4,013 matches
-
ai fi zis. Dar acești ochi aparent impasibili priveau acum drept în față monstrul ce se destindea cu încetul. Fulgerător, tarantula luă poziția de atac, cu toracele înălțat și labele din față ridicate, cu pântecele bine proptit pe cele patru labe dinapoi, ucigaș puternic și mândru, gata să-și slăvească gloria și oroarea în prada neajutorată din fața lui. Adânc aplecați peste terariul dintre brațele lor reunite, Soile și Herman păreau, străvezii la lumina luminărilor, doi șahiști construind pe eșichier o dramă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și moșierii, vine regele înapoi, e arestată, judecată și condamnată, băgată la pușcărie cu zece bărbați în celulă, toți de drept comun, toți tâlhari și violatori, și-apoi... apucată fără grabă, ținută de mâini puternice, dezbrăcată încetișor, pusă în patru labe și silită să profereze injurii la adresa patriei și partidului, și-apoi, noaptea-ntreagă, pe rând sau mai mulți deodată... ah, vino, Ionele! Acum! Ah, aaaaaah!...) ar fi-ncercat și Ionel trupul de copilă cu șolduri puternice și țâțe ce-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
demachiat. Într-o clipă rămaseră toate goale pușcă și trecură alături, la dușuri. Kotofei Ivanovici zăcea lățit pe podea în camera fetelor (întoarsă pe dos de parcă-ar fi trecut uraganul), nemișcat ca o blăniță decorativă, albă ca laptele. Doar pernițele labelor lui erau roz, în afară de una, negricioasă, la lăbuța din spate. Era așa de bine în libertate! Două luni stătuse cu maică-sa în cușcă, pe paie umede, mai întîi pisoi fără ochi bâțâind din cap după sfârcurile din blana marelui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cap după sfârcurile din blana marelui animal, apoi bîzdîganie cu ochii spălăcit albaștri, ce se limpeziseră curând până la adâncul pietrei de jad. Se juca cu coada mamei lui cea bălțată, o trăgea de urechi și, mârâind fioros, o mușca de labe până când o-ncasa, rostogolindu-se până-n colțul cuștii, mereu admirat, mereu apucat de ceafă de cineva, scos din cușcă și plimbat pe brațe, fără să aibă habar că era o anomalie genetică și un simpatic pui alb de panteră, apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asurzești urechile!" Când le veni rândul, intrară, dădură cu ochii de oribilul scaun, de tăvița de porțelan stropită cu sânge, de cleștii și pensele și oglinjoarele azvârlite pe ea. Și mai ales de brațele suspendate ale bormașinei, pliate ca niște labe de păianjen. Mort de frică, se așezase pe scaun tremurând atât de violent, că paharul cu apă se răsturnă. Când îl văzu pe doctor, mare, cu mâini păroase, că se apropie de el cu o cange de aluminiu în mână
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nimic. Ți-e și frică să intri în bezna mirosind a mălai încins. Oftezi ușurat când ai trecut mai departe, de parcă te-ai fi așteptat să țâșnească din gaura aceea umedă un torace păros de păianjen, să te-apuce cu labe scurte și puternice și să te tîrască-năuntru. Treci de casa vopsită-n toate culorile a unui fost ofițer, văduv, cu mica lui grădină de flori plină de pari cu globuri colorate în vârf și inima-ncepe să-ți bată mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
remarcabil în înfățișarea lui. Fără o vorbă, îi întoarse femeii spatele și, arătîndu-și prin halatul de mătase omoplații nemaipomenit de slabi, se așeză iarăși în fotoliul adânc de unde se ridicase. Pe măsuța din fața lui, cu picioare curbe și terminate cu labe de leu, acoperită cu cristal gros, se afla o planșetă pe care bătrânul se chinuia să fixeze în poziție naturală labele unui mare păianjen tropical, roz deschis ca pielea nou-născuților, pe care taxidermistul îl preparase în prealabil. O cusătură laterală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se așeză iarăși în fotoliul adânc de unde se ridicase. Pe măsuța din fața lui, cu picioare curbe și terminate cu labe de leu, acoperită cu cristal gros, se afla o planșetă pe care bătrânul se chinuia să fixeze în poziție naturală labele unui mare păianjen tropical, roz