele în care studia ca Săbăoani și Luizi-Călugăra, dar și la Bacău, Galați și mai târziu la București. Îmi amintesc că în vara anului 1948, când mi-a făcut o scurtă vizită la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prin concurs, a obținut postul de lector universitar, disciplina Canto coral din cadrul Universității de Arte „George Enescu“ din Iași. În anul 2005, la Universitatea ieșeană a obținut titlul de Doctor în muzicologie, elaborând și susținând public teza cu tema: Concepte interpretative în muzica vocală a secoluluui XX, conducător științific prof. univ. dr. Viorel Munteanu. A parcurs treptele ierarhiei didactice: conferențiar universitar (1996) și profesor universitar (2008), la disciplinele Canto principal, Lied-oratoriu. A fost șef al Catedrei de Canto (din 2005) în cadrul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
vocalsimfonice, mărturii ale capacității sale deosebite de a aborda repertorii din cele mai diverse și interesante, de la muzică psaltică la creații contemporane de mare dificultate. Compozitorii ieșeni au găsit de multe ori în soprana Ada Burlui interpretul ideal. Dincolo de tehnica interpretativă și arta cântului, studenții au avut șansa unor lecții de viață despre demnitate, căldură sufletească, profesionalism, generozitate. S-a implicat nu doar în viața comunității academice ieșene, ci și în susținerea viziunii moderne asupra învățământului universitar artistic românesc, desfășurând o
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
control (2004, Timișoara, în colaborare cu P. Ciochină, Al.D. Ciochină, D. Zaharia, M.D. Cobzeanu, R. Chiruță). A elaborat și publicat: Introducere în arta cântului (Iași, Editura Apollonia, 1996); Pledoarie pentru o filosofie a cântului (Iași, Editura Artes, 2005); Concepte interpretative în muzica vocală a secolului XX (Iași, Editura Junimea, 2006); Elemente de strategie vocală (Iași, Editura Artes, 2006). Ca o recunoaștere a meritelor sale deosebite, prof. univ. dr. Ada Burlui a primit distincții: Diploma de Onoare a Academiei Europene de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
care au avut fericirea de a fi discipolii ei, se pot considera privilegiați de soartă. A înțeles munca de pedagog al pianului în toată complexitatea și noblețea sa. În activitatea pedagogică a știut să răspândească tot ce aducea ea nou - interpretativ în arta pianistică occidentală. A îmbinat armonios cultura muzicală complexă, ținuta etică ireproșabilă cu vocația pentru activitatea didactică. Lecțiile sale erau profunde analize ale textului muzical: melodica, ritmul, structura piesei, stilul lucrării, al compozitorului, al epocii. Explicațiile clare erau însoțite
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
armonios cultura muzicală complexă, ținuta etică ireproșabilă cu vocația pentru activitatea didactică. Lecțiile sale erau profunde analize ale textului muzical: melodica, ritmul, structura piesei, stilul lucrării, al compozitorului, al epocii. Explicațiile clare erau însoțite de demonstrații, adevărate modele de măiestrie interpretativă. Comparațiile cu imagini din natură, din alte arte, erau folosite cu pricepere și fantezie. În activitatea artistică, Eliza Ciolan a colaborat cu orchestra simfonică ieșeană, a susținut programe de recital, a participat în formații de muzică de cameră și s-
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
naționale și internaționale, comunicări științifice, intervenții la simpozioane și mese rotunde; 10 contracte de cercetare științifică; peste 30 de referate în comisii de doctorat. A publicat volumele: Itinerarii în logica modernă (Iași, Editura Junimea, 1999); Logică, adevăr formal și relevanță interpretativă (coautor București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988); Raționalizare și eficiență. Elemente de logică și praxiologie (București, Editura Militară, 1988); Adevăruri despre adevăr (coautor - Iași, Editura Junimea, 1981); Consonantica în relație cu știința contemporană (coautor - Milano, Editura Nágard, 1989) ș.a. Pentru
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
