4,107 matches
-
trebuie să îmi schimb viața, spusese el, prin asta am primit un avertisment, cine ar fi putut ști că era pus la încercare, mă ridic din pat și ies pe terasă, privesc spre strada aceea tăcută, costumele de baie se leagănă deasupra mea, împrăștiind un miros înșelător de praf umed, asemenea mirosului primei ploi. Aici îl văzusem îndepărtându-se, cu rucsacul pe umeri, cu gâtul uscat încercasem să îl opresc, aruncând către el pietrele furiei și ale jignirii, cum se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Auf Wiedersehen, am răspuns. Au trecut optsprezece ani de atunci, dar îmi amintesc ziua aceea de pe pajiște cu lux de amănunte. Muntele părea de un verde sclipitor pentru că cele câteva zile de ploaie cur\Țaser\ praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația că priveliștea era dureros de frumoasă. O adiere de vânt a străbătut pajiștea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lichidul să alunece pe gât în jos, până în stomac, simțind cum se răspândește în fiecare colțișor al trupului meu. Am mai luat o gură și am pus plosca la loc, în rucsac. Mi se părea acum că lumina lunii se leagănă în acordurile muzicii. Naoko și Reiko s-au întors de la baie după douăzeci de minute. — Vai de mine, când am văzut de afară cât este de întuneric în cameră am crezut că ți-ai făcut bagajele și ai plecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
siguri, ca una care cunoștea fiecare colțișor. Drumul urca pieptiș și nu prea mai aveam suflu și pentru vorbe. Naoko era îmbrăcată în blugi albaștri și cămașă albă și își ducea haina în mână. Îi priveam părul lung și drept, legănându-se pe umeri. Din când în când se întorcea și îmi zâmbea. Poteca urca și urca amețitor, dar Reiko nu slăbea deloc pasul. Naoko se ținea după ea, ștergându-și sudoarea de pe față. Deoarece nu mai urcasem de mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu arma automată aproape că și-a lipit fața de asfalt și a tras pe sub rulotă făcÎnd-o să sară-n sus și - sigur că da - unul dintre băieți s-a prăbușit, căzÎnd pe trotuar cu capul pe bordură. Se legăna acoperindu-și capul cu mîinile, și șoferul trăgea-n el o rafală de gloanțe, În timp ce negrul Își reîncărca arma. Trotuarul era acoperit de urmele gloanțelor ca niște stropi argintii. Celălalt tip l-a tras de picioare pe cel lovit Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Intrase În prima cîrciumă care-i ieșise-n cale, Își luase sticlele și urcase pe vas. Se trezise cînd am pornit vasul și apoi se culcase la loc. CÎnd m-am oprit În golf și vasul a-nceput să se legene puțin pe valuri s-a trezit din nou. — Știam eu c-o să mă iei cu tine, Harry. — Te iau pe dracu’. Nici măcar nu ești trecut pe lista echipajului. Chiar că-mi vine să te-arunc peste bord. Mereu pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
metru și ceva. — Tre’ să ancorăm. Dacă se-ntîmplă ceva și n-avem timp s-o tragem Înapoi, o rupem sau o tăiem. Eddy a lăsat frînghia și cînd a atins În cele din urmă fundul a fixat-o. Vasul se legăna, cu pupa intrată la apă. — E fund nisipos, să știi. CÎt are apa la pupă? — N-are mai mult de-un metru. Ia pușca, i-am spus. Și ai grijă. — Lasă-mă să iau o gură. Era Îngrozitor de agitat. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de grifon, spuse cea mai rea dintre leoaice. Și cred c-o să te omor și-o să te mănÎnc cu aripi cu tot. Asta Îl Înspăimîntă foarte tare pe leul cel bun, pentru că-i vedea ochii galbeni și coada care se legăna și sîngele Închegat pe mustăți și Îi simțea respirația foarte puturoasă, pentru că ea nu se spăla niciodată pe dinți. Și mai avea și bucățele de negustor hindus rămase sub gheare. — Nu mă omorî, spuse leul cel bun. Tatăl meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Față-Balegă. DĂ-ți și tu seama. Ești un detectiv, doar. Acum era mulțumit. El fusese cel care atacase și se simțea așa cum se simțea În zilele bune, Înainte să-și cîștige pîinea din hrănitul și culcatul unor turiști care se leagănĂ În balansoare pe verandă În timp ce se uită la lac. — Auzi, băi, Platfus, acum mi-am dat seama de unde te știu. Tu nu mă mai ții minte, Platfusică? PĂdurarul Îl privi atent. Dar nu-l ținea minte. — Te știu din Cheyenne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
