2,844 matches
-
sau poate că pe ... Zânița! Se apropia noul an școlar, septembrie era cald și luminos, fără ploi, iar Soarele Încălzea și lumina sufletele oamenilor plini de nevoi și de binefacerile dictaturii muncitorești. Într-o zi În care cutreierând peste Întinsurile lanurilor de porumb, aproape bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i se umbriseră ochii, Omar presimțea înainte cu câteva ore furtunile, ploaia, zăpada și, câteodată, culcat în lan, auzea cum secara și rapița își trimiteau rădăcinile în bezna clocotitoare de sub țărână. Dintr-odată ajunsese la gândul că oamenii sunt doar un înscris între albul de sus și negrul pământului. Cineva citea slovele, dădea pagina, muind degetul când în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lor, mai scurte. În curând, apărură topometriștii, care alergau peste câmpul încă nedezghețat și-nfigeau picioroangele aparatelor în zăpadă. Măsurau cum autostrada o să taie proprietățile lui Godun, ca să lege câmpia de mare. Va fi ca o cale a regelui printre lanuri de grâu și de rapiță și-ntre ele, Homar & Godun va fi prima benzinărie. Maradona, antreprenorul de morți, îi propuse să se vadă mai des, ca să-și exerseze engleza, dar Omar ar fi vrut să-l evite pe oricare din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
au să bea din licoare la nuntă. Se dusese vestea că la Godun un „harap“ dormea în mansardă. În pustietatea din câmp, n-ai fi zis că-i păsa cuiva, însă prietenii soseau să îl vadă precum șerpii, târâș, prin lan. Omar nu voia să i se arate oricui. Stătea sub un nuc, lângă ferme, așteptând să treacă vâltoarea. Nu avea o poveste de spus. Toată primăvara lucrase să ridice garajul și rampa. Mai aveau de primit instalațiile pentru spălătorie și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nici să-l pierzi. După primii doi ani ai lui la Godun, casa ei era gata. Nu mai ocupa doar salonul din apartamentul-vagon, unde îl chemase odată, ci se stabilise în ranch-ul aflat dincolo de cartierul de vile, la capătul lanurilor de orz. Niciunul din grup nu-l văzuse încă. Veterinara păstrase misterul, așa cum făcea cu orice al ei. Era o clădire robustă, cu grajduri și cu un careu de manej, cu spații de locuit încastrate în bungalouri, ca într-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Păși în afară și se duse spre câmp ca spre un tărâm neștiut. Dintr-odată, Omar avea totul sub ochi, de la o înălțime de-un stat de om, și lumea îi părea diferită. Vedea limpede și de sus prigoriile din lan, albăstrelele, ca niște stropi de cerneală, un iepure și un bursuc argintiu, care dispăru într-o bortă. Brusturi cu frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o baie și să scape de blugii și de cămașa pe care simțise cum le îmbibă de nădușeală. Toată dimineața supraveghease vopsirea unei camionete și se învârtise în jurul oamenilor care lucrau. De câteva ori, privind largul, se lăsase în ademenirile lanurilor de grâu, care unduiau ca o mare frunzărită de vânt. Se oprise din treabă și se uitase până departe, în hăul zării, iar atunci, de la fereastra mansardei, făcuse la fel: măsurase în jur neclintirea însorită și, dintr-odată, știu că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ascundă ori să uite că și el mai trăiește acolo: un televizor mergea singur între două vitrine ticsite cu Red Bull și Coca-Cola. Lângă lac, vrăbiile care se scăldau în țărână dispăreau alungate de vânt. Tăceau broaștele și greierii în lan, iar Omar își auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care se dizolva chiar la limită, când simțea că înnebunește. În asemenea treceri era străin, presimțea că nu e de-al locului. Se simțea ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îți părea un golf înverzit, un joc de cotloane și ascunzișuri. Mulți veneau, mai nou, ca să intre în vicleșugul acestor rotiri și îndepărtări față de o scară în spirală, care apărea ca un ax al întinderii de vile și curți, de lanuri de rapiță și de grâu. Scara pentru ce e, Omar? întrebă Isabelle. Când ajungi în mijloc, te urci și vezi totul de sus, mai prinzi suflu, îți faci planul de mers mai departe, știi cum să nu te încurci... Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zâmbea: „Ce e cu Omar ăsta?“. „Ei, ce e! Îi place să vadă lume!“ Omar plantă o magnolie lângă iaz și vrejuri de mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea. Când i se pierdea cu totul din ochi, un tremur fierbinte îl străbătea dinăuntru. Nu-i plăcuse vreodată acel fior care îl făcea să se simtă nesigur și tulburat. Noroc că se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu, astfel că atunci când Omar părăsi garajul, să le iasă în întâmpinare, nu văzură decât un cap de bărbat tresăltând pe deasupra lanului. — Dumneata ești Godun? — Nu, sunt asociatul, Omar, dar sunt gata să vă ajut, zise prins de o încântare ciudată, fiindcă se gândea numai la șosea și la felul cum ar fi urmat să străbată întinderea foșnitoare de rapiță și de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cărămizii ori roșu- cireașă, ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți. Locatarii primeau drept de preempțiune, așa că, după trei generații, puteau să-și cedeze locul nepoților ori s-aleagă încă treizeci de ani. Părea un sistem fără
