3,852 matches
-
reforme administrative, ale proprietății agricole și ale taxelor și impozitelor, toate favorizând țăranii, dar și prin înființarea de organizații locale de partid, în vreme de naționaliștii încercau să stăvilească influența comuniștilor și să lupte în același timp și cu japonezii. Japonezii nu aveau capacitatea, și se pare că nici intenția, să administreze direct China. Scopul lor era să creeze guverne marionetă favoarabile niponilor. Totuși, atrocitățile comise de forțele armate japoneze din China a făcut ca aceste guverne sprijinite de Tokyo să
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
nepregătită pentru declanșarea unui război total și avea o capacitate a industrei militare redusă. Armata chineză nu avea divizii mecanizate și dispunea de puține blindate. Până la mijlocul deceniului al patrulea, China a sperat că intervențiile Ligii Națiunilor vor calma agresiunea japonezilor. În plus, guvernul Kuomintangului era implicat într-un război civil care părea fără sfârșit cu forțele comuniștilor chinezi. Chiang ar fi spus la un moment dat: ""Japonezii sunt o boală de piele, comuniștii sunt o boală de inimă"". Deși comuniștii
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
deceniului al patrulea, China a sperat că intervențiile Ligii Națiunilor vor calma agresiunea japonezilor. În plus, guvernul Kuomintangului era implicat într-un război civil care părea fără sfârșit cu forțele comuniștilor chinezi. Chiang ar fi spus la un moment dat: ""Japonezii sunt o boală de piele, comuniștii sunt o boală de inimă"". Deși comuniștii au format Noua Armată a 4-a și Armata căii a 8-a care se aflau sub comanda nominală a Armatei Naționale Revoluționare, Frontul Unit din China
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
-a și Armata căii a 8-a care se aflau sub comanda nominală a Armatei Naționale Revoluționare, Frontul Unit din China nu a fost o alianță în adevăratul înțeles al cuvântului, fiecare parte fiind pregătită să reia războiul civil de îndată ce japonezii ar fi fost alungați din țară. Aceste condiții generale au forțat China să adopte o strategie al cărui obiectiv final era conservarea puterii sale militare, de vreme ce un atac direct împotriva japonezilor părea să fie sinucigaș. Pe de altă parte, luptătorii
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
fiecare parte fiind pregătită să reia războiul civil de îndată ce japonezii ar fi fost alungați din țară. Aceste condiții generale au forțat China să adopte o strategie al cărui obiectiv final era conservarea puterii sale militare, de vreme ce un atac direct împotriva japonezilor părea să fie sinucigaș. Pe de altă parte, luptătorii de guerilă au continuat rezistența în pungile izolate din zonele ocupate de japonezi. Ca rezultat, japonezii controlau pe deplin numai orașele și căile ferate, în vreme ce zonele rurale erau aproape în exclusivitate
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
să adopte o strategie al cărui obiectiv final era conservarea puterii sale militare, de vreme ce un atac direct împotriva japonezilor părea să fie sinucigaș. Pe de altă parte, luptătorii de guerilă au continuat rezistența în pungile izolate din zonele ocupate de japonezi. Ca rezultat, japonezii controlau pe deplin numai orașele și căile ferate, în vreme ce zonele rurale erau aproape în exclusivitate sub controlul partizanilor. Chiang și-a dat seama că, pentru a câștiga sprijinul Statelor Unite sau unei alte națiuni aliate, China trebuia să
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
strategie al cărui obiectiv final era conservarea puterii sale militare, de vreme ce un atac direct împotriva japonezilor părea să fie sinucigaș. Pe de altă parte, luptătorii de guerilă au continuat rezistența în pungile izolate din zonele ocupate de japonezi. Ca rezultat, japonezii controlau pe deplin numai orașele și căile ferate, în vreme ce zonele rurale erau aproape în exclusivitate sub controlul partizanilor. Chiang și-a dat seama că, pentru a câștiga sprijinul Statelor Unite sau unei alte națiuni aliate, China trebuia să se dovedească cu
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
cucerite în primele faze ale războiului, dar victoriile japoneze au început să se rărească pe la mijlocul anului 1938. Strategia chinezilor din acest moment era aceea de prelungire a războiului până când armata se întărea suficient de mult pentru a-i înfrânge pe japonezi. Chinezii au folosit uneori tactica pământului pârjolit într-o încercare de încetinire a înaintării japonezilor. Barajele și digurile au fost sabotate, ceea ce a avut ca rezulta marea inundație din 1938. În plus, numeroase întreprinderi industriale au fost demontate din zona
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
