3,132 matches
-
monoclonal anti-CD20) reprezintă o alternativă promițătoare. în unele studii, a produs ameliorarea semnificativă a manifestărilor clinice (purpura, artralgiile, neuropatia periferică) și scăderea nivelulului crioglobulinelor la majoritatea pacienților, inclusiv la cei cu rezistență la IFN. De asemenea, s-a obținut remisiunea limfoamelor maligne secundare. Unii autori au propus adăugarea de PEG-IFN și ribavirină după obținerea remisiunii cu rituximab. Bibliografie • Guillevin L, Mahr A, Cohen P. Les vascularites nécrosantes systémiques: classification et stratégies actuelles de traitement. Rev Med Interne 2003; 24:172-182 • Guillevin
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
10 %, - absența leziunilor litice osoase, - absența anemiei și a trombocitopeniei, - absența afectării renale, - evoluție imprevizibilă: transformarea malignă (mielom) este posibilă! (24 % în 30 de ani); de unde necesitatea supravegherii bianuale. B. Maligne (30 %) • Mielomul multiplu; • Boala Waldenström; • Leucemia limfoidă cronică și limfoamele maligne cu celule B. 9.1.2. Mielomul multiplu (MM) Este o proliferare malignă monoclonală de plasmocite în măduva osoasă, care secretă o Ig monoclonală. Etiologia bolii este necunoscută. MM reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă osoasă a adultului și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în special de tip λ (de 2-3 ori mai frecvent decât de tip κ) și, foarte rar, din lanțuri grele (amiloidoză AH), amiloidoza imunoglobulinică poate fi asociată MM (5-10 % dintre cazurile de MM), mai rar altor boli limfoproliferative (Waldenström, LLC, limfoame B) sau primitivă - cel mai frecvent, fără o proliferare plasmocitară malignă evidentă (vezi secțiunea „Amiloidoza renală”). Afectarea cardiacă și renală sunt predominante, dar pot fi afectate și alte organe: tubul digestiv, pielea, aparat respirator, sistemul nervos periferic etc. Durata medie
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
tulburări de ritm și de conducere). Mai pot fi afectate: sistemul nervos central sau periferic, ganglionii limfatici, tubul digestiv, pancreasul, tiroida, suprarenalele etc. MM se află la originea majorității cazurilor. Rareori, boala poate fi secundară altori sindroame limfoproliferative maligne (Waldenström, limfoame) sau unor gamapatii monoclonale benigne ori poate fi aparent primitivă (15-30 %) - în absența unei Ig monoclonale serice sau urinare detectabile (secreție redusă?, depozitare tisulară rapidă?). Trăsăturile comune și diferențele dintre BDIM și amiloidoza AL sunt descrise în tabelul 4: Tabelul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
granulare în mezangiu și în MBG. Foarte rar, depozitele sunt constituite din lanțuri ușoare de Ig monoclonale. Depozite granulare, subendoteliale sau subepiteliale și mezangiale. Depozitele sunt formate, de obicei, din Ig monoclonale. Asociere cu boli limfo-proliferative Rar Aproape constant (LLC, limfoame B) Managing myeloma kidneyAnn Intern MedMultiple myeloma. Tabelul 1. Leziuni renale în bolile limfoproliferative Forme de prezentareCauzeInsuficiență renală acută (5-10 %) Insuficiență renală cronică (45-75 %) Proteinurie și sindrom nefrotic (50-80 %) Sindrom Fanconi (1 %) Leziuni secundare Tabel 2, 3, de preluat din
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
bacteriene, virale, parazitare) (Brucella, Legionella, Leptospira, Mycoplasma, Rickettsia, Hantavirus); bolile mediate imun (lupus eritematos sistemic, sarcoidoză, sindrom Sjögren, vascularite necrozante - Boala Wegener, periarterita nodoasă, purpura reumatoidă, boala Goodpasture, maladia Churg Strauss, poliartrita reumatoidă, Boala Berger, glomerulonefritele extramembranoase); afecțiuni hematologice maligne: limfoame, leucemia limfatică cronică, mielom; cauze necunoscute (nefrita interstițială acută idiopatică). Se impune diferențierea dintre nefrita interstițială acută (cu afectare predominant interstițială) și necroza tubulară acută (cu afectare predominant tubulară). Diferența esențială ține de mecanismul fiziopatologic: • în necroza tubulară acută - etiologie
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