carte ori ne instalăm în fața ecranului, se poate descifra o reală istovire a gândirii și sensibilității în aceste obsesii pentru teză, mesaj, conceptș, „metodăș, „relevanță socialăș, „agendăș. Spun „istovireș deoarece cred că e mult mai confortabil să aplici o schemă interpretativă gata făcută unei opere de artă, decât să apreciezi acuitatea cognitivă a unui scriitor, o nouă formă de exuberanță stilistică sau un travelling cum nu s-a mai făcut. Problemele morale, inclusiv cea despre care discutăm acum, sunt vechi, dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Iași în 1960, unde va juca până la pensionarea sa, în 1971. Avantajată de o voce cu un timbru grav și o rostire impecabilă, de o prezență scenică stranie și o frumusețe ieșită din comun, Angela Bârsan a demonstrat multiple valențe interpretative în roluri de ingenuă dramatică în primii ani de carieră, apoi în roluri de dramă istorică, precum și în compoziții pitorești. Se făcuse remarcată încă de la rolul de debut ca o actriță de mare viitor. Tot regizorul Aurel Ion Maican o
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de Korneiciuk). A fost Boica în piesa bulgarului Lozan Strelkov - Recunoașterea, precum și Neviana - rolul principal în drama Cei ce caută fericirea a lui Orlin Vasiliev. Revenirea la Teatrul Național din Iași i-a permis să-și pună în valoare finețea interpretativă, noblețea feminină și deosebita capacitate de interiorizare în roluri precum Doamna Moon din comedia lui J.B. Priesley, Scandaloasa legătură dintre domnul Kettle și doamna Moon (1961), Împărăteasa din poemul feeric Înșir’te mărgărite de Victor Eftimiu (1961), apoi Mama din
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de operă: frumusețea, strălucirea, expresivitatea vocii, egală în toate registrele, impunătoare, cu puterea de a insufla viață personajelor. S-a dovedit mereu ascultător, maleabil, disciplinat în relațiile profesionale cu regizorii și colegii. Era un perfecționist, dorind să ajungă la performanța interpretativă. Pare de necrezut, dar după pensionare, după doi ani de stat în Germania cu succese, revine în țară și intră în tot repertoriul timp de unsprezece ani înainte de revoluție, fără să fie remunerat, ci doar din pasiune și dragoste pentru
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
și începu să cânte bucățile pe care le învățase cu ajutorul domnului Obreja. Le-a plăcut îndeosebi balada lui Ciprian Porumbescu pe care Gheorghiță a interpretat-o cu mult suflet. Soarele și-a urmat drumul fără a fi mișcat de talentul interpretativ al lui Gheorghiță, a coborât după dealul Morilor, nemailuminând nici măcar dealul Măgurei. Se lăsase seara de-a binelea și toți începuseră să se gândească la odihnă după o zi atât de plină. Musafirilor li s-au pregătit paturile în camera
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ales cele viitoare. Caragiale un vizionar ? Ca orice mare scriitor, Caragiale este posesorul unor intuiții și latențe înscrise în operă, intuiții pe care lectura le devoa- lează. În acest sens, interesantă devine această viață a operei în exercițiul instrumentării sale interpretative fapt care include dincolo de exegeză și punerile ei în scenă. Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ? reușea o sinteză cinematografică a operei sale devoalând un chip meduzant, terifiant, o urâțenie fascinantă care nu este a operei lui Caragiale, dar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
scriitorul. Într-o altă carte însă, În Țara Miticilor. De șapte ori Caragiale, autoarea lansa întrebarea care a preocupat câteva generații de istorici literari la care ne alăturăm. Merită revăzute însă nuanțările scriitoarei care deplasează întrebarea către un alt orizont interpretativ. „Cum arată Caragiale, contemporanul nos- tru ? De fapt, întrebarea ar trebui să fie alta. Cum reușește el să fie, în orice epocă din istorie, contemporanul nostru, în belle époque și în epoca totalitară, și chiar azi ? Cu o ex cep-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în De ce trag clopotele, Mitică ?, sinteză filmică a operei caragialiene, ni-l propune ca motto și totodată ciclopic ochi al camerei prin care o percepție hipertrofiată sesizează abnormul și caricatura lumescului autohton. Contextul care o validează generează un anumit orizont interpretativ de care ne vom ocupa. Putem spune însă că nu putem aprecia fraza în context decât ca pe un artificiu retoric menit să sublinieze starea de exasperare și de revoltă. Ne propunem să desprindem această frază din contextul mic al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și Tolstoi și minunatele lucrări ale marilor naturaliști ruși care au explorat și au descris pustietățile Asiei Centrale. La un stand de cărți din Market Place am descoperit Întâmplător o lucrare rusească, un exemplar la mâna a doua din Dicționarul interpretativ al limbii ruse vii de Dahl, În patru volume. L-am cumpărat și m-am hotărât să citesc cel puțin zece pagini pe zi, notându-mi cuvintele și expresiile care-mi plăceau În mod deosebit și am păstrat acest obicei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]