5,826 matches
-
și simplu de prin curtea casei și era cumva uimită de ceea ce se întâmpla cu mine. I se părea o ciudățenie înclinația mea, a unui copil de șase-șapte ani pentru aceste lucruri serioase, adică nu făceau parte din universul de joacă al unui copil. Îmi mai amintesc că, după ce am crescut, am citit undeva că România este prima țară din lume ce a construit avioane. Această informație mi-a stârnit curiozitatea și am început să caut. Am citit - după cum am zis
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
înafară doar de această veșnicie devoratoare, lacomă și fluidă ca o apă pe care nimeni nu o putea zăgăzui... Prin fața ochilor i se legăna deodată, ca o filă desprinsă din calendar, un instantaneu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacă și înotat, se apleacă deasupra valurilor domoale ce unduiesc spre țărm, atrasă de irizările luminii soarelui în apa mării. Adună apa în palmele făcute căuș și le ridică ușor la suprafață, încercând să-i vadă mai de aproape licăririle și
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
de nea. Fiind un copil introvertit, aveam lumea mea imaginară în care domnea armonia și, unde mă simțeam fericită și în siguranță. Același lucru se întâmpla și când ningea. Mi se părea că fulgii sunt prietenii mei chemându-mă la joacă, atât de zburdalnici erau. Într-o zi am ieșit în piciorușele goale, să prind câțiva fulgi de nea pe care să-i aduc în casă. Am plâns când, în mână, mi-au rămas numai câteva picături de apă. Ca să mă
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
Ediția nr. 762 din 31 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului îmi pare ziua mult mai scurtă, decât a fost când eram puști. cum îmi dădea mama o turtă și-o supă caldă cu găluști!... și o zbugheam din nou la joacă, cu bucătura între dinți, ca titirezii, pe toloacă și doar în somn eram cuminți! și, Doamne, câtă energie! și câte garduri mai săream și cum dădeam iama prin vie și câte dealuri călăream?! of, cât se mai ruga bunica, vrând
FUG CÂT MĂ ŢINE BRĂCINARUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348917_a_350246]
-
se ghicea a fi foarte aproape în spatele caselor, din care seară de seară, un adevărat concert de broaște, se făcea auzit acompaniindu-i somnul. Din loc în loc, șirul de case era întrerupt de câte un maidan cu nisip - locul de joacă al copiilor mai mici în zilele senine. Iar din mal, coborau ici și colo spre Dunăre, trepte la care opreau bărcile localnicilor din această zonă. Casa bunicii era în apropierea celui de-al doilea pod, umbrită de doi duzi înalți
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
râsul cristalin ce curge în cascade când te ridic pârâul să îl trec cu tine ori când te-alerg și iarba cald se-ndoaie sub tălpi desculțe ce te aduc spre mine ... Te iubesc pentru palmele ce așternuturi netezesc în joacă ori degete își plimbă pe hainele-mi curate și nod îndreaptă la cravată ori nevăzute scame le-ndepărtează toate ... Te iubesc pentru căldura ce-mi transmiți prin toată firea, prin ochi, surâs, îmbrățișări, sărut, prin glas șoptit ce-ncearcă să
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348955_a_350284]
-
se-aprinde. Omul e-atotputernic și-nvinge-n toate strașnic și când e bun și pașnic și când este nemernic. Destinul se supune în fața celui care oricând în viață are o altă opțiune. Omul poate respinge chiar moartea într-o joacă și e învins doar dacă pe sine se învinge. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1580, Anul V, 29 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348950_a_350279]
-
copilei din mine. Cuprinsă în brațe care mă susțin pe calul galopând pe dealurile ce parcă se prăbușesc în urmă. Cei doi câini lup de munte ai lui, singurii care ne-au însoțit, sunt liniștiți, nu latră. Nu sar a joacă în sus. Parcă ne păzesc de ceva numai de ei știut. ☼ O lumină argintie mă învăluie, mă dezvăluie înspre un spațiu care mă cheamă. Un tremur de așteptare ... o tăcere în care alunec. Zâmbetul misterios se revarsă din ce în ce mai cuprinzător, de peste
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
educația copilului și „răspund în fața legii” de ea. Nu este frivola Lege Ponta ci Legea Naturii care învinovățește fără drept de apel părinții neglijenți. În joc este viitorul copilului, viitoarea populație a urbei și a globului terestru. Nu este o joacă. În educație sunt entități în care natura ne ajută. Un copilaș învață să meargă, dea-bușilea apoi mândru în două piciorușe dolofane fără intervenția unor dascăli. Dragostea bunicilor poate avea un rol dar insignifiant. Spre exemplu Cosimo robotul japonez care poate