redusă) sau inadecvate a dializatului (cantitate prea mică), ori „decapitării” infecției cu antibiotice administrate anterior (pentru altă suferință). Peritonite cu culturi negative, adesea repetate, se pot întâlni și în alte afecțiuni: peritonită tuberculoasă, peritonită non-infecțioasă cu eozinofile (alergică), tumori, leucemie, limfom. Principalele măsuri de prevenire a peritonitelor sunt următoarele: Implantarea corectă a cateterului de DP, crearea unui tunel subcutanat cu traiect descendent, evitarea traumatismului și a hematomului local, administrarea de antibiotice preoperator, îngrijirea corectă post-operatorie a orificiului de ieșire; Respectarea tehnicii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mai mică măsură ciclosporinei A). Neoplaziile. Datorită tratamentului imunosupresiv cronic și a unor infecții virale oportuniste, pacienții cu TR prezintă un risc de 3,5 ori mai mare să sufere de neoplazii decât populația generală cele mai frecvente neoplazii sunt limfoamele non-Hodgkin și cancerele cutanate. Incidența neoplaziilor post-TR se asociază cu dozele cumulative de medicamente imunosupresive. Bibliografie: *** Clinical practice guidelines and clinical practice recommendations for anemia in chronic kidney disease in adults. Am J Kidney Dis 2006 May; 47(5 Suppl
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
frecventă în acidozele așa zise minerale (retenție de acid sulfuric sau fosforic) decât în acidozele organice; • Distrucții celulare masive (traumatisme, arsuri, ischemia acută a membrelor); rabdomioliza indusă de lovastatin și cocaină sau liza tumorală care apare spontan sau după chimioterapie (limfoame). c. Distribuție anormală de potasiu • Deficiența în insulină: droguri care inhibă eliberarea insulinei endogene (somastatina) pot produce hiperkaliemie la pacienții cu insuficiență renală; hiperkaliemia apare frecvent în diabetul zaharat favorizat de: (1) hipoinsulinism (osmolaritatea legată de hiperglicemie favorizează transferul de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ulcere corneene alergice, ORL: rinită alergică, rinită vasomotorie non-alergică, polipoză nazală, Pneumologie: astm bronșic, BPOC Gastro-enterologie: boala Crohn, colită ulceroasă, hepatită autoimună, Nefrologie: glomerulonefrite, nefrite interstițiale alergice, nefropatia lupică, vasculitele renale, Hematologie/oncologie: anemii hemolitice autoimune, purpura trombocitopenică idiopatică, leucemii, limfoame, Endocrinologie: boala Basedow, boala Addison, Neurologie: distrofie musculară, scleroză multiplă, Boli autoimune sistemice: colagenoze, vasculite Reacții alergice medicamentoase și post-transfuzionale, Transplante de organe (prevenirea rejetului), Altele: edem cerebral, meningită, șoc septic, traumatisme vertebrale etc. 3. Posologie Glucocorticoizii pot fi administrați
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acută; Sindrom de secreție inadecvată de ADH (SIADH); Cardiotoxicitate: la doze foarte mari: cardiomiopatie, tulburări de ritm, insuficiență cardiacă. Tratament: simptomatic, reducerea dozelor, sau chiar întreruperea tratamentului. ECG înainte de fiecare cură. Mielodisplazie (2 % din cazuri); Cancere secundare: căi urinare, sarcoame, limfom. 11. Efecte adverse excepționale (< 1 %): Teratogenicitate: anomalii digitale, în cazul administrării în primul trimestru de sarcină. Hepatotoxicitate: citoliză, colestază, chiar hepatită fulminantă. Anafilaxie: febră, reacții cutanate, bronhospasm, șoc anafilactic. B. AZATIOPRINA 1. Mecanism de acțiune: Azatioprina (AZA) este o thiopurină
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
citotoxicitatea celulară Ac-dependentă (ADCC) și stimularea apoptozei. Depleția celulelor B poate fi o terapie imunosupresoare eficientă, atât prin reducerea sau abolirea producției de anticorpi, cât și prin anularea rolului celulei B ca celulă prezentatoare de (auto)-Ag. 2. Indicații certe: limfoame cu celule B (non-Hodgkin), poliartrita reumatoidă 3. Indicații posibile (experimentale): boli autoimune: purpura trombocitopenică trombotică, anemii hemolitice autoimune, miastenia gravis, LES, vasculitele asociate cu ANCA, nefropatia membranoasă primitivă, transplantul renal: protocoale de desensibilizare, prevenirea și tratamentul rejetului acut, tratamentul bolilor
