KorAP: Find »[drukola/base=interveni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...2988 >

74,681 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

pe animale le doare, dar până nu află el acest lucru, din proprie experiență, nu am ce face. Cândva, o pisică îl va zgâria sau va fi mușcat de un câine, Doamne ferește, dar asta e, eu nu am cum să intervin. Pot doar să îi spun ce se va întâmpla sau ce se întâmplă, dar nu îl pot opri. - Hm, da, am zis încurcat. Bine, dar dacă el știe deja că pe animale le doare și le chinuie din răutate? - În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cără un rând de pumni în cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după plată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

elegante, iar deținutul se-ntoarce în celulă cu parfumul domniței pe hainele de pușcăriaș. Eu, în schimb, rămân cu mirosul de bere. Viața nu e altceva decât un schimb reciproc de mirosuri. Aș spune că viața e și moarte, a intervenit un alt bețiv, care, cum am aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu încerc să scap de mirosul de mort cu mirosul de bere. Și numai mirosul de mort te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
învelișul academic slujește doar să protejeze ceea ce povestirea spune și nu spune, inspirația poetică gata să se disperseze în contact cu aerul, ecoul unei cunoașteri dispărute, dezvăluită în penumbră și prin aluziile trecute sub tăcere. Hărțuit între nevoia de a interveni cu luminile sale interpretative, pentru a ajuta textul în explicarea multiplicității sensurilor sale, și conștiința că orice interpretare exercită asupra textului o violență și un abuz, profesorul nu găsea altceva mai bun de făcut ca să-ți faciliteze înțelegerea pasajelor celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
recunosc pe trecătoarea întâlnită pe Podul de Fier. — Vezi? Există urechi care ascultă fiecare cuvânt al nostru..., făcu Valeriano, râzând. — Revoluția nu dă în judecată visele, Irina Piperin, îi răspund eu. — Nici nu ne scapă de coșmaruri, replică ea. Valeriano intervine: - Nu știam că vă cunoașteți. Ne-am întâlnit într-un vis, spun eu. - Eram gata să ne prăbușim de pe un pod. Iar ea: — Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un loc sigur ca acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
partea cealaltă, du-te lângă prietenul tău îmi poruncește, ațintind mai departe arma asupra mea. — Irina perseverează în ideile ei, mă avertizează Valeriano. Nu servește la nimic s-o contrazici. — Și acum? întreb, și-l privesc pe Valeriano, așteptând să intervină ca să pună capăt glumei. Valeriano o privește pe Irina, dar privirea lui e pierdută, ca în transă: o capitulare absolută, de om fericit numai când se supune autorității ei. Intră un motociclist de la Comandamentul Militar cu o grămadă de dosare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cimbrica! Și traducerea pe care o predase? — Numele proprii le pusese în cimbrică, nu: în cimeriană, nu mai știu, dar textul îl tradusese dintr-un alt roman... — Ce roman? — Ce roman?, l-am întrebat. Iar el: un roman polonez (aici intervine polonezul!) de Tazio Bazakbal... — În afara localității Malbork... — Bravo. Dar așteptați. Asta o spunea el, iar noi aproape că l-am crezut; cartea era deja la tipar. Oprim totul, schimbăm pagina de titlu, coperta: era o pagubă foarte mare, pentru noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mobilier, de gadgeturi au fost deja fixate prin contracte de agenții publicitare specializate, rămân neterminate, pradă unei crize spirituale inexplicabile și neprevăzute. O echipă de scriitori-umbre, experți în imitarea stilului maestrului în toate nuanțele și manierismele lui, e gata sa intervină ca să astupe golurile, să finiseze și să completeze textele pe jumătate lucrate, în așa fel încât nici un cititor să nu poată distinge părțile scrise de o mână sau de alta... (Se pare că au avut o contribuție importantă în ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mă privi, iar eu nu pot să-i adresez cuvântul fără să mă bâlbâi și celelalte fete mă privesc cu un surâs ironic. N-aș vrea acum ca jena trezită în mine de numele de Marjorie să mă împiedice să intervin în ajutorul altei Marjorie în pericol de moarte... Dacă nu cumva e aceeași Marjorie... Dacă nu cumva telefonul acela îmi era adresat chiar mie... O bandă de gangsteri mă ține sub observație, știu că în fiecare dimineață fac jogging în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
fictive, după plata răscumpărărilor fictive. În acest scop, a trebuit să creez o organizație criminală paralelă, stabilind legături mereu mai strânse cu lumea interlopă. Am ajuns astfel să dispun de numeroase informații privind pregătirea unor sechestrări reale, putând astfel să intervin la timp, fie pentru a mă apăra, fie pentru a profita de nenorocirile adversarilor mei. În acest punct, povestirea ar putea aminti că între virtuțile oglinzilor despre care tratează cărțile din Antichitate e inclusă cea de a arăta lucruri îndepărtate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
lecturii îmi este indispensabil, ca și lectura substanțială, chiar dacă din fiece carte reușesc să citesc doar câteva pagini. Dar chiar acele câteva pagini închid pentru mine universuri întregi, cărora nu reușesc să le dau de capăt — Vă înțeleg foarte bine, intervine un alt cititor, ridicându-și fața de ceară și ochii înroșiți de pe paginile volumului său, lectura e o operație discontinuă și fragmentară. Sau, mai bine zis, obiectul lecturii e o materie punctiformă și pulvisculară. În desfășurarea scrierii atenția cititorului distinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
fără nici o perspectivă, fără un fir care să le lege. Am ajuns la concluzia că lectura este o operație fără obiect; sau că adevăratul ei obiect este ea însăși. Cartea este un suport accesoriu sau de-a dreptul un pretext. Intervine un al patrulea: Dacă doriți să insistați asupra subiectivității lecturii, pot fi de acord cu dumneavoastră, dar nu în sensul centrifug pe care i-l atribuiți. Orice carte nouă pe care o citesc se inserează în acea carte globală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

