4,202 matches
-
-mă pe mine pe lume. Dar nu era timp să-mi plâng de milă, pentru că dintr-odată un fel de spumă roșietică a apărut dintre picioarele Leei și apoi, aproape imediat, un râu de apă amestecată cu sânge i-a inundat picioarele. Lea a încercat să se ridice în picioare, speriată de moarte, dar Inna i-a spus să nu-și dezlipească picioarele de pe cărămizi. Asta era bine, a zis ea. Însemna că copilul era pe drum. Lea a împins, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
creierul, că fac febră musculară, și deschizându-și palma, am văzut imediat că are în mână ventilul de la roata motocicletei, pe ăla mi-l vârâse sub nas, și când l-am văzut, am simțit că pălesc, am simțit că mă inundă un val de sânge, rece ca gheața, atât de rece încât aveam impresia că mă fac vânăt, și parcă mi-a stat și inima-n loc de spaimă, și atunci Vasököl mi-a spus că știe de mica noastră glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
amar. CÎnd intră În sala de consultații, brusc Își aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal cînd se reîntorsese acasă noaptea. La ora 3 noaptea. Ideea că poate Îl auzise Îl făcu să se simtă inundat de o sudoare rece. Marie Împinse portița cu grilaj a terenului de tenis și străbătu cîțiva metri pînă ce soția lui Yves, concentrată pe lovitura de dreapta, Își dădu seama de prezența ei. Parizianca. Așa o numeau insularii Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spună sau nu de cele petrecute la abație. Senzualitatea gesturilor ei nu-i mai dădu timp să abordeze subiectul, Christian o cuprinse În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi Îndelung pe Christian, Încă adormit alături de ea. Avea, În somn, un aer preocupat, două cute verticale Între sprîncene. Moartea lui Gildas Îl făcea să se simtă orfan. În cursul nopții, se strînseseră unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urcau deja, luînd cu asalt debarcaderul. Insula era izolată de continent pe o durată nedeterminată. Pe vreme de furtună, nu era ceva rar să vezi terasa hotelului măturată de valurile pe care hula le mîna departe peste uscat, ajungînd să inunde terenurile situate abia un pic mai sus de nivelul mării. Acum, ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și cu cătușe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
banchetă, fixă copilul În scăunel și porni Înspre nord. În dreptul orașului Valence, coti spre Masivul Central. Se lăsa noaptea. Din timp În timp, Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat de o emoție stranie. Din ziua aceea, Michel fu crescut de bunică-sa, care ieșise la pensie În Yonne, ținutul ei de baștină. Puțin mai târziu, Janine plecă În California, ca să trăiască În comunitatea lui di Meola. Michel avea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o nouă normă instituțională În domeniul croazierelor de lux. Nava era descrisă ca un adevărat paradis plutitor. Iată cum s-ar fi putut desfășura - depindea doar de el - primele momente ale croazierei sale: „Mai Întâi, veți pătrunde În marele hol inundat de soare, sub imensa cupolă din sticlă. Cu ascensoarele panoramice, veți urca până la puntea superioară. Acolo, prin imensa fereastră de la prova, veți putea contempla marea ca pe un ecran uriaș.” Puse deoparte prospectul, promițându-și să-l studieze mai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
l-am văzut măcar ? L-am pus deoparte, cu intenția de a mă ocupa de el mai târziu ? Nu-mi amintesc. Nu-mi amintesc în ruptul capului. Ce mă fac acum ? În clipa în care încep să estimez consecințele, mă inundă un val de panică. Third Union Bank le-a împrumutat celor de la Glazerbrooks cincizeci de milioane de lire. Cererea de împrumut nefiind înregistrată, acest împrumut - de multe milioane de lire sterline - nu este garantat. Dacă Glazerbrooks dă faliment mâine, Third