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ramolesc și fistulizează, se scurge un puroi verzui cu grunji; fistulele au marginile neregulate și ulcerate, supurația este trenantă și se vindecă printr-o cicatrice cheloidă deprimată. Forme clinice: forma cu fistulă este mai frecventă, forma de adenită cronică hipertrofică (limfom TBC) este caracterizată de o adenopatie voluminoasă (de dimensiunea unui ou), fermă, mobilă, neaderentă. Diagnosticul de certitudine se stabilește prin examen histopatologic, ganglionii prezentând foliculi tuberculoși și celule gigante. Examenele paraclinice evidențiază: creșterea VSH-ului, radiografia toracică cu leziuni pulmonare
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
după schemele deja discutate. în formele cu hipertiroidie (Hashitoxicoze), tratamentul logic este cu antitiroidiene de sinteză. Tratamentul chirurgical poate fi recomandat în caz de nediminuare a volumului gușii, în cazurile cu fenomene compresive sau în caz de dubii diagnostice (cu limfomul sau carcinomul tiroidian). Variante ale tiroiditei autoimune Tiroidita copilului și adolescentului reprezintă o cauză majoră de gușă la această vârstă. Diagnosticul se bazează pe aspectul clinic, ecografic și mai ales imunologic. Terapia cu L-T4 se impune. Tiroidita atrofică reprezintă cauza
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
benigne (adenoame): foliculare: coloide, macrofoliculare fetale, embrionare cu celule Hürthle non-foliculare: teratoame lipoame hemangioame tumori maligne: primare: epiteliale: cancere diferențiate: cancer folicular; cancer papilar și mixt (foliculo-papilar); cancer medular (al celulelor C parafoliculare) cancer nediferențiat non-epiteliale: sarcoame, fibrosarcoame hemangioendotelioame non-Hodgkin; limfoame maligne; teratoame maligne; carcinom cu celule scuamoase; secundare: metastaze canceroase (diverse tipuri: pulmon, glandă mamară, rinichi, melanom malign, coriocarcinom, limfom malign sistemic). Anamneza va căuta să evidențieze eventualii factori predispozanți pentru cancerul tiroidian. Sexul feminin este mai predispus să facă
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
cancer folicular; cancer papilar și mixt (foliculo-papilar); cancer medular (al celulelor C parafoliculare) cancer nediferențiat non-epiteliale: sarcoame, fibrosarcoame hemangioendotelioame non-Hodgkin; limfoame maligne; teratoame maligne; carcinom cu celule scuamoase; secundare: metastaze canceroase (diverse tipuri: pulmon, glandă mamară, rinichi, melanom malign, coriocarcinom, limfom malign sistemic). Anamneza va căuta să evidențieze eventualii factori predispozanți pentru cancerul tiroidian. Sexul feminin este mai predispus să facă boli tiroidiene, inclusiv cancer. Gușa nodulară benignă este mai frecventă la femei. Raportul dintre nodulii benigni și cei maligni este
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
1990-1994. Se cunosc și alte date asemănătoare corelate cu explozii nucleare accidentale sau experimentale. Oncogenele RAS și PTC par a avea un rol în patogeneza cancerului folicular și, respectiv, papilar. Cancerul familial parafolicular se asociază unui defect al cromosomului 10. Limfomul malign tiroidian este mai frecvent la pacienții cu tiroidită Hashimoto severă. Clinic, se poate prezenta sub forma unui nodul solitar sau a unui nodul dominant într-o gușă multinodulară. în aproximativ 10% din cazuri, în special la copii și la
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
este necesară și pentru depistarea cazurilor familiale infraclinice. Se impune explorarea atentă a paratiroidelor, medulo- și corticosuprarenalelor pentru diagnosticul MEN. Examenele de laborator permit identificarea diverselor peptide hormonale eventual secretate de tumoră. Ecografic, tumora este hipoecogenă. Examenul citologic permite diagnosticul. Limfomul malign tiroidian Este o tumoră rară, cu creștere rapidă, localizată primar tiroidian sau generalizată. Apare ocazional la bolnavii cu tiroidită Hashimoto. Este mai frecvent la femeia vârstnică. Anticorpii antimicrozomali și antitireoglobulină sunt prezenți în peste 80% din cazuri. Examenul citologic
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
scintigramă, radiografie toracică. în caz de recidivă locală, ganglionară sau la distanță, se face terapie cu 131I sau intervenție operatorie dacă leziunea nu captează suficient 131I. În caz de recidivă se poate avea în vedere și chimioterapia. Cancerul anaplazic și limfomul malign Tratamentul presupune tiroidectomie totală și iradiere cervicală externă (4000-5000 rad.). Unii autori recomandă și 131I, existând unele cancere anaplazice ce răspund la acest tratament. Metastazele izolate, în special cele osoase, răspund bine la iradiere externă. Chimioterapia poate da unele
