3,759 matches
-
zis că pot să mă uit la Rugrats. —Bine, poți să te uiți la Rugrats dacă te Îmbraci În rochia albastră până vin Kirsty și Simon. 11.47: Totul e perfect sub control. Mă Întorc la rețetă. „Amestecați sucul de lămâie și brânza cu mucegai cu sosul béchamel rece“. Care sos béchamel? Dau pagina. „Pentru rețeta de sos béchamel, vezi pagina 74.“ Ce? Acum Îmi spun. Sună mobilul: e Rod Task. E un moment prost, Katie? Nu, deloc. Au! Ben, termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care a ieșit din mulțime și a luat-o În brațe pe Emily. Mami se simte atât de bine, că a râs până când i-au căzut lacrimile singure. Așa, cine vrea să mănânce o clătită? Vrei cu gem sau cu lămâie? Eu o să iau cu gem. E În regulă dacă-i iau cu mine, Kate? mă Întreabă Paula repede. Iar eu dau din cap pentru că, În mod evident, nu pot să vorbesc. Cu Ben În cărucior și Emily țopăind lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-mi ajungă la fix să acopăr tortul. Îmi ia opt minute să transform roca pentru glazură În praf. Am grijă să nu adaug prea multă apă caldă, picur apoi un strop minuscul de colorant galben. Iese o nuanță de lămâie mai decolorată: puțin cam prea sclifosit, un pic prea - cum să zic - ca rochia mamei premiantului clasei la ceremonia de absolvire a școlii preparatorii pentru facultate. Ne trebuie ceva mai vesel pentru o zi de naștere: galben-gălbenuș, galbenul lui Van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de droguri. Ce dracu’ o să-i zic lui Richard? Pe măsură ce dispare efectul ierbii, simt și greață, și o foame Îngrozitoare În același timp. Evaluez comparativ meritele brioșei uriașe cu afine cu ale autohtonei ei surori mai de soi, brioșa cu lămâie și susan. Le cumpăr pe amândouă. Îmi Îndes În gură bucăți din fiecare, alternativ, când ridic privirea și văd niște trăsături familiare de culoarea cărămizii aruncându-mi priviri Întunecate. —Iisuse, Katie. Sper că nu mănânci pentru doi. Am deja destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ochii săi explorau dincolo de salcâm și de sat iar gândurile sale alergau redescoperind amintiri recente și nu putea cunoaște și dimensiona pe cele viitoare. Se Îndrepta mereu către tulpina unui gutui, acolo unde mirosea niște frunze miraculoase, toți le ziceau ... „lămâi”, aveau un aspect verde-lucios și, odată rupte, Împrăștiau În jur un parfum dulce Înțepător. Apoi, cerceta cu privirea ograda și grădina, nu recunoștea mai nimic din mirificul său univers de la Cățălești, iar când Îi lipsea căldura alinturilor cu care-l
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
descopere de ce În răstimpuri Îi spunea ... Niță. Pe când se perindau cu Încetinitorul stoluri de fluturi albi, roșii și albaștri, lanurile de grâu și lucernă din Lunca Siretului, coșuri cu pești și plase cu raci, căpșunele parfumate care miroseau și a „lămâie”, moșul iubitor de copii și oameni obosiți, În marea sa bunătate Îl prelua pe Va cu mare gingășie și-l odihnea În marele său imperiu În care oamenii Își petrec aproape jumătate din viața lor obositoare. În somn a fost
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Încerca să-și vîndă acțiunile de la club. Hennessy traversă terasa În urma mea, fără nici o tragere de inimă. Un balcon Îngust Înconjura casa și ducea la o scară de piatră care urca dealul la vreo cincisprezece metri distanță. Un crîng de lămîi Își revărsase cîndva parfumul uleios asupra ferestrelor dormitorului, dar furtuna de flăcări trecuse și prin el, iar acum doar niște cioturi carbonizate mai răsăreau din pămînt ca o pădure de umbrele negre. — Dumnezeule mare, e o ieșire de incendiu..., am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei. Poate focul era mai puțin intens acolo. Ne-am croit drum de-a lungul coridorului către o Încăpere mică, a cărei unică fereastră dădea spre livada de lămîi. Cu tot efectul distructiv al focului, era limpede că aici o sensibilitate sofisticată