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de gând să mă arunce în stradă pe bune ? După ce am trăit practic șapte ani din viața mea aici ? Ultimele fărâme de stăpânire de sine mi se fac pulbere. Mă lupt din greu cu lacrimile fierbinți de mânie ce-mi inundă ochii. — Te rog, Samantha, pleacă, spune Oliver Swan pe un ton de milă. Nu te pune într-o postură și mai penibilă. Mă uit la el preț de câteva clipe, după care îmi mut privirea asupra fiecăruia dintre partenerii seniori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
S Cred că știm amândoi că ăsta e capătul liniei. Hai să renunțăm cât încă ne e bine. Vreau să știi un singur lucru, vara asta a fost perfectă. N În timp ce-l citesc, iar și iar și iar, lacrimile îmi inundă obrajii. Nu-mi vine să cred că a plecat. Cum a putut să renunțe așa ușor la noi doi ? Indiferent ce i-a zis Guy, și indiferent ce simțea. Cum a putut să plece pur și simplu ? Am fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-am... Crede-mă, n-am... — Știu, mă Întrerupe Încuviințînd scurt din cap. Știu că n-ai făcut asta. — Eu niciodată... Știu că n-ai face asta niciodată, spune blînd. Știu. Iar acum nu mai am ce face, lacrimile Îmi inundă ochii, de ușurare. Știe. E OK. — Deci... Îmi șterg fața, Încercînd să-mi revin. Deci asta... deci asta Înseamnă că... sîntem... Nu mai sînt În stare să-mi termin fraza. Urmează o tăcere lungă și insuportabilă. Dacă zice nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
stare să cobori un bidon. BĂRBATUL CU BASTON (Bodogănind, schimbă fântâna.): Eu nu știu ce se-ntâmplă azi cu tine acolo jos... (De sus se aude un zgomot puternic ca și cum două trape grele s-ar fi dat la o parte. Lumină celestă inundă pe verticală toate etajele universului. Un început de muzică de catedrală care crește maiestuos.) BĂRBATUL CU BASTON (Luat prin surprindere, agitat.): Dumnezeule, văd că-ncepem azi mai devreme! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum începem mai devreme? BĂRBATUL CU BASTON: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot, înfățișând-o mititică și netedă, asemenea urechilor de cauciuc montate pe maimuțoii de pluș care fac atâta plăcere fetițelor. Tot în ureche se șoptesc vorbele-caramel, specialitatea seducătorilor, efect garantat. Undeva în creierul victimei, un baraj se rupe și apele inundă peisajul, dar e aproape sigur că nici unul nici cealaltă nu au habar care ingredient anume provoacă breșa. Ești a mea, îi spune Alexandru Iuliei, aflați amândoi într-un pat șubred într-o mansardă prin al cărei luminator se vede o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-l lăsă să deschidă gura: - Mai e și chestia aia mistică..., zâmbi el lung, parcă neîncrezător. Cu Chiru ăla de l-ai făcut scăpat sau ce io-i fi făcut, de se zice c-a rămas în Baltă, unde-a inundat de-a făcut baraju’, ș-o ține de atunci tot așa într-o veselie. De pă vremea colectivizării a rămas și nu-l vede nimerica. D’atunci petrece și face legende. Noi construim edificiili cu directivele și el petrece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
speriat. Doar a fost anchetă, s-a stabilit că nu am participat la lămurirea pentru colectivă, nici cu vorba, nici cu fapta. Tovarășa Rela știe cum a fost situația. Doar dumneaei m-a scăpat. Ce americani! Și ce s-a inundat atunci s-a evacuat. Ce să rămână? Și ce să combat... Da’ dacă ziceți că e cazul și primesc și binecuvântarea Prea Sfințitului... Goncea se opri. Se răsuci iarăși, ușor, spre preot. Surâse, sprijinidu-se de Nisip, ca și cum îi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
l-a lămurit să se-nscrie la colectivă! L-a ținut și-n ladă, nu știu dacă ați auzit cum era metoda cu lămurirea poporului să intre la colectivă... Bătrânul sălta absent de pe un picior pe altul. Tânărul oftă: - Ne-a inundat veceul. De-un an s-a blocat și șefii nu mai vrea să-l repare. Zice că vine privatizarea și la noi. Și dacă e să cumpere cooperativa s-o ia gata terminată. Dacă mă enervez și dau mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se încingea, cu gesturi rare, molcome. Își petrecea centura prin fiecare baieră, pipăind bentița, asigurându-se că nu-i desprinsă. -Așa zice lumea, continuă meseriașul... Dar