COPII NOŞTRI-NVAŢĂ CARTE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346949_a_348278]
-
munca-i muncă și atât! Știu oare părinții să transmită progeniturii munca și dorința de a muncii fără de care vor „suge” toată viață căci nu vor fi capabili să ducă o lingură la gură? Munca este deprinsă de copil prin joacă. Bineînțeles că exemplul maturilor din jur constituie o emulație bine, sau prost venită. Dacă ați fi citi Huckleberry Finnscris de Mark Twainați fi aflat de „cinstea” atribuirii sarcinii de „vopsitor” al gardului și „meritele” astfel confirmate. Este interpretarea dată de
COPII NOŞTRI-NVAŢĂ CARTE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346949_a_348278]
-
toaletă. Dar fiul tău nu este „turc” să facă așa ceva. Nu! O face fiindcă „este” bolnav se justifică câte un părinte. Bolnav ești tu, părinte iresponsabil! Ar trebui să vizitezi Mărcuța. Deci munca este prima etapă a educației. Muncă prin joacă completată cu ordine și disciplină. Dă-i timp de joacă. Este școala naturii pe care orice pui al faunei o urmează cu premiu și cununiță. Apropo, îmi revine în minte un film văzut cu mulți ani în urmă. Un general
COPII NOŞTRI-NVAŢĂ CARTE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346949_a_348278]
-
Nu! O face fiindcă „este” bolnav se justifică câte un părinte. Bolnav ești tu, părinte iresponsabil! Ar trebui să vizitezi Mărcuța. Deci munca este prima etapă a educației. Muncă prin joacă completată cu ordine și disciplină. Dă-i timp de joacă. Este școala naturii pe care orice pui al faunei o urmează cu premiu și cununiță. Apropo, îmi revine în minte un film văzut cu mulți ani în urmă. Un general de divizie ajunge prin ciudate împrejurări să îndeplinească funcția de
COPII NOŞTRI-NVAŢĂ CARTE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346949_a_348278]
-
Pe-atunci, într-o noapte geroasă de ianuarie, se afla împreună cu marea iubire a vieții sale, la mama viitoarei nănașe. La televizor. Urmărind singurul film al săptămânii. O insuportabilă poveste de iubire. Totul a început ca de obicei ca o joacă de copii puși pe șotii. Și cum prima jucărie este chiar inocența, grenada sub acoperire a condiției umane, Dio și Dana, o aruncau de la unul la celălalt, fără să-i bănuiască efectul devastator. De bunăcredință, cei doi îndrăgostiți jucau ping-pong
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
să-mi așez gândul. Lumina în cristale dansează, vine , cade lovituri fine, ating clape de pian iar sunete subțiri se-aud din eternitate peste petale ale cerului. Privesc acum spre geam în toiul nopții e lumină venită din gândire. O joacă de lumini sunt sufletele în nemurire desprinse din flori de rai se ating lin și cad în tăcere. Te caut printre petale, cu strigătul cel mai adânc al meu... eu cel din tine... și tu cea din mine... Referință Bibliografică
TE CAUT PRINTRE PETALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346307_a_347636]
-
om adult Dar dintre toate, cel mai mult Îmi plăcea să țopăi prin livadă Băteam mingea, încingeam o țurcă Alergam cu zmeele de sfori, De-a v-ați ascunselea... De câte ori, Nu dădeam părinților de furcă! Un cicirâde sau șotronul, Nevinovată joacă de-a părinți Ce au copii și nu-s cuminți Și-și încasează paraponul; Când ne prindea o burniță târzie Umblam ca niște paparude La furat de struguri sau de dude Nepăzită când găseam vreo vie; Cădea seara ca un
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346304_a_347633]
-
DOMNUL NOR ȘI DOAMNA PLOAIE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 662 din 23 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului DOMNUL NOR ȘI DOAMNA PLOAIE Domnul Nor și doamna Ploaie Însoțiți de țânci, o droaie, Cu poftă mare de joacă Boc, boc, boc ne bat la poartă. Noi ne-ascundem sub umbrele, Crezând că sunt puși pe rele, Însă stropii nu glumesc, Pe-unde ajung, șmotruiesc. Cât sunt ei de mititei, Cu perii și bureței, Mai cu-un gel, mai
DOMNUL NOR ŞI DOAMNA PLOAIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346519_a_347848]
-
cine știe ce motive, nu aveau proprii lor copii, și doreau să înfieze unul. Felul cum procedau, felul cum examinau un copil, cerând tot felul de detalii, o făceau dea dreptul furioasă. Veneau să-i privească pe copii la ore, apoi la joacă, parcă ar fi fost niște obiecte, sau jucării, pe care ei, oamenii mari încercau să și le procure. Întrebau de nume, de gradul de inteligență, de sănătatea copilului, apoi cu destulă șovăială în glas, “ pe acesta îl vreau”. Vă rog