deschis ca pielea nou-născuților, pe care taxidermistul îl preparase în prealabil. O cusătură laterală pe pântecul sferic al creaturii, mare cât o minge de tenis, arăta că organele interne îi fuseseră extrase și înlocuite cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să scâncească alarmat în zăpadă, își dădu drumul, sprijinindu-și tălpile ghetelor pe lemnul fibros și, după o coborâre de câteva brațe, ca într-o fântână, se trezi atârnând deasupra unei săli fermecate. Își dădu drumul și căzu-n patru labe pe podeaua de gheață. Se ridică și privi uluit în jur: pereții fantasticei încăperi erau cu totul de gheață, și prin ei se filtra lumina puternică a amiezii. În cristalul masiv erau încrustați pești mari de apă dulce, cei mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Femei și bărbați, de o sută de ori mai înalți decât pământenii, purtau cu toții stigmatele unor vicii care-i desfigurau. Ură, luxurie și voluptate bestială, bucuria incestului și a torturii. Sub arbori necunoscuți, feline trântite pe-o parte își iveau labele musculoase, pântecele umflate. Cameleoni uriași înșfăcau căprioare cu limba. Coleoptere cât bivolii răpeau vitele, zdrobindu-le oasele în mandibule. Toate se reflectau livid în ochii lui Maarten, bile de cristal greu între pleoape uscate ca pergamentul. Pereții se-apropiau treptat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copil, de aceea trebuiau plimbați cu mare grijă, prin locuri dosnice și pustii, și tot se smuceau ca diavolii când zăreau vreuna din enormele pisici olandeze, cu zgărdițele lor cochete la gât. Într-o seară, lăsîndu-se târât de cerberul cu labe strâmbe, privind oriunde, la norii joși, la terasamentul de cale ferată, la femeile ciolănoase trecând pe bicicletele lor negre, numai să nu mai vadă fălcile negre și roz ale jigodiilor, Maarten se trezi într-un loc ciudat. Un castel de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care Maarten, încremenit de spaimă, cu creierul golit, rămase în urma evenimentelor. Urletul țâșni din propriul lui gâtlej și, în clipa următoare, se repezi către scena carnagiului. Dar marele mutilat stătea tăcut și liniștit pe căruțul său, iar câinii, așezați pe labele din spate înaintea lui, păreau acum trei învățăcei tibetani, pociți și respectuoși, ascultîndu-și maestrul. Limbile lor zdrențuite atârnau benevolent și, dacă n-ar fi fost piepturile încă-n zbatere după alergarea furioasă, ai fi zis că stăteau de ore-ntregi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei din sud? Și toate târfele din vitrine? era Gagan o știutoare? - știuse (provocase? proorocise? construise un model al lum" și-i dăduse drumul să se deruleze în țeasta sa mai vastă ca lumea, amuzîndu-se cum o omidă strivită de laba unui brahiosaur provoca, după scurgerea erelor, căderea unui papă în erezie și cum fâlfâirea unei aripi de fluture în Antile provoca un uragan în Malaezia? Era demonul lui Maxwell, înregistrînd și numerotând și urmărind fiecare subparticulă din întregul univers, definindu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aspru, amenințător. ― Ești rezultatul a două generații de muncă. Sute de frați savanți au muncit să aranjeze condițiile în care să crești și mai ales ceea ce trebuie să devii. Sărind de pe scaunul ei, Maria se opri pe masă, în patru labe. Rasa largă lăsa să i se vadă sânii mari, cu sfârcuri groase. Scârbos. Și când te gândești că militarul ăla e aproape îndrăgostit... ― Și nu mi-ai repetat tu, părintele, că nu v-am înșelat niciodată așteptările? Nu sunt eu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
