9,120 matches
-
scene dintr-un scenariu de teatru. Autorul pare să-și premediteze relatarea albă, previzibilă, liniară, ca și cum și-ar fi propus să dea o antologie a frazării mimetice, o partitură de temerare locuri comune narative, nuanțate subteran cu o abia sesizabilă ironie parodică. Povestea devine cu atât mai credibilă cu cât personajele constată pe propria piele că nimic nu mai e ca înainte, că indiferența inerțială și aparenta abstragere din istorie nu mai sunt posibile. Este și cazul pensionarului de curând văduv
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
specifică vârstei și imaginația debordantă. Deloc surprinzător, poezia lui Valeriu Stoica este una intelectualizată, conceptuală, doldora de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă și retorica tradițională camuflează ironic o viziune poetică (post)modernă dominată de (auto)ironie
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă și retorica tradițională camuflează ironic o viziune poetică (post)modernă dominată de (auto)ironie și intertextualitate: ,Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,/ La gurile batozei să m-așteptați cu jind/ și încărcați cu sacii, să aduceți în pătule,/ Poemele nescrise atîția ani la rând./ Să măcinați la moară, nu mai târziu de
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
PUNR, PRM) decît pentru poeziile ei. întrebările sună cam așa: Ce este o metaforă?" sau: "dar o metonimie?" sau, în fine: "ce este simbolismul?" Mai sînt și altele, dar nu așa de grele. Și cum poeta de partide nu simte ironia și nu prea se înghesuie să răspundă (, Nu sînt eleva d-tale, mă auzi? pe mine să nu mă întrebi așa!"), Eugen Istodor se simte obligat să enunțe el, într-un p.s., răspunsurile corecte. Treacă-meargă că metafora e o trecere
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
grăitor în această privință: Ceremonia lecturii de la Sfîntul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice. Cuvîntul care stîrnește din capul locului nedumerirea este cel de "autofricțiuni", dar, citind cartea și intuind umoarea temperamentală a autorului, nelămurirea se risipește: prin ironia întoarsă asupra lui însuși, Valeriu Gherghel dovedește o mucalițenie sfătoasă de scriitor lipsit de fibra orgoliului: nu ezită să ia distanță față de sine și să-și critice propriile gînduri atunci cînd simte că s-a contrazis. Din păcate, dimensiunea autoironică
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
ia distanță față de sine și să-și critice propriile gînduri atunci cînd simte că s-a contrazis. Din păcate, dimensiunea autoironică a scrisului său are darul de a dilua impresiile pe care lectura le face asupra cititorului. Căci acolo unde ironia domnește, acolo profunzimea are de suferit. Dacă însă trecem peste această nuanță autosarcastică ce amenință să împrumute cărții aerul frivol al unor eseuri jucăușe, dacă așadar lăsăm cărții adevărata atmosferă ce răzbate din paginile ei - și anume cea de meditație
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
cu duzina în săptămîna luminată pentru a vă propune mai degrabă discuția a două lungmetraje pe val, unul francez, altul german. Ambele reprezentau, prin calitate și număr de premii, așii din mîneca Festivalului European de Film, chiar dacă nu erau singurii. Ironia, care ar fi avut loc într-un roman de Vonnegut Jr: unul este făcut de un austriac născut în München, celălalt se petrece în timpul celui de-al treilea Reich. Da, ambele tratează rasismul într-un mod oblic, ceea ce întotdeauna mi
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
celor doi față de lume (abstragere și detașare), destinul lor social și familial (ca autorități în declin și puternice individualități deschise competiției și supuse contestării acerbe și intrigilor). Olimpianismul lor teatral, atât de evident peste diferența de medii, este subminat de ironia sorții, manifestată chiar în intimitatea misiunii lor de pater familias. E adevărat că, tocmai în acest domeniu, există o diferență fundamentală între cei doi. Ioanide dezvăluie o paternitate indiferentă, trezită tragic mult prea târziu, prin pierderea celor doi copii, Tudor
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
un artist aristocrat, foarte productiv și eficient. E constrâns de schimbarea regimurilor politice să devină un fel de artist proletar, o decădere pe care și-o asumă sau o acceptă cu oarecare nepăsare. Moromete e un țăran aristocrat, prin detașare, ironie, respingerea cultului muncii, independență materială simulată, rentier al propriei modestii economice. Va fi constrâns de schimbarea regimurilor politice să devină un țăran proletarizat. Bătrânețea îl salvează de la situația umilitoare de a deveni un proletar propriu-zis (adică lucrător într-o fabrică
