3,897 matches
-
bănui „un moment de tangență (și acesta ipotetic) cu realitatea comunistă a epocii”374: v. înnopteanu susține mâine un mare examen - și care nu este numaidecât exclusiv de conștiință - răspunsul pe care-l va adresa, cu credință în constanțele sale lăuntrice, nici nu are de altfel vreo importanță. Mopete de pildă, care invidiază egalitatea de spirit a lui v. înnopteanu știe că există îndoieli, dar că vreea nu nu va sta împotriva distincțiilor de mare mare hotărâre prin care v. înnopteanu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pândarul propriei ființe, să devii propriul tău torționar, unde te mai poți ascunde atunci ? Cel care te iscodește și te hăituiește în oricare ungher nu e decât o voce. Poate fi o voce la întâmplare, poate fi chiar vocea ta lăuntrică. O lumină puternică te orbește, nici măcar închizând ochii nu te poți feri. Nu vezi nimic, lumina scormonește ca un bisturiu în ochii tăi care sângerează. Auzi doar vocea care nu se răstește, e egală cu ea însăși tocmai pentru că e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cereți ceva, vorbiți rar și cu buzele rotunjite, să vă înțeleagă. Și nu faceți glume, că nu se prinde. Râde mereu, dar nu e vesel niciodată. — Bună alegere, spuse Maca. — Are și calități, spuse bătrânul, depărtându-se. Nu are frământări lăuntrice. De-aia nu obosește vreodată. Maca împinse ușa, să se poată uita în cârciumă, unde larma era în toi. Vorbeau atât de tare, încât, dacă ai fi aruncat deasupra lor un obiect plutitor, cum ar fi o eșarfă, zarva și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care trebuie să îi îndrumi permanent<footnote Henri Bergeron, op. cit., p. 28 și 30. footnote>. De asemenea, prin pocăință și paza poruncilor, sufletul trece de la moarte la viață și de la întuneric la lumină. În cateheza 23, Sfântul Simeon descrie durerea lăuntrică cauzată de păcat și lupta sufletului celui ce se pocăiește. Atunci când conștientizează rănile pe care le provoacă păcatul în sufletul său, omul se pocăiește, iar durerea și întunericul provocate de păcat sunt înlăturate prin lacrimile pocăinței care curăță și pacifică
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
în lumină<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, p. 296. footnote>. Trecerea prin ușa pocăinței se face prin împlinirea poruncilor divine care aduc ordine acolo unde a fost dezbinare, bucurie acolo unde a tronat tristețea, pace în locul tulburării și sfâșierii lăuntrice, și lumină în locul întunericului: prin credință tare și paza poruncilor, curățind iarăși mintea imaterială pe care prin bezna călcării poruncii am cufundat-o în pofta patimilor materiale și gustarea plăcerilor, să vedem în chip imaterial în cele materiale Lumina imaterială
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de spițerii, piper negru, scorțișoară, ceai. O candelă proptită de un trepied de sârmă ardea în fața unei icoane bătute în argint și rezemate deasupra unei mari case de bani. Rămași singuri, cu excepția lui Demirgian, care intra și ieșea din odăile lăuntrice, însoțind oamenii cu sacii, Saferian și Rapig începură a vorbi armenește și amândoi arătau foarte preocupați, iar cel dintâi chiar trist. Încetul cu încetul, semănară frazele armenești cu cuvinte românești, iar în cele din urmă, după examinarea sumară a fondului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
firească discreție, nu le putuse da față de Erminia toată extinderea. Compară pe Sultana cu Ioana. Între ele era o anume analogie fizică, același glas de alto, complexiunea planturoasă. Deosebirile erau cu toate astea mari. Sultana părea consumată de un foc lăuntric, ochii ei negri, părul tumultuos și creț reprezenta craterul, fumigația unui vulcan. Sultana era activă în pasiunile ei și, cu toate că n-avea niciodată ieșiri propriuzis dezordonate, ci aparent rezonabile și intelectualizate, ea punea toate facultățile spiritului în slujba unei obsesii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
opera lui Pirandelllo Șase personaje în căutarea unui autor putem să facem o analogie cu privirea la concepția lui Aristotel. La Pirandello este subliniată ideea de a reprezenta ceea ce e reprezentabil : “Știu foarte bine că fiecare își are viața lui lăuntrică pe care vrea să și-o scoată la lumină. Dar aici e toată greutatea: să scoți numai atăta căt e necesar în legătură cu ceilalți.” Aici demnitatea nu mai poate fi asociată cu virtutea, ci cu acea nevoie incontrolabilă de a avea
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
