5,821 matches
-
noapte de iulie, cu Fordul acoperit de pulbere albă. S-au întâmplat multe în noaptea aceea: au intrat în apă orbecăind, au băut șampanie, au cântat pe terasa unei case. Către ziuă, au luat o barcă și-au pornit în larg. Zogru ațipise puțin. Nu și Lili, care, la un moment dat, de liniște și toropeală, a sărit în apă, așa, mai mult ca să trezească lumea. Erau departe de țărm, la mama dracu’, și amândoi erau obosiți. Când Lili a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
profesor coordonator Gheț Octavian Veșnica lună Din cer veșnica lună Coboară-ale ei raze De parc-ar fi străbună Printr-ale ale ei faze. Ca pe o stea plăpândă, Ca pe un vechi catarg Lumina tremurândă De tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina Și-mi freamătă chemare Doar pomul și surdina Tăcere... M-afund în mii de gânduri, M-afund în mii de stări
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiica ta care va deveni în curând femeie? Câți epah de orz aveți în Succoth și câți de grâu? Mama nici măcar nu-și mai amintea apoi toate întrebările pe care i le-a pus, dar a răspuns la toate, pe larg și dintr-o suflare, fără să-și ia ochii de la Bunica. Asta a uimit-o pe bătrână, care era obișnuită cu oameni mai slabi, dar Lea nu se intimida. Cele două s-au uitat fix una la alta. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în liniște, aproape în șoaptă. Iosif stătea singur, cu sprâncenele încruntate, cu falangele albe pe brațele scaunului. Nici mie nu-mi era ușor, pentru că era imposibil să vorbesc cu Benia fără să fim auziți. Doar fiii lui Iosif erau în largul lor. Menashe și Efraim își potriveau măgarii la pas, Huppim și Muppim, și inventau povești despre ei. Aruncau o minge de la unul la altul și râdeau și se plângeau că au fundurile albastre și negre de la atâta călărit. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
le pare, și sincere condoleanțe, iar mama le făcea numai semn cu capul, și dădeam și eu din cap, și așa am înaintat spre treptele principale, nu mai văzusem până acum poarta cea mare, neagră, cu ornamente aurii, atât de larg deschisă, e drept că nici n-am fost la multe înmormântări, iar la una ca asta în nici un caz, și treptele erau pline de oameni, dar, când au văzut-o pe mama, s-au dat și ei frumos la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de joacă al copilăriei mele, nu m-am putut Împiedica să nu simt că mi se taie respirația cînd am văzut Înălțîndu-se În fața mea menhirii de la Ty Kern. Șase uriași din granit Înfipți În semicerc În jurul unui dolmen, Întorși spre larg, și despre care legenda spunea că atunci cînd luna e În creștere, Încă se mai Înroșeau de sîngele jefuitorilor de corăbii. Am privit monoliții unul cîte unul; soarele de iunie le dădea o aparență fals blajină, m-am oprit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
XVIII, explică Marie. Plecat pentru șase luni la pescuit, nu s-a mai Întors niciodată. Foametea s-a instalat la Lands’en, așa că, pentru ca toți să poată supraviețui, șase insulari au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În nopțile cu furtună, agățau felinare de coarnele vacilor și le plimbau pe faleză În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
20 mai 1968 din Télégramme de Brest. În ziua aceea, cum Îi explică ea lui Fersen trăgîndu-l spre vîrful sitului de la Ty Kern, zece milioane de francezi erau În grevă, iar În seara respectivă o puternică furtună făcea ravagii În largul coastelor de la Finistère. Rafale de vînt de forța 8, valuri Înalte de cinci metri. Un adevărat infern. Or, farul, care la vemea aceea funcționa, căzuse În pană și nici un electrician nu venise să-l repare. Lucas Înălță capul și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el a căzut rău, a murit pe loc. Toate astea erau Într-adevăr consemnate În amănunt În dosarul pe care Stéphane Îl obținuse de la arhivele poliției. Lucas scoase atunci fotocopia articolului despre necunoscuta din Molène. - Femeia asta a naufragiat În largul insulei Lands’en, acum treizeci și cinci de ani... De vină a fost probabil o