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
actului de creație. Similitudinile în configurația afectivă, intelectuală și socială a personajelor centrale din Bietul Ioanide (1953) și Moromeții, I (1955) sunt interesante și stimulatoare pentru exegeză. Ilie Moromete e un țăran aristocrat, cel puțin prin ținuta de excepție și ironia cu care se distanțează de ceilalți săteni, dar și printr-o filosofie sceptică și dezabuzată de contemplativ căruia nu se știe de unde îi vin resursele. Drama contemplativității, pe care i-o atribuie Marin Preda lui Ilie Moromete, poate fi luată
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
de autor proiectate pe ecranul certitudinilor absolute. Această vastă operațiune de ecarisaj în câmpul ideilor e derulată prin câteva minuțioase studii de caz, sprijinite pe raționalism critic, bun gust literar și variate cunoștințe transdisciplinare. Nu mai puțin, pe o franțuzească ironie, când fină ca o adiere pe fruntea înfierbântată a unui procuror de serviciu, când casantă la constatarea unor abuzuri metodologice și carențe deontologice. Vârful valoric este reprezentat, indiscutabil, de întinsa analiză a cărții publicate de Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
la început? Unde se sfîrșește literatura și unde începe viața? Există viață adevărată dincolo de poveștile rămase din existența fiecăruia? Ce este mai important: ce scriem sau cum scriem? Iată cîteva întrebări cheie la care, în spirit ludic sau încrîncenat, cu ironie de belfer sau cu morgă academică, cu farmec boem sau cu ariditate conceptuală, se străduiesc să răspundă - explicit sau indirect, prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
nu în ultimul rînd (deși niciodată explicit), la cel puțin la fel de previzibilele reacții la lectură ale cititorului prozelor sale. Nimic nu scapă ochiului acid al scriitorului (comportamentul naratorului, al personajelor si al cititorului), practic întreaga relație scris-citit stă sub semnul ironiei. Iar cititorul devine fără voia lui și, uneori, fără ca măcar să o știe, parte a acestui joc de-a șoarecele și pisica inițiat de un autor lucid pînă în imediata vecinătate a cinismului. Volumul de debut, Caravana cinematografică (1985), redactat imediat
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
Autorul manevrează cu multă dexteritate vocile narative, trece cu nonșalanță de la stilul direct, la cel indirect liber, folosește din plin resursele intertextualității (mergînd de la scriitorii mai mult sau mai puțin clasici pînă la subtila distilare în text a fragmentelor biblice), ironia sa este la fel de prolifică la nivelul frazei, al limbajului, dar și al întregii viziuni auctoriale. Analizate cu metodele unui studiu de naratologie, povestirile din volumul Trenul de noapte ar putea produce importante revelații. Ioan Groșan face parte, indiscutabil, din elita
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
scăpând din strânsoarea faptelor imediate... De pildă, obsesia lui că, în emisfera de nord a planetei, fluviile bat în malul stâng din cauza mișcării de rotație. Ca Dunărea noastră... Și disting în privirea lui o mică, infinitezimală fărâmă de râs, o ironie abia mascată, că nu-i vorba de ceea ce amândoi ne închipuim că este, ca un dictat, ca un blestem, fir-ar să fie, nu. în sensul că noi doi am face politică... Dar asta-i situația cosmică. Pur și simplu
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
a vedea lumea (literaturii) cu ochii săi presupune un exercițiu de imaginație la limita prozei, dar melanjul dintre ficțiune și analiză îi iese de minune Nicoletei Sălcudeanu. Ea vînează eficient punctele vulnerabile din opera supusă analizei, taxează mereu cu voioasă ironie greșelile metodologice sau, mai rău, atunci cînd este cazul, elementele metaliterare care pervertesc judecata critică. Textele produc satisfacții estetice prin niciodată previzibilele volte stilistice ale autoarei și lasă loc de meditație grație tezelor pe care le pun în discuție. Uneori
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
3.04.2006: ,Alexandru Darie propune publicului un efervescent marivaudage, printr-un spectacol a cărui arhitectură recuperează sensul primordial al teatrului: amuzamentul... Un permanent climat de subtilitate și viclenie îi permite spectatorului să pătrundă într-un joc teatral plin de ironii la adresa iubirii, puterii și legăturii dintre aceste noțiuni. Nu trebuie să ratați acest spectacol oferit de o trupă cu un înalt nivel interpretativ și cu o disciplină scenică ieșită din comun." Sala Teatrului La Castellana are o capacitate de 750