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și își șterse fruntea. Era un tip slab, cu fața ciupită și cu riduri adânci deasupra sprâncenelor. — Dumneata cum înduri să trăiești aici? Pare că e capătul lumii. Omar nu găsi că ar fi trebuit să răspundă. Se uită pe deasupra lanului, ca și cum el ar fi fost așteptat să facă măsurătorile. — Toate astea au să dispară... va fi Calea Soarelui, adică șoseaua, mormăi pentru sine și strânse ochii. Pentru o clipă, retina lui se blură ca lentila unui ochean întors de-andăratelea. — Ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mult spre ușă, când o voce strigase dinspre tejghea: „Afară arde! Arde în câmp!“. O combină care secera grâul se-aprinsese ca o torță uriașă și patru bărbați alergau să îl scoată pe băiatul prins în cabină. Era ca și cum în mijlocul lanului s-ar fi aprins un altar înalt, cu jertfă cu tot. Nu știa cum în minte i se născuse un gând ca ăsta. Topometriștii își sorbiseră ciorba și transpirau așteptând următorul fel de mâncare. Omar se lăsă în iarbă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se- aleagă din crupa ta de piază afurisită!“. Se credeau amândoi urmăriți de încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului“ și al întinsului cvartal de case. — Smintiți superstițioși! spunea Veterinara, priponindu-l sub nuc, tocmai ca nici cârnățarul, nici antreprenorul de morți să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
interesau, parcă, decât degetele. ― Se întreba, poate, cum ar fi arătat strivite. ― Mi-au trecut prin minte multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și la faptul că, poate, n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cel mai puțin la rolul de simplu cititor. Numai că nu se alesese din medicină cu nici un dirham, căci nu de pe urma ei trăia: avea în bogata Vega din Granada, nu departe de pământurile sultanului, o duzină de sate înconjurate de lanuri de grâu și de orz, de livezi de măslini și de alte soiuri de plantații admirabil întreținute. Recoltele sale de grâu, de pere, chitre, portocale, banane, dar și de șofran și de trestie de zahăr, îi aduceau, zice-se, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a privit țintă în ochi: — Ți-a surâs norocul, tinere prieten, și sunt fericit pentru tine de parcă ai fi copilul meu. Dar fii cu băgare de seamă, căci bogăția și puterea sunt dușmanele dreptei judecăți. Când te uiți la un lan de grâu, nu vezi că unele spice sunt drepte, iar altele îndoite? Asta, pentru că cele dintâi sunt goale! Păstrează-ți modestia care te-a adus spre mine și care ți-a deschis, din voința Celui-de-Sus, căile norocului. * * * Anul acela a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu aveau timp de pierdut. —OK. Întoarce aici. Era un drum accidentat, îngustându-se rapid până când ajunse cât o pistă de motociclete. Potrivită pentru un tractor, dar dificilă pentru un Subaru închiriat. —Intră pe ogor. OK. Omoară motorul. Era un lan de bumbac, suficient de înalt ca să ascundă mașina, exact cum fuseseră informați. Băieții care studiaseră terenul făcuseră o treabă bună. Cei patru începură să se schimbe în haine negre. Ziad le dădu fiecăruia cagule de pus pe cap și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în buzunar, o brichetă și o versiune miniaturală a unei arme semiautomate: pistolul-mitralieră Jericho. Ziad și Marwan duceau în spinare bidoane folosite de cicliști pentru apă. În amândouă era benzină. Cunoșteau cu toții planul: aveau de mers douăzeci de minute prin lanurile care aparțineau chibuțului până când puteau să-și vadă ținta. Imediat ce se vor asigura că nu e nimeni prin preajmă, se vor mișca repede și vor ieși. Ziad vedea luminile din zonă. În curând lanul va fi înlocuit de asfaltul parcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de mers douăzeci de minute prin lanurile care aparțineau chibuțului până când puteau să-și vadă ținta. Imediat ce se vor asigura că nu e nimeni prin preajmă, se vor mișca repede și vor ieși. Ziad vedea luminile din zonă. În curând lanul va fi înlocuit de asfaltul parcării pentru vizitatori și al drumurilor de serviciu. Va fi și el luminat. Asta va fi zona cea mai periculoasă. După cum se aștepta, văzu în curând indicatorul în engleză și ebraică ce le ura bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mare parte a celor douăzeci de minute cât a durat tăcutul lor drum de întoarcere prin ogoarele chibuțului. Prima mașină de pompieri a ajuns cam în același moment în care cei patru au găsit mașina pe care o lăsaseră în lanul de bumbac. Pe drumul de întoarcere către Afula, numărară cel puțin încă două camioane de pompieri și mai multe mașini de poliție mergând în direcția opusă. Ziad scoase telefonul ca să-i trimită un mesaj directorului: „Ascunzătoarea nu mai e“. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în fine, un simulacru de natură. Citisem, în adolescență, câteva gânduri ale lui Carlo Levi, în Cristos s-a oprit la Eboli, pe acest subiect și am înțeles, atunci, de ce-mi plăcea și mie să-mi fac nevoile în lanul de porumb din grădină decât în privata din fundul curții. Îți dă un sentiment stenic de libertate, de contopire cu natura, de fiu slobod al naturii. Probabil unul dintre multele (puținele?) sentimente ancestrale rămase în noi, una dintre amintirile - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mobilizare, să zicem, și așa ei ne frecau cu comitagii în Cadrilater. Ungurii, și ei, ce așteptau, bun înțeles că săreau și ei, ne încercaseră deja la Sighet sau Satu Mare cu niște atacuri ale patrulelor lor de grăniceri prin lanul cu porumb, s-a tras atunci, am intervenit la colonelul Păsculescu de la Sighet, că era vecin cu o colegă de comercială a nevestii lu’ Ciurdinski, ăl de-a botezat nepotul pretorului Măzăriceanu, de la Bumbești, care ține nevastă de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]