anului 1938. Strategia chinezilor din acest moment era aceea de prelungire a războiului până când armata se întărea suficient de mult pentru a-i înfrânge pe japonezi. Chinezii au folosit uneori tactica pământului pârjolit într-o încercare de încetinire a înaintării japonezilor. Barajele și digurile au fost sabotate, ceea ce a avut ca rezulta marea inundație din 1938. În plus, numeroase întreprinderi industriale au fost demontate din zona de coastă și strămutate în zonele din interior. În 1940, războiul a ajuns la un
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
au fost demontate din zona de coastă și strămutate în zonele din interior. În 1940, războiul a ajuns la un impas, fiecare tabără reușind puține victorii. Chinezii au reușit să-și apere cu succes pământurile în mai multe ocazii în fața japonezilor, în vreme ce pentru niponi, în zonele pe care le cuceriseră deja, rezistența îndârjită a locuitorilor făcea ca victoria să pară o posibilitate îndepărtată. Această situație a dus la luarea unor măsuri extreme de către japonezi, o versiune a tacticii pământului pârjolit: "Cei
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
succes pământurile în mai multe ocazii în fața japonezilor, în vreme ce pentru niponi, în zonele pe care le cuceriseră deja, rezistența îndârjită a locuitorilor făcea ca victoria să pară o posibilitate îndepărtată. Această situație a dus la luarea unor măsuri extreme de către japonezi, o versiune a tacticii pământului pârjolit: "Cei trei tot: ucide totul, fură totul, arde totul". În această perioadă au fost comise cele mai multe crime de război ale japonezilor. Pe 7 decembrie 1941, japonezii au atacat baza militară de la Pearl Harbor, ceea ce
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
o posibilitate îndepărtată. Această situație a dus la luarea unor măsuri extreme de către japonezi, o versiune a tacticii pământului pârjolit: "Cei trei tot: ucide totul, fură totul, arde totul". În această perioadă au fost comise cele mai multe crime de război ale japonezilor. Pe 7 decembrie 1941, japonezii au atacat baza militară de la Pearl Harbor, ceea ce a atras în război Statele Unite ale Americii. China a declarat oficial război Japoniei pe 8 decembrie 1941. China nu declarase război mai devreme, deoarece ajutoarele militare din partea
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
a dus la luarea unor măsuri extreme de către japonezi, o versiune a tacticii pământului pârjolit: "Cei trei tot: ucide totul, fură totul, arde totul". În această perioadă au fost comise cele mai multe crime de război ale japonezilor. Pe 7 decembrie 1941, japonezii au atacat baza militară de la Pearl Harbor, ceea ce a atras în război Statele Unite ale Americii. China a declarat oficial război Japoniei pe 8 decembrie 1941. China nu declarase război mai devreme, deoarece ajutoarele militare din partea unor națiuni neutre nu ar
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Datorită acestor probleme de dotare, artileria și armele grele disponibile erau repartizate de obicei brigăzilor specializate, nu diviziilor, ceea ce crea mari probleme comandanților chinezi, datorită problemelor de coordonare. Puterea relativă de luptă a diviziilor chineze era mai scăzută decât a japonezilor, dacă se iau în considerație și alte aspecte precum spionajul militar, logistica, comunicațiile și serviciile medicale. Armata Națională Revoluționară (ANR) poate fi împărțită în două mari grupări. Prima este așa-numita grupare "dixi" (嫡系, "origine directă"), care cuprindea diviziile instruite
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Armatei căii a 8-a, Noi armate a 4-a și a milițiilor populare s-au ridicat la un total de 1.300.000 de luptători. În 1940, luptele dintre cele două armate au ajuns într-un punct mort. În vreme ce japonezii ocupaseră cea mai mare parte a coastei de est a Chinei, luptele de guerilă continuau în zonele cucerite. Guvernul naționalist condus de Chiang Kai-shek își mutase sediul în capitala provizorie Chongqing. China, datorită capacităților industriale și a experinței de luptă
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
ai restului armatelor chineze. Deja Chaing pierduse o bună parte dintre cele mai bune trupe în timpul luptelor pentru apărarea Shanghaiului și a depins multă vreme de capriciile generalilor săi, care-și menținuseră autonomia față de guvernul central. Pe de altă parte, japonezii pierduseră foarte mulți oameni din caza sabotajelor rezistenței din teritoriile ocupate și avea deja mari probleme în organizarea și administrarea teritoriilor cucerite. Cei mai mulți analiști considerau că naționaliștii nu puteau fi capabili să continue lupta în condițiile în care cele mai multe fabrici
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
puteau fi capabili să continue lupta în condițiile în care cele mai multe fabrici din zona prosperă de est erau aproape în întregime sub controlul japonez. Aproape toate marile puteri ezitau să acorde un ajutor substanțial chinezilor, deoarece aproape toată lumea considera că japonezii urmau să câștige războiul și nu doreau să intre în conflict cu niponii, care ar fi fost capabili să pună în pericol coloniile din zonă. Marile puteri considerau că orice ajutor acordat Kuomintagului poate să înrăutățească relațiile cu japonezii, care