David văzu sîngele care Îi curgea pe o parte; atunci taică-său Își ridică pușca și trase - elefantul Își Întoarse capul, mișcîndu-și greoi, Încet, colții uriași, și Îi privi; cînd taică-său trase și cartușul din țeava cealaltă, elefantul se legănĂ, ca un copac tăiat, și, cu o izbitură, se prăbuși către ei. Însă nu era mort. Se oprise și acum era la pămÎnt, cu umărul rupt. Nu se mișca, dar, așa cum Îl privea pe David, privirea Îi era cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
puțin la toaletă. — Bine, domnule. Era bine, cum mă băgasem Între cearceafuri, sub pătura groasă, cu tot Întunericul Ăla din jur și de afară. Fereastra de jos era deschisă și intra aerul răcoros. Jaluzelele erau trase bine și vagonul se legăna puțin, Însă părea foarte stabil și mergea repede, iar din cînd În cînd se auzea cîte un fluierat. Am adormit și cînd m-am trezit la un moment dat m-am uitat pe geam și am văzut că mergeam foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vadă dacă și-a fixat bine patul pe umăr Înainte să dea liber la pasăre. Uitase și cum a fost să Învețe că trebuie să-ți lași greutatea pe piciorul din față, să-ți ții capul jos și să te legeni din poziția asta. Și cum știi dacă ți-ai lăsat greutatea pe piciorul din față? Ridici călcîiul drept. Capul jos, legănare și viteză - „Și nu mă interesează cîte puncte ai făcut deja. Le dai jos imediat ce-au ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atmosfera e foarte tensionată. Se simte ca un nor de ploaie pe cerul New York-ului. Oftez. Dacă avem noroc, vor face un joc de fotbal și le va trece. Uneori, totul e foarte violent, învârt manetele cu putere, de se leagănă masa cu totul până le trec nervii și sunt iar cei mai buni prieteni. Uneori se poate întâmpla să dureze câteva zile. Refuză să-și vorbească, ca puștii de grădiniță, făcându-le tuturor viața un iad, până când, în mod miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
femmes que j’ai rencontrées se dressent aux horizons - avec les gestes piteux et les regards tristes des sémaphores sous la pluie... Țintești prea sus, Belbo. Prima iubire, Maică Preasfântă. Mama care cântă ținându-mă În poală ca și cum m-ar legăna, pe când eu nu mai aveam de mult nevoie să fiu legănat, dar Îi ceream să cânte, pentru că-mi plăceau vocea ei și mireasma de levănțică a sânului ei: „O, Regină a Cerurilor - pururea curată și pururea frumoasă - slavă ție, fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gestes piteux et les regards tristes des sémaphores sous la pluie... Țintești prea sus, Belbo. Prima iubire, Maică Preasfântă. Mama care cântă ținându-mă În poală ca și cum m-ar legăna, pe când eu nu mai aveam de mult nevoie să fiu legănat, dar Îi ceream să cânte, pentru că-mi plăceau vocea ei și mireasma de levănțică a sânului ei: „O, Regină a Cerurilor - pururea curată și pururea frumoasă - slavă ție, fiică, mireasă, roabă - slavă ție, mamă a Mântuitorului”. Firește: prima femeie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar cred”? Ei bine, eu nu cred, dar e adevărat”. În ziua aceea am hotărât să economisesc din banii de leafă și să Încercăm să facem o călătorie până la Bahia. Dar tot atunci, știu bine, am Început să mă las legănat de simțul asemănării: orice putea să aibă misterioase analogii cu orice. Când m-am Întors