ceată de ștrengari care nu-și dădeau seama ce făceau, trei dintre ei sînt acum morți: Gildas, Yves și Loïc... - Ce legătură au cu mine? SÎnt cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i fixeze, fără să scoată o vorbă, pe cei doi polițiști, unul după altul, cu sfidare și dispreț, apoi cu lehamite și oboseală. Era inaccesibilă. - Cine a avut ideea de a se duce să arunce trupul lui Mary În largul mării, la Molène, În noaptea de 20 mai 1968? Întrebă abrupt polițistul. Bătrînul Pérec sau dumneata? Nu avu nici cea mai mică reacție. Atunci ei dezvoltară ipoteza unei comori eșuate după naufragiul provocat de copii, vorbiră de Împărțirea comorii Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti să deschidă ușa și se năpusti afară. Nu făcuse decît un pas cînd lovitura se abătu asupra ei. 19 În timp ce Ryan gonea cu toată viteza spre larg, Lucas se năpustea ca lovit de streche În portul din Lands’en. Vorbea la telefon cu Morineau care Îl Înștiința, de la far, unde se găsea, că ușa cedase la focuri de revolver, trase se pare cu arma de serviciu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
creierul. Avu nevoie de un moment ca să-și adune mințile și Înțelese atunci că singurele care ar mai fi putut avea o anume eficacitate În situația aceea erau elicopterele de la baza aeronavală. Pe puntea din spate a vedetei oprite În largul mării, Marie zăcea inconștientă. O jerbă de stropi Îi udă brusc chipul, se sufocă, deschise ochii și se Îndreptă, Încă năucă. Aplecat deasupra ei, Ryan o observa. Ea dădu să se tragă Îndărăt văzîndu-l că ținea În mînă propria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care i-o Întindea ca s-o ajute să se ridice. Se uită jur-Împrejur, cît vedeai cu ochii nu se zărea nici un punct de reper. Vasul se legăna În liniște. - Am să te debarc pe o insuliță pustie În largul Finistère-ului. Am să mă Întorc apoi la Lands’en ca să caut restul prăzii, iar apoi am s-o șterg. De Îndată ce am să fiu În afara apelor teritoriale, am să-i sun pe polițiști ca să le semnalez unde te afli. - SÎnt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el? Viața mea nu mai are nici un rost. Iar tu Îmi vorbești de bani! Am mai mulți decît pot cheltui. RÎse scurt, un rîs ca un plînset. - Da, voiam să fug, dar nu așa cum Înțelegi tu. Voiam să fug În larg și să mă scufund, pentru ca tot coșmarul ăsta să se sfîrșească și, cu voia lui Dumnezeu, să mă duc lîngă Loïc. Glasul i se frînse. Lacrimile Îi șiroiau În tăcere pe chip. Era pentru prima oară că Marie o vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiți șase. Tu erai acolo Împreună cu Gildas, Loïc, Yves... Cine erau ceilalți doi, Gwen? Tot nimic. - Valurile erau Înalte de cinci metri și se spărgeau cu putere de recifele din golf. În noaptea aceea, un vas era În pericol În largul insulei Lands’en cînd niște lumini s-au aprins pe faleză... Spune-mi, Gwen, ați mers cu comparația pînă la a agăța felinare În coarnele vacilor, sau v-ați mulțumit doar să le agitați pe cele de furtună ținute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca și ei, poate și mai mult Încă? Fiica Yvonnei dăduse din umeri. - E simplu. Christian a șters-o primul fără să mai aștepte, ca un laș ce era Încă de pe atunci. Motorul Diesel icni și se opri. Ajunseseră În largul mării. Ceremonia putea Începe. Marie se apropie de cele două sicrie pe care tatăl ei le urcase la bord și Îl ajută să le dea drumul În apă. Era dorința lui Loïc să fie scufundat În mare după moartea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apele adînci. Bulele de aer plesniră la suprafața apei, apoi se răriră pînă dispărură cu totul. Marea Își reintrase În drepturi. La Întoarcerea la Lands’en, Marie află că logodnicul ei, Christian Bréhat, era În mod oficial dat dispărut În largul mării și văzu În asta semnul unui destin care-l ajunsese din urmă pe marinar cu o Întîrziere de treizeci și cinci de ani. Naufragiatorul naufragiase la rîndul lui. Cercul se Închisese. Continua să stea ghemuită Într-un colț de pe chei cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pare. Era