născocise o tainică lume rafinată, aproape desăvîrșită. Un paravan chinezesc lăcuit separa dormitorul de living, iar pe latura opusă căminului, față În față, se afla ceea ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stîncoasă de deasupra casei Hollinger. Coincidență sau nu, Crawford abandonase Saabul aproape În același loc În care fusese găsit Jaguarul lui Frank cu tot cu sticla incriminatoare, conținînd amestecul de eter și benzină. Mă trăsni ideea că incendiatorul ajunsese În livada de lămîi urcînd scara de piatră, iar la Întoarcere, văzînd Jaguarul parcat lîngă stația de autobuz, profitase de ocazie ca să-l implice pe posesorul acestuia, lăsîndu-i pe bancheta din spate sticla pe care n-o folosise. Încredințînd Citroënul camerelor de securitate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
către est, turnurile hotelurilor din Fuengirola i se Înfățișau soarelui care cobora, așteptînd să Înceapă proiectarea spectacolului vesperal de sunet și lumină pe ecranele gigantice reprezentate de fațadele lor placate cu sticlă. De la platforma de piatră, povîrnișul cobora către rariștea lămîilor Înnegriți, apoi spre poarta din spate și spre garajul de lîngă casa năruită de incendiu. Am părăsit platforma și am pornit către livadă, cercetînd terenul pietros În căutarea vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vizetei, plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape Îmi atingea creștetul cu ghetele. I-aș fi făcut cu mîna de n-aș fi fost atît de preocupat de-ale mele, așa că am pășit mai departe printre cioturile arse ale lămîilor, zdrobind sub tălpile pantofilor fulgii de cărbune care acopereau pămîntul. Treizeci de metri mai Încolo, lîngă poartă, șoferul familiei Hollinger stătea cu spatele la vechiul Bentley, oprit pe alee. Mă pîndea, ca Întotdeauna, cu o privire fixă și un aer aproape amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În parcarea de la Închisoare rezervată vizitatorilor. L-am condus pe Danvila la mașină și, În vreme ce el Își aranja servietele pe scaunul de alături, am scos din buzunarul halatului meu flaușat setul de chei pe care Îl găsisem În livada de lămîi. Le-am testat În Încuietoarea portierei lui și, după cum bănuisem, nu se potriveau. Însă Danvila Îmi remarcă schimbarea din privire. Domnule Prentice, vă bucurați de șederea În Estrella de Mar? — Nu chiar. Dar e un loc plin de farmec - chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
durerii că se desparte de locul cel mai iubit. Își făcu ochii roată și văzu trandafirii din jurul bazinului. Atârnau diafani ca mătasea pe tijele coapte de zăpușeală. Îl văzu pe îngrijitor înțepând cu o săpăligă cuibul din jurul tufelor proaspete de lămâi, apoi șterse cu ochii mutrele amicilor lui, rând pe rând. Nu erau doar zartoshti, ci și circumciși ai profetului Mahomed. Semănau între ei, se înțeleseseră bine, însă dintr-odată i se păru că-i privește de foarte sus, că ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe ban, să se ajungă și ei. Negustorul grăbise pașii. Abia se descurcau în gloata pestriță. La întretăieri se deschiseseră bragagerii cu perdele tărcate și tejghele de zinc. Femei și bărbați se înghesuiau în fata tarabelor, să bea limonada cu lămâie, sau să ia un rahat cu apă rece. Fetișcanele îmbrăcate în rochii de stambă sau poplin mâncau semințe, hohotind șăgalnic la soldații ce se țineau pe urmele lor. Către gară, se ridicaseră prăvălii noi de cărămidă. Acestea luaseră locul vechilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poetul John Clare 6 și pe alții. Asemenea lui Disraëli7, a hotărât să uimească orașul ca dandy și frumoasele sale inele, acul său de cravată cu o camee antică și mănușile lui din piele de ied, de culoarea palidă a lămâii, erau bine cunoscute și erau cu adevărat privite, de către Hazlitt 1, ca fiind semnele unei noi maniere În literatură, pe când părul său bogat, cârlionțat, ochii lui frumoși și