privirea. — Eu mă gândeam la un inel de dimensiune mijlocie, răspunse el. Nu sunt un bărbat bogat. — Știu cine sunteți, zise bijutierul. Sunteți proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors. Vă permiteți un inel ca lumea. Mma Ramotswe se hotărî să intervină. — Nu-mi doresc un inel impunător, spuse ea ferm. Nu sunt genul de femeie care să poarte un inel mare. Mă gândeam la un inel fin. Bijutierul îi aruncă o privire. Părea aproape enervat de prezența ei, de parcă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Inima domnului J.L.B. Matekoni se umplu de mândrie când auzi asta. Aceasta era femeia pe care o admira, femeia care credea în valorile tradiționale botswaneze și care n-avea timp să se dea mare. — Și mie-mi place inelul acela, interveni el. Vă rog lăsați-o pe Mma Ramotswe să-l încerce. Inelul fu înmânat lui Mma Ramotswe, care-l puse pe deget, apoi îi întinse mâna domnului J.L.B. Matekoni, să-l studieze. — Ți se potrivește de minune, zise el. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se simt prea jenați ca să vină aici. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Spusele lui Mma Makutsi îl mai liniștiră întrucâtva pe client. Iată un semn bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
au trebuit să-i plătească o grămadă de bani. Așa a reușit să cumpere casa asta mare pentru soțul ei. Dar ei nu-i place la Gaborone. — E una dintre persoanele alea care n-ar pleca de la țară nici moarte, interveni servitoarea mai tânără. Sunt și oameni de-ăștia. Îl lasă pe bărbatul ei să stea aici să vadă de nu știu ce afacere pe care și-a deschis-o aici. Dar trebuie să se întoarcă în fiecare vineri, ca un băiețel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
decizie care schimbase o viață. Este posibil ca omul să fi profitat de șansa pe care i-o oferise și să fi devenit cinstit sau nu. N-avea de unde ști. Dar îi oferise o șansă, iar asta conta enorm. Așa că intervenise în viețile altor oameni și nu era adevărat că nu făcuse decât să ofere informații. În cazul de față, își dădu seama că principala problemă era soarta copilului. Adulții puteau să aibă grijă de sine. Domnul Badule putea să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

sunt absurde, pentru că nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră, o farsă de doi lei, tainul pentru proști, pentru proști... - Și-ale cui sunt vocile astea? intervine un admirator, spulberând vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul desenului de pe podea, se clatină doar puțin în dreptul tejghelei și părăsește adunarea care nu-i poate pătrunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Avea ceva în gură, un fel de pastilă care face bulbuci și, la urmă, i-a apărut o spumă verzuie care-i curgea pe barbă, pe piept... Îți dai seama c-au înnebunit, nu alta... -... a mai avut o instalație, intervine și Marietta, cu grijă să nu i se desprindă abțibildurile. A legat c-o sfoară mai groasă spectatorii din primul rând între ei, a trecut sfoara și printre picioarele scaunelor, nu chiar foarte strâns, cât să se mai poată mișca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
omulu’... mă ajunge din urmă un comentariu de Evanghelie. - Mișcă, vită! Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
plină de bălării a Institutului de Restituire a Memoriei, cui naiba i s-o fi năzărit să-l boteze așa?, de fapt o bucată din fosta garnizoană de Pompieri, unde făceau armata cei cu pile. Nu țin minte să fi intervenit vreodată la vreun incendiu, nici măcar atunci când a luat foc Preventoriul de lângă ei, a ars acoperișul în întregime, le-a ars și lor magazia unde țineau „dotarea”, până au venit cei de dincolo de zona industrială. Și nici apa nu avea presiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pe gât și vreun bastard. Să nu îndrăznească, ar fi o mitocănie! Ceva de neconceput! Tu o cunoști? - Oarecum, din vedere... - Dacă mai stai și o vezi cumva că se-arată pe-aici, să-mi dai de știre. Trebuie să intervenim, dragă! Să nu pună piciorul aici! Cum, să stea aia alături de doamna Pârvulescu? Nici acum să nu aibă, biata femeie - hohotește discret - ...biata femeie liniște? Nu-i ajunge cât i-a mâncat sufletul, cât i-a nenorocit zilele? S-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
shit, cu toate prefăcătoriile! Suntem niș’ ipocriți, ne ascun’ în spatele convențiilor... cin’ suntem noi?... nimeni, să ne fie clar, aș puteam să-mi arunc hainele în capul vostru, aș putea să vă scuip... niș’ nimeni... - Cucoană, dă-te jos, lasă... intervine agentul de pază. Cosmopolita își înfige ghearele în părul lui, trăgând cu putere. - Habar n-aveți de nimic, merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
s-au pornit, m-am gândit că e vreo aplicație militară, vreo chestie din aia aproape secretă pentru NATO sau, după cum zicea Eleonora, nevastă-mea, poate a căzut în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a intervenit chelnerul venit să golească scrumiera. Da’ ce, ăia n-a calculat traiectoria, nu știe unde va ajunge bucățile? Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Scot rămășița aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat prea mult gustul poșircii. - Înseamnă că a fost tămbălău mare, arunc și eu un comentariu, mai mult să mă aflu-n treabă. - S-au auzit întâi hăuliturile haitei, intervine promt Aurica, de ne-am crucit, am crezut c-a început cutremurul ăla anunțat și la televizor de unu’ de la București. Mi s-a făcut pielea de curcă, l-am strigat pe bărbată-meu care, știți, e profesor de matematică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]