poți să știi că-i pă bune? Că ăia vine din Baltă, de unde-a inundat cu baraju și zice că l-a-ngropat pă unu acolo, cu casa, cu prăvălia, ce-avea și omul la viața lui. Că era despărțit... Și ce-a făcut, ce n-a făcut, da uite că s-a prăsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar fi ajuns până la urmă și ministru plin. La cultură. Petrecea, într-adevăr, Stelică, ce putea să facă, era în putere, bărbat bine. Dameneț locuia sub el și-l deranja la știință cu chefurile și zbenguiala lui. L-a și inundat de trei ori. Ca la vilă. La vreo zece ani după, Focan i-a cumpărat pardesiul caricaturistei, a primit și ea aprobare să plece în Israel. A plecat chiar pe 7 mai 1971, când Ceauscu anunța, la semicentenarul partidului comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poporului, că ar fi fost ăia L-au mai amestecat și pe nenorocitul ăla de Chiru. Bețivanul bețivanilor. Îl cunoscuse demult. Zăcea la „Matrozu“ și povestea despre piramide. Apoi dispăruse. Se vorbea chiar că s-ar fi sinucis când au inundat pentru Baraj. Mai mult la sigur că au băgat serviciile chestia asta ca să dea lumii de-o preocupare serioasă, să nu mai urle că ce bine era înainte. Se gândea la ăștia tinerii, de acum. La anii lor, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fato singură în casă și cu televizorul deschis. Dau ăștia niște povești cu unii din ăia care zice că e peste tot, că înnebunești. Tu pe ce lume trăiești? Zice că ăia e d’ai Chirului ăla care l-a inundat în Baltă la colectivizare, când a făcut desecările pentru baraj sau ce-o fi făcut pe vremea aia, că eram domnișoară și nu-mi stătea capu’ la istorie, dar văd că tot discută criminalu’ ăsta al meu cu bucista lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu farfurii și sticle, asta-i când a făcut cinzeci de ani doamna Veturia, se cutremură simțind cum alte și alte vițe cresc întruna din ea, se întind, cuprind și apartamentul de la parter al fetei doctorului Wintris, ies în stradă, inundă asfaltul, se duc spre spre cofetăria „Tryby Tromphy“, înaintează spre farmacie, apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin și Elena, părintele Ioachim tocmai ieșea pe poartă în gipul său nou, pătrund în altar și scormonesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și fel de legende, dar pe care nimeni nu-l mai văzuse de la încheierea colectivizării și de când se făcuse barajul în Baltă. Cele mai plauzibile povești erau că s-ar fi retras în casa lui Burtăncureanu, de la Cherhana, după ce-i inundaseră și lui conacul ce-l avea în Baltă, pe grind, dincolo de Ghiolul Negru de la Lintițaru. Acolo s-ar fi ascuns și Goncea, cu știința lui Burtăncureanu, la manevrele din decembrie 1989. Se mai spunea că pentru asta îl și luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
optzeci de ani... Are tot combinatul piscicol, pădurea de la Obancea. O parte din ea, cea mai mare, cu stupinele. Restul, dinspre Ghimpătura, au luat-o ai lui Brandabulea, când a fost cu retrocedările. Goncea are și Balta aia unde-a inundat când au făcut barajul. O rață sălbatecă zbură săgetat prin fața lor. Mai s-o loveasă pe Magda în burtă. Se trase speriată la pieptul lui. Șopti speriată: - Zice lumea că a mai rămas unu’ acolo. Unul Chiru. Din neamul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le răsfiram, ca să se scurgă, dar acum sângele venea tot mai gros și forma o peliculă scârboasă de care nu puteam scăpa decât scuturând brațele. Sonia îmi vedea mișcarea, n-o înțelegea și mă apuca de haină privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înjure oricum. La 6:54, se calmară. După treizeci de secunde, reluară seria de blesteme. Curierul se arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă platanul și catedrala. Apoi, după o scurtă străfulgerare, totul se strică de-a binelea. Rezidenții dădură iremediabile erori, se volatilizară sau se umplură de pete, catedrala își deformă un turn, iar băiatul continuă să pedaleze în gol fără a înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]