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
iradiere cervicală externă (4000-5000 rad.). Unii autori recomandă și 131I, existând unele cancere anaplazice ce răspund la acest tratament. Metastazele izolate, în special cele osoase, răspund bine la iradiere externă. Chimioterapia poate da unele rezultate. Se folosește Adriamycină sau Bleomycină. Limfomul malign răspunde bine la iradiere și chimioterapie. Cancerul medular Tiroidectomia totală bilaterală, cu sau fără cură ganglionară, este tratamentul necesar. După tiroidectomie se poate face iradiere externă. Este necesară terapie substitutivă cu L-T4 toată viața. în caz de recidivă locală
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
clinic și biologic evocator pentru deficitul de gluco- sau mineralocorticoizi, în prezența unor concentrații suprafiziologice ale hormonilor. Sindromul de rezistență la glucocorticoizi datorat anomaliilor receptorului de glucocorticoizi poate fi genetic (cobai), epigenetic (leucemia rezistentă la glucocorticoizi, linii celulare corticorezistente de limfom) sau poate fi determinat de factori care produc reducerea numărului de receptori sau capacitatea de transcripție la nivelul receptorului de glucocorticoizi. Sindromul de rezistență la glucocorticoizi este determinat genetic sau poate apărea uneori prin expunerea celulelor la citokine, care perturbă
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
incertă − Hemangioblastom. C. Tumori ale nervilor cranieni si spinali 1. Schwanom (neurilemom, neurinom) − celular − plexiform − melanotic 2. Neurofibrom − plexiform − circumscris (solitar) 3. Tumori maligne ale tecii nervilor periferici (MPNST) − epitelioid MPNST − MPNST cu diferentiere mezenchimala sau epiteliala − MPNST melanotic. D. Limfoame si alte boli hematologice 1. Limfom malign 2. Plasmacitom 3. Sarcom granulocitic 4. Altele E. Tumori cu celule germinale 1. Germinom 2. Carcinom embrionar 3. Tumora sacului Yolk 4. Coriocarcinom 5. Teratom − matur − imatur − teratom cu transformare malignă 6. Tumori
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cranieni si spinali 1. Schwanom (neurilemom, neurinom) − celular − plexiform − melanotic 2. Neurofibrom − plexiform − circumscris (solitar) 3. Tumori maligne ale tecii nervilor periferici (MPNST) − epitelioid MPNST − MPNST cu diferentiere mezenchimala sau epiteliala − MPNST melanotic. D. Limfoame si alte boli hematologice 1. Limfom malign 2. Plasmacitom 3. Sarcom granulocitic 4. Altele E. Tumori cu celule germinale 1. Germinom 2. Carcinom embrionar 3. Tumora sacului Yolk 4. Coriocarcinom 5. Teratom − matur − imatur − teratom cu transformare malignă 6. Tumori mixte cu celule germinale F. Leziuni
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
locuitori în Europa și America de Nord [3]. Rezultatele sunt influențate de gradul de raportare, definirea anatomopatologică, clasificările, variațiile în ceea ce privește aprecierea vârstei copilăriei, variabile în diferite țări. O rată mai mare a pinealoamelor este raportată în Japonia și o rată ridicată de limfoamelor la pacienții cu SIDA. În țara noastră nu avem date valabile privitor la incidența tumorilor cerebrale pe plan național, dar pe plan regional se constată o moderată creștere a numărului de tumori cerebrale operate în Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca. Într-
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumorii și al creierului (fig. 4.55). Metaboliții studiați pentru HGG sunt: 168 - N-acetyl aspartate (NAA): indicator pentru integritatea neuronală, este scăzut în glioame comparativ cu țesutul cerebral normal. Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu: gliomul de grad mic, cavernomul cerebral, limfomul, metastaza cerebrală, abcesul cerebral, toxoplasmoza, necroza de iradiere. Tratament. Tratamentul glioblastomului multiform poate cuprinde o gamă largă de metode: biopsierea tumorală pentru examenul histopatologic, ablarea tumorală, radioterapia și chimioterapia. În perioada preoperatorie tratamentul se îndreaptă către combaterea hipertensiunii intracraniene, a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]