În Europa, am transformat această metafizică Într-o mecanică, și de aceea am nimerit fără veste În capcana unde mă găsesc acum. Dar atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu e bună, iar el nu era autorizat să se amestece. În fine, a făcut ce-a făcut și Sophia a rămas Înăuntru. Prizonieră a lumii.” Lorenza vorbea și bea mult. La fiecare două minute, În timp ce mulți prinseseră să se legene ușor În mijlocul sălii, cu ochii Închiși, Riccardo trecea prin fața ei și-i turna ceva În pahar. Belbo Încerca să-l oprească, spunând că Lorenza a băut deja prea mult, dar Riccardo râdea scuturând din cap, iar ea se revolta, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din mijlocul frunții i se zbârlise amenințător, buzele înroșite, tumefiate păreau că murmură un cântec de bătălie. Sabina se aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-l afară! Din dilemă m-a smuls chiar ea: Azi e luni. Peste trei zile, vineri, m-am programat la o clinică, pentru chiuretaj. Eu aș zice să-l ții, îngânai cu jumătate de gură. Sigur, îl hrănești și îl legeni tu noaptea în brațe, ca să adoarmă. Vezi să nu afle mama nimic. A revenit sâmbătă. Gata, s-a dus! Era băiat. Singurul lucru care îmi vine în minte e că, pe când eram puști, visam să am un băiețel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
holul blocului și, de la parter, am auzit, printre urletele lui Mick Jagger, glasul hârâit al austriacului cu cap mare, în cinci colțuri: grijania și parastasu’!. Pe alee mi-am făcut cu greu loc: cinci fetițe țopăiau cântând: „doi elefanți/se legănau/pe o pânză de păiaaanjen”. Gicu cădea tot mai des într-un soi de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă el și-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o zi mai senină, când soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Acum că adversarului său i se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
culcă mă,borociule, că țî sămpleticește limba. — Așa-i, Prințăso? Se împletește limba? Prințesa râde cu poftă văzându-l mahmur și se duce lângă el ca să-l stârnească la vorbă, că-l vedea că nu mai poate vorbi și se legăna pe scaunul pe care abia se ridicase. — Vezi, Prințăso, ce.arțăgoasă e soacră-mea, ca o baragladină, arată cu degetul spre Dedi. — Baragladină ești tu, îi răspunde Dedi. — Fi-ț-ar gura’ dracului să nu te mai legi dă mumă-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a întâmplat. Ea ia spus c-a bătut-o mama vitregă și-a fugit deacasă. Țiganilor făcându-li-se milă de ea au urcat-o în căruță ca s-o ducă la rudele ei fiindcă era în drumul lor. Fata, legănată de căruță, amărâtă cum era, a adormit. Când a ajuns în satul rudelor, era noapte. Pe cine să fi întrebat de rude, că fata dormise. S-au hotărât s-o ia cu ei, așa că fata s-a trezit în șatra
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de mult mă gândeam la tine, zi și noapte, și mă condamnam pentru hotărârea luată de a întrerupe legătura definitiv. Dacă am fi corespondat, o scrisoare pe care mi-ai fi trimis-o mi-ar fi alinat dorul. Când mă legănam în hamac, mi te închipuiam lângă mine. Te visam cu ochii deschiși, te strângeam tare, tare în brațe în imaginația mea și te sărutam cu atâta dragoste! Aveam cele mai frumoase și plăcute gânduri atunci, departe e tine, departe de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Căii Lactee. Jos un câine își depăna amintiri cu un altul. Din jocul lor de cuvinte se clădise insistența canină. E necesară pentru unii oameni. Alții stau și se anină primejdios în funiile vieții precum pasărea aceea ce stă și se leagănă pe firul de telefon. Cu penele ude stă martoră vijeliei de afară. O surată plecase să se adăpostească. În loc de rămas bun îi cântase un imn de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]