echilibrul; ținându-și brațul opărit, își făcu loc printre arbuști, regăsind cărarea abruptă pe care urcase până la Rutger. înnebunit de durere, se năpusti spre apă, împiedicându-se și ridicându-se în mai multe rânduri. Ajunse la mal aproape în patru labe, se bălăci câțiva pași și căzu în genunchi pe pietrișul de pe fundul apei. O clipă mai târziu, scufundă brațul până la cot în apa curgătoare. Contactul neașteptat cu apa înghețată îi dădu senzația că un cuțit i se înfipsese în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și frigurile îi luase cinci. Acela era cel mai mic, să fi avut treisprezece ori paisprezece ani, pe acolo. Alergase mâncând pământul și acum era sfârșit. Mi s-a prăvălit înainte printre frunzele uscate și s-a târât în patru labe până la mine. Așa, vedeți? Dădu din mâini, ca să redea cât mai clar cele întâmplate, apoi urmă. Eu am încremenit, cu legătura de crengi în brațe. Nu știam că se zic, ce să fac. „Ajută-mă! îmi spunea el, dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oameni buni. Lucică era lung, negru, cu capul mare, se uita puțin încrucișat și cu buza de jos mereu atârnându-i parcă nu ar fi fost a lui, mergea cam într-o coastă și mâna stângă o ținea îndoită cu laba atârnând parcă ar fi fost lovită. Lucică avea pumnul mare și greu, pe lângă el mi se părea că sunt și eu mai tare. Cine se atingea de prietenul lui Lucică avea de pătimit. Aflase că-mi plac pozele și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-nțeles cățelul, venise, doar, să le aducă ceva bunicilor și avea să plece iute înapoi. Lui Cuțulache nu i-a venit să creadă că Sorin și Sorina nu erau în mașină. S-a dus până aproape de automobil și, sprijinindu-și labele din față de mânerul unei portiere, s-a uitat în mașină. Așa era! Cei doi lipseau. Tata l-a mângâiat pe cap și i-a spus cu blândețe: Prietenii tăi sunt acum la cămin, Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Hai, s-o ducem, că lui Ghiță i s-a făcut foame. I-auzi, ce gălăgie face?” Cățelul prinde cu gura toarta tuciului. Lasă, Cuțulache, lasă că ducem noi, amândoi! îi spune Sorin. Du-te, mai bine, și deschide cu laba portița de deasupra jgheabului, pe unde toarnă bunica mâncarea. Zis și făcut! Copiii au ajuns și ei lângă cotețul lui Ghiță. Așa, acum toarnă mâncarea încet, încet, să nu se verse nimic, căci purcelul e tare flămând. Poftă bună, Ghițulică
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mama, acum? N-o cunoaște. Păcat! Însă, pentru el, Cuțulache e și mamă, și frate și prieten mai mare. Unde să-l găsească? Ce-ar fi să urce scara ce duce în pod? Zis și făcut! Din pernuțele moi ale labelor își scoate unghiile ascuțite și, iată, a și ajuns sus. Simte în nări un miros puternic. Nu știe precis ce este, dar parcă i s a făcut foame. Și, doar, abia a terminat de mâncat laptele din farfurioară. Însă cum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ce anume dorește. Ca la o comandă misterioasă, ochii i-au devenit mai ageri, mustățile au început să-i freamăte, spinarea îi este ca un arc și, iată, unghiile i-au ieșit, parcă, și mai mult din pernuțele pufoase ale labelor. Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-i, Motănel îi și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și, mai ales, încearcă să nu faci zgomot. Acum-acum...” Un fâșâit se-aude, deodată, din locul în care este câinele. Ba nu, parcă de lângă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se află Cuțulache și-a făcut apariția o mogâldeață, toată numai ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă să doarmă, întinde lăbuțele și apucă fulgul. Îi dă, apoi, drumul, iar îl prinde, pe urmă-l împinge cu o labă, iar cu cealaltă-l apucă din nou. Ca un copil care se joacă pe trotuar cu o bilă ori cu o minge. Gata! Toată lumea la culcare! spune bunica asemenea unui comandant de oști. După somn, o să vă zbenguiți pe săturate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-ar fi mutilat cineva, după prescripțiile unei legi barbare, pentru a le arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare dintre mârțoage poartă, atârnate pe flancuri, două carcase de oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi [cazi] tu o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin de hac. [ANA] Bum, frumos! Dă-i înainte, suduie ca un muscal! [MUȚI] Singură ai spus, mamaie, că Homer îi natural Și ne-ai zis să spunem toate așa precum se grăiește, Ș-apoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]