plină de sînge, hainele, pieptul, pîntecele, totul era mînjit de sînge... Avu o strîmbătură de dezgust care se transformă Într-un rictus amar. - Arthus și Pérec hotărîseră deja totul. Aveau să lesteze trupurile și să le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot ce căzuse, să ard tot, să fac să dispară tot... Dădu din cap, pierdută În gînduri. - Ștrengarii noștri făcuseră asta... Nu Îți poți denunța propriii tăi copii... Și apoi, naufragiații erau cu toții morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mînă-n mînă cu PM. În orice caz, se va simți mai liniștit dacă i se va găsi corpul. - La ce te gîndești? - La Ryan, afirmă el cu aplombul minciunii. - Complicii lui și cu el erau irlandezi, ce au căutat În largul insulei Lands’en după atacul de la bancă, În loc să se se Îndrepte spre Irlanda? Marie nu Înțelegea, era Într-adevăr ciudat. Cele cîteva informații pe care le căpătase despre frații Sullivan printr-un fax trimis de Caradec erau succinte, și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și zărise un om care plutea Între viață și moarte, foarte departe de zona naufragiului, la mai multe mile distanță de orice drum comercial. O șansă la un milion ca un vapor să se aventureze În acea redutabilă trecătoare, În largul insulei Terra-Nova. O șansă la un milion ca cineva să supraviețuiască mai multe zile Într-o apă brăzdată de curenți reci. O șansă la un milion. Lucas nu credea că are mai mult de atît pentru a o păstra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea pe Lucas ceva mai departe, ca și cum Îi venea greu să aibă genul acela de discuție În preajma capelei. Lucas Îi povesti revelațiile datorate lui Pierric, ea Îl ascultă cu o extremă atenție, cu chipul de nepătruns, cu privirea pierdută spre largul mării pe care cu siguranță nici măcar n-o vedea. Își spuse că va fi nevoit să se lupte din greu, chiar să amenințe, ca să scoată de la ea cîteva frînturi de spovedanie. Rămase uluit cînd ea Începu să vorbească. - Eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vezi bine că... Atunci, Ryan o Împinse violent pe Marie În brațele polițistului. Dezechilibrați amîndoi, abia avură cînd să-l vadă Încălecînd balustrada pasarelei. Erwan de Kersaint schimbă o ultimă privire cu fiica lui, apoi se Întoarse cu fața spre larg, Îndepărtă brațele și plonjă În vid În celebrul salt numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine, dar nu mai văzură decît un enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Toussaint, plecară Împreună la Soulac, la casa de vacanță a fratelui Annabellei. În prima dimineață, s-au dus Împreună pe plajă. El se simți obosit și se așeză pe o bancă, În timp ce ea continua să meargă. Marea vuia În larg, rostogolindu-se cu o mișcare vagă, cenușie, argintie. Spărgându-se de bancurile de nisip, valurile formau la orizont, În soare, o ceață strălucitoare, superbă. Annabelle, siluetă aproape imperceptibilă În bluzonul ei de culoare deschisă, Înainta de-a lungul țărmului. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vrut să - . Vroia altceva și eu nu știam ce. Vorbea În doi peri și nu mă simțeam la Îndemână. Doar după mulți-mulți ani aveam să aflu că așa se purtau femeile cu oamenii: Îi făceau să nu se simtă În largul lor indiferent ce ar fi vrut de la ei. Încurcau lucrurile, amestecau dorințele și, În general, nășteau o nemaipomenită brambureală În care se simțeau ca peștele În apă. M-am ridicat În capul oaselor. Speram s-o fac pe Vinas să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deschis ușa, am văzut că era pictor. În mijlocul living-ului se afla un șevalet cu o pânză nouă și pe toți pereții erau niște picturi uluitoare făcute de Kraft. De câte ori vorbesc despre Kraft, alias Potapov, mă simt mult mai în largul meu decât atunci când vorbesc de Wirtanen, alias Dumnezeu-știe-cine. Urma lăsată de Wirtanen nu se deosebește de cea lăsată de un viermișor care traversează o masă de biliard, în schimb, dovezi ale existenței lui Kraft sunt pretutindeni. Chiar în clipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]