3,194 matches
-
pentru că Omul acela a trăit în lumea asta o viață mai amărâtă decât oricine. Cred în El tocmai pentru că este un Om urât și sfrijit. El a cunoscut din plin tristețea lumii acesteia. N-a putut să închidă ochii la jalea și la suferința oamenilor. Tocmai de aceea, a ajuns El așa de sfrijit. De-ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care mie mi-ar fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut aceste simțăminte. Samuraiul nu putea înțelege vorbele fostului călugăr. — Omul acela înțelege inimile celor amărâți pentru că El însuși a dus o viață amărâtă. Și cunoaște, de asemenea, jalea celor care mor nefericiți, pentru că și El a avut o moarte nefericită. Omul acela n-a fost deloc puternic. Nici frumos. — Dar ia privește bisericile, ia privește capitala Roma, se împotrivi Nishi. Bisericile pe care le-am văzut noi semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se uita compătimitor la samurai mărunțind o frunză de porumb. Arșița soarelui se întețise și mai mult, iar printre trestiile de pe lac gâzele își începuseră zumzăitul înăbușitor. — Dacă oamenii ar putea să trăiască singuri, atunci de ce se aud glasuri de jale pretutindeni în lume? Dumneavoastră ați străbătut multe țări. Ați trecut peste mări și oceane și ați înconjurat lumea. Sigur ați văzut în drumul vostru oamenii care plângeau și se jeluiau și care păreau să caute ceva. Erau adevărate spusele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care le vizitase chipul omului aceluia sfrijit și urât cu brațele desfăcute și capul căzut pe piept. — Cei care plâng caută pe cineva care să plângă împreună cu ei. Cei care se jeluiesc caută pe cineva care să plece urechea la jalea lor. Oricât de mult se va schimba lumea, cei care plâng și cei care se jeluiesc Îl vor căuta întotdeauna pe Omul acela. De aceea există El. — Nu înțeleg. — Cândva o să înțelegeți. Cândva o să înțelegeți acest lucru. Samuraiul și Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost împărțit. E firesc. Cam asta este calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
alergat la locul acela și s-a așezat lângă El. Fără să zică nimic, a început să verse lacrimi spălând cu lacrimile ei picioarele Lui. Iar El i-a zis: Pentru lacrimile tale, iertate îți sunt toate păcatele. Tatăl cunoaște jalea și durerea ta. Nu-ți fie teamă.” De undeva se auzi o pasăre țipând înnebunită o dată, apoi de două ori. Rupse câteva surcele și le aruncă în vatră unde flăcăruile se întinseră leneșe începând să muște din frunzele uscate. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viață dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească țara. 39. Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; și poporul a fost într-o mare jale. 40. S-au sculat dis de dimineață a doua zi, și s-au suit pe vîrful muntelui, zicînd: "Iată-ne! suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit." 41. Moise a zis: "Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
și ușurință, să o așeze în ceata celor drepți și pe noi bunul Dumnezeu să ne păzească, să ne ajute în toate, să ne dea tot ce noi dorim, ca să putem trăi în această viață pământească. Iată că este mare jale și-i tare dureros că astăzi deținutului politic, patriotul Ilie Ilașcu nu i s-a permis să vină astăzi să-și conducă mama pe ultimul drum.” Vasile Nedelciuc, deputat: „Stimați Compatrioți, Doamnelor și Domnilor! Sunt cuprins de adânci emoții, deși
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
stăpână— cu cătușile pe mână! și iar verde foaie lată, săracă țară bogată, săracă țară furată, mai și cânți, trasă pe roată... Nicolae DABIJA PENTRU TINE, DRAG ILIE doină Pentru tine, drag Ilie Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie Că de-ai fost tu mângâiat Mi te-au pus la împușcat Un dușman ce ne-a spurcat și pământul ne-a călcat REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vin lăutarii care cântă și urează cele bune nu fără a se saluta cu Hristos a înviat! A doua zi se udă(parfumează) sexul feminin, iar în cea de a treia zi, femeile parfumează (udă) pe bărbați. Era civilizației Mare jale a adus Războiul pentru Independență prin jertfa eroilor căzuți, dar au venit compensațiile de care s-a bucurat întregul popor inclusiv locuitorii din Hlipiceni. Prin declararea statului român ca stat monarhic, pe cuprinsul țării s-au introdus noile cuceriri ce