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
că japonezii urmau să câștige războiul și nu doreau să intre în conflict cu niponii, care ar fi fost capabili să pună în pericol coloniile din zonă. Marile puteri considerau că orice ajutor acordat Kuomintagului poate să înrăutățească relațiile cu japonezii, care se lăudaseră cu capacitatea de cucerire a Chinei într-o perioadă de numai trei luni. Germania și Uniunea Sovietică au asigurat un oarecare ajutor chinezilor mai înainte de escaladarea conflictului din Asia. Mai înainte de izbucnirea războiului, Germania și China dezvoltaseră
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
după atacul de la Pearl Harbor din 1941, când Kuomintangul a fost sprijinit generos să continue lupta. Opinia publica din occident a devenit treptat favorabilă Kuomintangului. La începutul deceniului al patrulea, opinia publică era favorabilă japonezilor. Totuși din decembrie 1937, după ce japonezii au atacat vasul USS "Panay " și după masacrul de la Nanking, opinia publică a început să fie defavorabilă niponilor, odată cu creșterea temerilor față de expansionismul japonez. În 1938, guvernul australian a împiedicat o firmă de stat niponă să cumpere o mină de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
1945, ajutorul pentru Chiang Kai-shek a fost limitat doar la ceea ce se putea transporta pe calea aerului peste extremitatea sudică a Munților Mimalaia, așa numita The Hump (Cocoașa). Cea mai mare parte a întreprinderilor industriale fuseseră capturate sau distruse de japonezi, iar Uniunea Sovietică nu putea să dea un ajutor însemnat, efortul ei principal fiind făcut pe frontul de răsărit. Datorită acestor factori, guvernul chinez nu a avut niciodată suficiente provizii și echipamente pentru organizarea unei ofensive majore. Chiang a fost
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
dorea cu putere să aibă controlul complet asupra trupelor chinezești, iar Chiang se opunea cu tărie. Stilwell nu înțelegea complexitatea situației, în condițiile în care comuniștii se întăreau neîncetat, iar Chiang trebuia să lupte pe mai multe fronturi, atât împotriva japonezilor cât și împotriva comuniștilor. Stilwell critica în mass media americană modul în care guvernul chinez conducea războiul reclama corupția și incompetența chinezilor direct la președintele Franklin Roosevelt. Chiang ezita să deplaseze multe trupe departe de frontul principal, deoarece chinezii suferiseră
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
capituleze în fața Aliaților și a uriașei superiorități industriale și în efective a americanilor. Aliații au început să-și piardă încrederea în capacitatea chinezilor de executare a operațiilor ofensive pe continentul asiatic și s-au concentrat în schimb pe lupta cu japonezii din insulele Pacificului. După trei luni de la încetarea ostilităților pe teatrul european de luptă al celui de-al doilea război mondial, ca parte a înțelegerilor făcute la Conferința de la Yalta, Uniunea Sovietică a lansat o ofensivă copleșitoare - Operațiunea Furtună de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Pacificului. După trei luni de la încetarea ostilităților pe teatrul european de luptă al celui de-al doilea război mondial, ca parte a înțelegerilor făcute la Conferința de la Yalta, Uniunea Sovietică a lansat o ofensivă copleșitoare - Operațiunea Furtună de august - împotriva japonezilor din Manciuria. După capitularea Japoniei în fața Aliaților, sovieticii au trecut la demontarea a aproape întregului echipament industrial din Manciuria și transportarea lui în URSS. În acest timp, comuniștii chinezi au găsit un excelent refugiu în Maniciuria, și au pus mâna
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
din Manciuria și transportarea lui în URSS. În acest timp, comuniștii chinezi au găsit un excelent refugiu în Maniciuria, și au pus mâna pe tot ce nu luaseră sovieticii, inclusiv pe stocurile de arme și muniții pe care le lăsaseră japonezii. Conflictele dintre China, Statele Unite și Regatul Unit s-au manifestat și în cursul Războiului din Pacific. Winston Churchill ezita să trimită în regiune trupe britanice ca să redeschidă Drumul Burmei, în condițiile în care mulți dintre militarii britanici fuseseră deja înfrânți
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Statele Unite și Regatul Unit s-au manifestat și în cursul Războiului din Pacific. Winston Churchill ezita să trimită în regiune trupe britanice ca să redeschidă Drumul Burmei, în condițiile în care mulți dintre militarii britanici fuseseră deja înfrânți în luptele cu japonezii în campaniile precedente. Pe de altă parte, generalul Stilwell considera că deschiderea Drumului Burmei era vital pentru China, în condițiile în care toate porturile țării erau ocupate de japonezi. Politica "Mai întâi Europa" inițiată de Churchill neglija în mod evident
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]