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]
-
viață ai lui Maurice Ravel), ca și cum romancierul și-ar privi și cerceta din afară opera încheiată. Dispărut - cel puțin pentru moment - de pe firmamentul literaturii franceze, Echenoz îi urmează astfel editorului său. Minuit a murit, cel puțin pentru literatură. Pentru că minimalismul, ironia, nu au cum să se termine decît în repetiție, atîta vreme cît nu (mai) reprezintă expresia unei pulsiuni, ci practicarea unei tehnici. Lapeyre se află în schimb în ascensiune. L'Homme-soeur, romanul său din 2004, a fost bine primit de
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
Practica duhovnicească a scrutării de sine, cât mai severă, exigentă, nemiloasă, poate fi, de asemenea, pusă în relație cu ,masochismul" moral-intelectual, spiritual și sufletesc al personajului predilect din Psalmi și din celelalte poezii. Cu sagacitatea cunoscută și cu doza de ironie necesară, criticul va vorbi într-un alt capitol al cărții despre actul poetic specific intelectual al ,a-intelectualului" Arghezi; în cel de față, intitulat Vraciul și având o mare importanță în economia cărții, el ajunge, pornind dintr-un alt unghi
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
conduse pe atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își dădea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, frații Grigore. De mai multe ori guriștii se întâlniseră, însoțiți de malacii lor și scoaseră cutițele.” Că o tristă ironie a soartei, un besmetic nedocumentat își permite să scrie și să aducă grave învinuiri morale, umbrind faima celor doi mari artiști Zavaidoc și C. Vasile, care plângeau amândoi că doi frați la moartea prietenului lor comun Ionel Fernic (unde a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cea a lui Ion Caraion, Antologia poeziei americane, Ed. „Univers”, Buc., 1979). Ca atare, cuvantul lui are greutate: „Nouă poezie americană, antiromantica, antitdidactică, antisentimentală, este o poezie vie, radicală, științifică, adâncind psihologia omului, exprimându-i suferințele, nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității lor sau nu pot înțelege totul. Realismul lor social este considerabil lărgit, iar întrebuințarea vorbirii curente, a viziunilor și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mă pot împiedica să reacționez aproape fizic la monumentul de rea-credință pe care-l reprezintă gândirea lui." (pp. 54-55). Criticul fugit din România va preda la Universitate, printre altele, un curs despre marxism!... Matei Călinescu acceptă fără nici o plăcere această ironie a sorții, intrând în bibliografia temei și ,superpregătindu-și", ca de obicei, fiecare întâlnire cu studenții. Problema e că aceștia vin la curs din plăcere, nu din obligație, pentru ei marxismul reprezentând un mijloc de a-și etaja aversiunea față de establishment
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
antiromantică, anti-idilică și anticalofilă, de o duritate la limita patologicului, capabilă să-l zgîlțîie pe cititor din comoditatea somnolentă a lecturilor convenționale. Pentru poeții generației ,copiilor fierți în mămăligă", poezia nu mai este spațiul sentimentelor diafane, al jocurilor limbajului, al ironiei sau al intertextualității mai mult sau mai puțin sofisticate. Sentimentele caline au dispărut, intimitatea nu se mai poartă, umorul a bătut în retragere, nu mai este loc pentru ironie. Totul este țipăt, revoltă, durere. Nimic nu este în măsură să
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
poezia nu mai este spațiul sentimentelor diafane, al jocurilor limbajului, al ironiei sau al intertextualității mai mult sau mai puțin sofisticate. Sentimentele caline au dispărut, intimitatea nu se mai poartă, umorul a bătut în retragere, nu mai este loc pentru ironie. Totul este țipăt, revoltă, durere. Nimic nu este în măsură să lumineze acest univers tenebros. Este un ghinion să te fi născut femeie, o dramă să fii om, o catastrofă să trăiești în România tranziției (din care a dispărut orice
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
disidență reală, soldată cu ani grei de detenție. Automistificarea operei e o farsă nevinovată. Oricum, a disprețuit critica și istoria literară, ca toți avangardiștii. Încercarea de a-i reconstitui astăzi bibliografia presupune să ne asumăm riscul de a deveni victimele ironiei lui. Din această capcană întinsă posterității nu poți ieși decât umilit, în postura de cercetător care își respectă meseria, pentru a reconstitui sinuozitățile unui destin dramatic. VVM, deși un scriitor minor în fond, hazardat într-un limbaj sfidător, obositor prin
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]