difuzarea filmului american Twelve Angry Men, datorită portretului sumbru făcut instituțiilor americane, intelectualii cehi și-au exprimat convingerea că "dacă acea țară poate realiza astfel de filme despre ea însăși, ei bine, acea țară are cu siguranță mândrie și forță lăuntrică, și este fără îndoială o țară destul de puternică și de liberă."32 Este adevărat faptul că firmele, universitățile, fundațiile, bisericile și alte grupări neguvernamentale dezvoltă pe cont propriu o putere blândă, care poate sprijini obiectivele politicii externe oficiale sau poate
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
un fapt foarte grav). Conflicte proprii ale concurenților Concurenții sunt victime ale propriilor lor derute: înțelegerea greșită a condițiilor concursului, modul neadecvat de a se prezenta, ridicarea unor pretenții nejustificate la resurse care nu intră în discuție; după cum, și conflicte lăuntrice (intrapersonale), precum, neconcordanța dintre resursele dobândite și aspirațiile prezente ale câștigătorului (Popova, 2006, p. 101). Conflicte legate de arbitrare Sunt situații, împrejurări când "arbitrii nu au grijă ca informațiile referitoare la regulile jocului, la criteriile de alegere a câștigătorilor, la
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
îl detest pe Nietzsche: în vidul conștiinței lui filozofice nu putea apărea decât voința, voința în forma ei cea mai proastă, ca voință de putere. La fel, eticul în genere nu trebuie să ajungă la virtuozitate, ci doar la consistența lăuntrică a ceea ce faci. Îmi place teribil vorba lui Kant că eticul e acea comportare care trebuie săvârșită în singurătate ca și cum ar fi săvârșită în comunitate. Îmi displace comportamentul care vrea să se instituie ca "etică pentru alții". De altminteri, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prins în jocul faptei condamnabile. De fapt, judecata te coboară, pentru că îți dă o superioritate pe care ți-o acorzi singur. Pitié pour les forts, spun eu; trebuie să ai milă pentru cei puternici, să-i înțelegi în sfâșierea lor lăuntrică și în felul acesta, printr-un al doilea pas, să-i depășești." Seara, Noica ne aduce câte ceva din corespondența ultimelor zile: articolul unui tânăr din Sighișoara, o scrisoare de la Emil Cioran etc. Ne citește articolul. Cînd scrii o carte trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit parodic și încearcă să-i ofere unele alternative
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Virginia întruchipează prototipul femeii virtuoase, al unei veritabile sfinte, însă din peisajul Povestirilor din Canterbury nu lipsesc nici portretizările unor sfinte autentice, canonizate, nu doar simbolice, care au avut curajul și demnitatea de a și jertfi viața pentru crezul lor lăuntric, ba chiar i-au 854 Ibidem, p. 126. 855 Ibidem, p. 127. 856 Michael Uebel, Public fantasy and the logic of sacrifice in the Physician's Tale, în „ANQ”, summer 2002, vol. 15, nr. 3, p. 33. 857 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit parodic și încearcă să-i ofere unele alternative
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Virginia întruchipează prototipul femeii virtuoase, al unei veritabile sfinte, însă din peisajul Povestirilor din Canterbury nu lipsesc nici portretizările unor sfinte autentice, canonizate, nu doar simbolice, care au avut curajul și demnitatea de a și jertfi viața pentru crezul lor lăuntric, ba chiar i-au 854 Ibidem, p. 126. 855 Ibidem, p. 127. 856 Michael Uebel, Public fantasy and the logic of sacrifice in the Physician's Tale, în „ANQ”, summer 2002, vol. 15, nr. 3, p. 33. 857 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai relevante pentru epoca în care sau scris și pe cele în care autorii s-au ocupat efectiv de existența personajelor lor, ca ființe în carne și oase. Textele în care autorii s-au axat excesiv sau exclusiv pe universul lăuntric al personajelor și pe speculațiile lor au fost mai puțin utile acestui volum. Am rezervat un capitol operei personajelor și el e de-ajuns. Dintre aspectele concrete ale vieții personajelor le-am ales pe cele care se apropie cel mai
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a putea Înțelege complexitatea noțiunii de individualitate, pe de o parte, tendința de proprie depășire a individualității, prin participare la mediu, iar de alta, lipsa unei stricte unități interne a individualității, prin caracterul relativ pe care Îl are principiul coeziunii lăuntrice a organismului. Această alăturare de fapte contrastante pune problema individualității umane În adevărata ei perspectivă. Cercetătorul se află În fața a două serii de procese neaderente, dar care, prin coexistența lor, dau individualității omenești adevărata ei situare față de realitățile exterioare. Această