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
cât de cât.. - Vedem noi până unde ajungem. Gelu o ajută pe Ana să se ridice de pe cearceaf și cum fata nu și-a mai retras mâna din a lui, au pornit alergând spre apă ca doi copii predispuși la joacă. Când apa i-a ajuns Anei deasupra șoldurilor, Gelu o luă în brațe și o ridică deasupra valurilor tot mai îndrăznețe cu cât înaintau spre larg. - Hei, ce faci? - Te iau la plimbare. Ești pe post de corabie și navigi
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
ce vrea să ofere și cât vrea să ofere. - De exemplu tu ce-ai avea de oferit? - Ce facem acum, negociem oportunitățile fiecăruia? - Nu, ne jucăm. Nu vrei să fi din nou copil și să iei totul ca pe o joacă? - Ar fi frumos, dar din păcate nu mai putem să revenim la acea vârstă minunată. Doar prin scris mai pot să las amintire acele frânturi din viață când mai eram copil. Gelu o luă pe Ana în brațe și porni
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
la acea vârstă minunată. Doar prin scris mai pot să las amintire acele frânturi din viață când mai eram copil. Gelu o luă pe Ana în brațe și porni cu ea spre larg. Fata dădea din picioare și țipa a joacă, plăcându-i cum era purtată deasupra apei și cum valurile treceau peste amândoi, determinându-l pe Gelu să sară în sus cu ea, să nu înghită apa sărată nici unul dintre ei. Când îi ajunse apa până la piept se opri și
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
Acasă > Impact > Aspirații > BIȚA, PORUMBIȚA Autor: Cornelia Curtean Publicat în: Ediția nr. 597 din 19 august 2012 Toate Articolele Autorului Soarele era spre asfințit. În apropiere se auzeau glasurile cristaline ale copiilor. Nu terminaseră joacă. Spre seară veneau tot mai mulți în parc. Picasem la marginea străzii, într-un loc unde iarbă crescuse mai mare. Priviam nedumerita și speriată. Singură cum eram, nu știam ce se va întâmpla cu mine. Pe alee vedeam cum treceau
BITA, PORUMBITA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/348419_a_349748]
-
golirii de conținut a vieții noastre, compensate prin crearea de artefacte cu conștiință, fie o expresie a unei tentații demiurgice” . Aceleași pretenții creatoare se întâlnesc și în metodele de inginerie genetică neîngăduite de Biserică: fertilizarea in vitro și clonarea, unde „joaca de-a Dumnezeu” duce la consecințe fatale, imprevizibile. d) Globalizarea economică, politică și culturală. Lumea este o imensă piață de desfacere, tot mai multe granițe dispar, se creează alianțe comerciale mondiale. Planul spiritual se cere a-l urma îndeaproape pe
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
s-a refuzat acest privilegiu. - Bătrânețea este verdictul vieții. - Cel mai greu lucru cu îmbătrânirea este că trebuie să asculți de copiii tăi. - Primul semn de senilitate este să crezi că le știi pe toate. - Oameni nu se opresc din joacă pentru că îmbătrânesc, ci îmbătrânesc pentru că nu mai știu să se joace. - Dacă îți porți copilăria cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată. - Cu cât s-a scurs mai mult nisip prin clepsidra vieții noastre, cu atât mai clar ar trebui să
BĂTRÂNEȚE de IONEL CADAR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348489_a_349818]
-
surâsului”, „Focul florii”, „Suflet de primăvară într-un copil cuminte”, „Crucea florii de liliac”. Și în sfârșit, ultimul capitol numit arhaic „Supt semnul SÂNZIENEI”, încheie seria de povestiri prin prezența a 15 titluri: „Timpul”, „Clipa gând”, „Cuvântul”, „Împlinirea tăcerii”, „Iubirea”, „Joaca”, „Sunt doar ploaia”, „Rostiri”, „Sunt azi din ieri”, „Iertarea”, „Îmbrățișare”, „Sacralitate”, „A dărui”, „Împlinire”, „Eternul feminin”. Sunt mesaje-povestiri de o... frumusețe aleasă, având parcă menirea să te facă să rămâi alert și să îți pară rău că se termina cartea
DANAELA ŞI IZVORUL IUBIRII de GEORGE ROCA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345065_a_346394]
-
un duh Să-nvețe-a nu se teme. Dar eu, că primul cel ales Necunoscând misterul, Floarea de lotus am cules Să fiu una cu Cerul. Iar ochiul critic mă privi Și îmi aduse-aminte Că legătura dintre vii E-o joacă de cuvinte. Ea este spiritul din noi Și cheia pentru poartă Cunoașterii de mai apoi, Ce multi îi spun că-i soarta. Acest principiu de-nțelegi Nu ai să bați zadarnic La poarta templului cu legi, Unde stă El cel
POEM de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/345144_a_346473]