admirabilele mâini albe Îi confereau distincția Încântătoare și periculoasă de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În fildeș, celălalt modelat din ceară”. Avea tăvile lui de Tassie pline de geme, micuța bonbonnière* Louis-Quatorze, cu o miniatură de Pettitot, mult prețioasele lui „ceainice din porțelan nesmălțuit, lucrate În filigran”, lăcrița lui de morocco** pentru epistole, de culoarea lămâii și scaunul lui „verde de pomona”***. Ți-l poți Închipui stând Întins acolo, În mijlocul cărților și mulajelor și gravurilor sale, un autentic virtuos, un cunoscător subtil, răsturnându-și colecția lui splendidă de Marc Antoniu, răsfoind Liber Studiorum a lui Turner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mine. —Eu, de când a venit un tăntălău cu o sticlă de crème de menthe 1 la un cocktail și ne-a pregătit nuș’ ce chestie cu mentă care aducea a pastă de dinți cu frișcă, mă limitez la whisky cu lămâie, zisei, luându-mi paharul. Am sorbit un pic, de încercare. —Dumnezeule, da’ e chiar delicios. Convinsă pe loc, am tras o dușcă zdravănă cu paiul. Ia spune-mi țe ai mai făcut, zise Sally. —Eh, totul e OK, răspunsei eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu mătăsuri vechi și mototolite de toate culorile, îmbibate de prafuri frumos mirositoare. Avea obiceiul să treacă să mă vadă - Domnul să aibă milă de sufletul ei, oriunde s-ar afla! -, aducând spre vânzare talismane, brățări, parfumuri cu aromă de lămâie, de ambră, de iasomie sau de nufăr, și oferindu-se să ghicească viitorul. A băgat pe dată de seamă că aveam ochii roșii, așa că, fără să fie nevoie să-i spun de ce eram nefericită, a început să-mi citească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceeași zi, Într-un local de pe țărmul mării, tata a zărit, din Întâmplare, În timp ce eram serviți, doi ofițeri japonezi, la o masă alăturată, și am plecat imediat - nu Înainte ca eu să Înșfac grăbit o Întreagă bombe cu șerbet de lămâie, pe care am tăinuit-o În gura-mi pofticioasă. Era În 1904. Aveam cinci ani. Rusia lupta Împotriva Japoniei. Cu o plăcere plină de râvnă, revista englezească ilustrată săptămânală, la care era abonată domnișoara Norcott, reproducea scene de război pictate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele mele, parfum ce variază de la o specie la alta - de vanilie, de lămâie, de mosc sau cu miros dulceag, mucezit, greu de definit. Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe. În sfârșit, am văzut că ajunsesem la capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În depărtare, produse de curenții calzi În colaborare și coroborați cu (auzi pietrele cum se rostogolesc când se retrage valul?) vechi poeți elocvenți și cu comparațiile lor surâzătoare. Și printre bobițele de sticlă linse de mare, ca niște bomboane - cu lămâie, cu cireșe, cu mentă -, printre pietricelele adunate de valuri și printre micile scoici canelate, lucioase pe dinăuntru, apăreau uneori cioburi de ceramică, Încă frumoase, cu smalțul și culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
N-o vezi ce barie a scos din capul lui? Și avea profesoru’ și o burtă... Uite-așa.“ Se răsuci de câteva ori, mângâindu-și o burtă imaginară, imensă. „Zău, uite-așa o avea. Sunteți de acord că merită șase lămâi.“ I le-am dat. Mă trecusem pe listă la serviciu să cumpăr Istoria, dar ni se repartizaseră mai puține exemplare și la mine nu mai ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimic, Stacey. Nu-s eu ăla mofturos - e foarte important să fim la curent cu ce se-ntâmplă-n lume, înțelegi - fără cunoaștere am... — Da, bine - cum ziceți. În orice caz, dacă sunteți sigur... Îți fac stomacul cam cât o lămâie, ca să nu mai poți mânca mult. Îl capsează pe la mijloc, sau pe-o parte, pe undeva, nu-s sigură că exact pe mijloc, că nuș’ cât de mare ar trebui să fie normal, dumneavoastră știți? În orice caz, ajunge mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]