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
făcut destul de anevoios și multe suprafețe rămân nelucrate. Pe când se credea că se va putea îndrepta viața, iată că Sfânta Natură deslănțuie o puternică secetă de cum a început primăvara și a ținut-o tot anul aducând foametă, boli, moarte și jale nu numai în comuna Hlipiceni, ci în întreaga Moldovă. Mulți flămânzi, bolnavi și morți, dar în cele din urmă a trecut, iar azi e doar aduceri aminte. S-a semnat PACEA mult dorită, au căzut capete, s-a schimbat felul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
vin lăutarii care cântă și urează cele bune nu fără a se saluta cu Hristos a înviat! A doua zi se udă(parfumează) sexul feminin, iar în cea de a treia zi, femeile parfumează (udă) pe bărbați. Era civilizației Mare jale a adus Războiul pentru Independență prin jertfa eroilor căzuți, dar au venit compensațiile de care s-a bucurat întregul popor inclusiv locuitorii din Hlipiceni. Prin declararea statului român ca stat monarhic, pe cuprinsul țării s-au introdus noile cuceriri ce
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
făcut destul de anevoios și multe suprafețe rămân nelucrate. Pe când se credea că se va putea îndrepta viața, iată că Sfânta Natură deslănțuie o puternică secetă de cum a început primăvara și a ținut-o tot anul aducând foametă, boli, moarte și jale nu numai în comuna Hlipiceni, ci în întreaga Moldovă. Mulți flămânzi, bolnavi și morți, dar în cele din urmă a trecut, iar azi e doar aduceri aminte. S-a semnat PACEA mult dorită, au căzut capete, s-a schimbat felul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
căzuți începeau să ceară pensiuni, fiindcă nu mai aveau cu ce trăi, polițele victoriei încep să devie exigibile. Bucureștiul se umple și de prizonieri turci care, pe o iarnă cumplită, au fost aduși pe jos, goi și flămânzi. Erea o jale să vezi pe acești nenorociți. La începutul anului, Regimentul 13 dorobanți din Iași-Vaslui este trimis acasă de pe front. Pentru vitejia purtării sale la Plevna în ziua de 27 august 1877, Domnitorul decorează drapelul regimentului cu „Steaua României“. Fiind răcit, ceremonia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
întrebarea dvs. pare a sugera o frustrare dramatică de audiență. Și nu personală (asta n-ar fi mare lucru), ci categorială. Fie-mi iertată referința pe care o voi face (pentru că nu sună nobil), dar ea se impune la atâta jale. Ambiția de a fi pe buzele maselor de cititori era o himeră proletcultistă. Visul oricărui poet, zicea pe-atunci Mihai Beniuc, ar trebui să fie acela de a avea "măcar un cântec" îngânat de toată lumea. Și, precum știți, poetul proletcultist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
1989, am contabilizat zece ani de șomaj... Urmarea? Pe acești călăriți de Diavol nu-i voi ierta niciodată, ei sunt adevărații copii de suflet ai lui Ceaușescu, drept care le și închin acest omagiu: Urmașilor mei ceaușești Las vouă moștenire, Creșterea jalei românești Și-a patriei belire...! Nu am reușit să fiu original, după cum observ, dar cine mai poate fi original, în limba română, în registru encomiastic? Din cele două cărți amintite mai sus reiese că sunteți de o maximă intransigență, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
colectivizarea forțată a agriculturii. La firea primăverii o pornea cu oile satului cătră muntele Lucinei, la începutul toamnei cobora cu ele în zonă premontană, instalându-și stâna pe diversele toloace extravilane. Pe ciobanii lui îi auzeam cântând din Alpenhorn a jale, seara, ori din fluieraș de aramă, ca și din frunză... pe teme populare, de baladă haiducească. Dar, convertindu-se genitorii mei la neoprotestantism, luându-mă cu ei la Adunările Domnului, începeau să mă fascineze predicile penticostale și interpretarea orală & liberă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