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
autodepășire, individualitatea umană prezintă o integrare neîndestulătoare În unitatea proprie a structurii sale personale. Cu alte cuvinte, individul participă larg la o realitate supraindividuală, deși el Însuși nu este integrat sufletește Într-o formă statornică și prezentând În structura lui lăuntrică o unificare șovăielnică, flotantă. Problema individualității consistă tocmai În această Îmbinare aparent paradoxală de date, conducându-ne la o concepție esențial relativistă a noțiunii de individ. 6. Balans epistemic Între conceptele de evoluție și creație În formarea psihologiei umane Evoluția
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În individualitatea umană, alături de pătura somatică, vegetativă, o structură spirituală, o ființă viețuind pe plan social și În lumea valorilor: soma și nus; corp și suflet. La această treaptă omul s-a ridicat prin mijlocirea mai multor condiții exterioare și lăuntrice. Vom menționa, fără să putem stărui, importanța hotărâtoare pe care au avut-o În această dezvoltare limbajul articulat și deprinderea muncii. Prima activitate conduce la elaborarea abstracțiilor și desțărmurirea omului din actualitate și mediul imediat, a doua Îi creează imagini
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
importanța hotărâtoare pe care au avut-o În această dezvoltare limbajul articulat și deprinderea muncii. Prima activitate conduce la elaborarea abstracțiilor și desțărmurirea omului din actualitate și mediul imediat, a doua Îi creează imagini kinestezice și-i organizează anumite statornicii lăuntrice și discipline riguroase. Amândouă activitățile sunt condiționate de viața socială. Între fondul temperamental și funcțiunile superioare se articulează prin urmare o legătură, din care rezultă felul de a fi al individului. Fiecare om va avea În conduita lui socială un
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
raportului individualității cu ambianța; caracterul este rezultatul conviețuirii sociale; personalitatea Înfățișează momentul În care omul conștient de locul lui În lume și societate Înțelege să contribuie efectiv la modificarea mediului spiritual prin contribuția personală a valorilor spirituale cărora viața lui lăuntrică le dă expresie. 3. Conștiința - caracteristică fundamentală a psihologiei umane Ce este conștiința? Conform DEX: Conștiința este un sentiment pe care omul Îl are asupra moralității acțiunilor sale. „Există două forme de conștiință. Există mica noastră conștiință individuală, dominată de
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
capătul căreia se deschide tărâmul sterp al unei morți năpraznice? Din toate aceste motive, ocolul prin și alături de mecanismele constituirii jurnalului intim ca specie literară e mai mult decât un simplu exercițiu de poetică. Nu exemplaritatea destinelor, nu intensitatea tensiunii lăuntrice - oricât de spectaculoase, literar, ar fi acestea - sunt, În cele din urmă, relevante. Ci ideea că, supusă presiunilor multiple ale istoriei, fragila ființă a scriitorului continuă să pâlpâie. Și că atâta vreme cât memoria nu Îl va părăsi și nu ne va
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
gând Împotriva lui Însuși”19, precum și istoria unui eu care-și pune În joc, În fiecare clipă, condiția 20. Mișcarea dramatică petrecută În interiorul textului confesiv răspunde dorinței sale fundamentale de clarificare. Obiectivul prim al confesiunii e presentimentul unei frustrări: experiența lăuntricului se produce În paralel cu proiecția dramatică a pierderii de sine. Prins În capcana așteptărilor, eul resimte nevoia de a se obiectiva simultan cu obiectivarea caracterului dramatic al experienței la care se supune. Autorul de jurnale suferă aceeași tiranie a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unei peșteri ca să-și regăsească sursa originară. Dar, afundându-se-așa-n inima pământului, săvârșind călătoria asta-n adâncul lui însuși, a devenit alt om. Dac-are să iasă vreodată din singurătatea asta, are să bage de seamă că sufletul lui monolitic a suferit fisuri lăuntrice"358. De aici încolo intervin și diferențele parodice în raport cu originalul. Fixarea cronotopului se petrece mult mai târziu, după ce evenimentul propriu-zis s-a consumat. Ea este realizată de personaj în vederea transcrierii datelor în log-book, termen folosit cu obstinație și pentru a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]