împărțirea. * După ce se stinge lumina, și becurile dorm. * Destinele nu se trag la sorți și nici nu se joacă la loterie. * Norocul nu-i chior, dar nu-i vede pe toți. * Speranța moare odată cu omul. * Cele mai înduioșătoare cântece de jale sunt bocetele. Militarii cântă cântece de... cătrănie. * Scena înmormântării este ultima din trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu mai ruginească, pune
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
trupul, Mai ales noaptea... Am văzut păsări murinde în zbor - Ce bine de mine, că nu am aripi. Din nuc au căzut toate frunzele, Dar nucul e mai bătrân decât mine. Idealul suie dealul, Disperarea tulbură zarea. Speranța mănâncă distanța, Jalea umple valea. Amăgirea nu duce nicăirea, Iubirea curăță firea. Ura întunecă gura, Prostia ucide omenia. Ar mai fi de spus că... * Unor occidentali nu le place culoarea neagră, dar iau pielea de pe negri. * Prin multe țări toleranța este legiferată, numai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
știau românește îi descopereau pe mulți dintre refugiați. Așa că multe trenuri cu refugiați au ajuns în Kazahstan și în Extremul Orient, în Kamciatka. V-am povestit faptele văzute de un copil de șase ani și știu că a fost mare jale: trenuri întregi bombardate, drumurile pline de refugiați. Cu toate greutățile am răzbit. Mulți am învățat la licee și universități, alții în școli de meserii. Ne ajutam între noi. Refugiații care au ocupat posturi de conducere încadrau cu prioritate refugiați. Cunosc
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
bat la o ușă, o singură ușă pe care o cunoșteau... Veche, căptușită pe alocuri cu piei de oaie împotriva vântului, cu lemnul de acum mâncat de carii, cu un ivăr prins în câteva cuie ruginite și scârțâind parcă a jale, ușa se deschide cu greu în fața micuților. ... doi băieți și o fetiță: 12, 8 și 6 ani... ... și o bătrână micuță, îmbrăcată în negru, cu broboada acoperindu-i parcă toată fața duioasă, slabă și tristă. Era bunica! Bunica din partea tatălui
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
bine, fiindcă am primit prima scrisoare de la tata care scria așa: “Dragul tatei am primit scrisoarea de la voi și mereu o tot citesc și lacrimile din ochii pornesc și curg șiroaie pe obraz, cât de străin am rămas și de jalea mea cea mare o să vă fac o cântare: “Foaie verde și o lalea/ măi băieți din țara mea /bine că sânteți colea/ că aici e vreme grea/ nu cresc pomi să facă fructe/ nu cresc vii să facă vin/ numai
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Gârbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1686]
-
ciugulească măruntaiele. Dar așa-i când omul știe să-și nimerească până și secolul... 15: Când vreun scriitor scrie ceva mai trăsnit; când trăsneala nu-i pricepută imediat - căci regula cere ca orice trăsnaie să fie pricepută imediat, altfel e jale; când vreun poet rimează altfel decât toți poeții; când vreun dramaturg iese din serie și aduce finalul înaintea introducerii; când vreun bărbat aduce acasă de 1 martie un cactus în loc de un ghiveci; când o femeie îi spune unui bărbat „te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
băiatul Hungry Hop, care ar fi putut, dacă ea ar fi arătat ca de obicei, să aibă în viața ei un rol care să nu se rezume la înghețată. Hohotea și tot hohotea, iar sunetele cele sfredelitoare și pline de jale se înălțară printre frunze până la Sampath, ridicând părul pe el. Jos, gura lui Ammaji se deschise pentru un căscat deosebit de sonor, numai pentru ca proteza să-i cadă din nou - de data aceasta în oala cu mâncare. De ce plângi? o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sunt scrise-n ele?... Vasile Militaru 779. „O bibliotecă vastă și bine înzestrată este de multe ori o firmă bună la cârciumă rea și mulțimea cărților este o bogată mărturie despre ignoranța proprietarului.” Oxenstierna 780. „Shakespeare! adesea te gândesc cu jale, Prieten bun al sufletului meu; Izvorul plin al cânturilor tale Îmi sare-n gând și le repet mereu. Atât de crud ești tu, ș-atât de moale, Furtună-i azi și linu-i glasul tău; Ca Dumnezeu te-arăți în mii
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]