3,144 matches
-
revoluționar al „zilei și nopții”). L. Kassák a debutat în Nyugatt și s-a format în ambianța pariziană a anilor 1909-1910. Autor independent, rămas, către sfîrșitul anilor ’20, aproape izolat, va evolua în anii ’30 către forme mai moderate de lirism. Încă din declarația de intenții din nr. 37-38, 7 aprilie 1923 („Pentru cetitori și scriitori“), în care își exprima satisfacția de a fi obținut colaborarea a numeroși importanți artiști ai avangardei europene, Ion Vinea anunța că: „Vom primi cronici, articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Adolf Liebscher este și el dedicat problemelor urbaniste sub aspectul clădirilor publice”. O nouă „notiță” semnificativă despre revista cehoslovacă găsim în numărul 78: „Horizont revista de arhitectură cehă consacră un număr întreg unui maestru. Arnost Wiesner. Artă esențială de lirism”, unde Marcel Iancu comentează (în deja menționatul articol „Arhitectura“) „expoziția de arhitectură nouă” de la Brno: „În fine, în anul acesta trebuie să notăm cu satisfacție expoziția de arhitectură nouă din Brno. Un mănunchi dens de cîțiva arhitecți tineri cehoslovaci au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a scris destul și în publicistica românească a epocii. Într-un articol intitulat „Roman și cinematograf” apărut în Adevărul literar și artistic, III, nr. 308, 31 octombrie 1926, p.7, D.I. Suchianu deplîngea „decadența poeziei lirice” în fața concurenței cinematografului: „Lirismul, refugiat în romanul jurnal și în romanul confidență își face stagiul în așteptarea poeziei celei nouă, care nu este încă, dar pe care o așteptăm cu toții”. Oricum, Fondane va continua să publice, sporadic, poeme în limba franceză în revistele românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prefața la Imagini și cărți din Franța) și atitudinea mai nuanțată a unui „moderat” precum N. Davidescu. Ambii autori sînt considerați critici și poeți anarhici „de marcă”... Capitolele teoretice ale lucrării - „Elementele anarhice ale liricei moderniste, Concepția anarhismului poetic, Tecnica lirismului anarhic” și „Originile anarhismului poetic” - sînt de departe cele mai convingătoare, oferind elemente importante pentru o poetică a avangardei artistice. Perspectiva conservatoare a autorului face din ele și un document relevant în sine pentru imaginea „modernismului extrem” privit din unghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
individualului cu etalarea lui ostentativă. Ei vor să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor. Renunță la ceea ce este universal și normal, socotind că o individualitate se conturează numai prin elementele ei incoherente și excentrice. Cred că lirismul lor trebuie să fie alogic și amoral, pentru a-l distinge de cel tradițional”. Atitudinea anarhică reclamă, apoi, „eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, sociale sau etnice” dincolo de „ceea ce impune bunul simț și judecata sănătoasă”. Cu precizarea că eliberarea „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
IV, ed. cit., 1936, p. 207). Comentariul despre volumul Colomba al aceluiași Voronca îi prilejuiește criticului unele precizări de natură să nuanțeze rezervele față de primatul necontrolat al imaginii și al asociației haotice de imagini, față de „originalitatea violentă” și față de „dezagregarea lirismului” (începută de pe vremea dadaismului), în fine, față de „miragiile necontrolate ale visului sau ale subconștientului nestăvilit” (proprii suprarealismului). De această dată, este invocată autoritatea critică a lui Thibaudet: „Cu Strowski într-o zi, cu Thibaudet astăzi, subscriem la toate experiențele literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
direcții „artiste”, o direcție situată în marginea sau în afara agendei ideo-estetice a criticului sburătorist: „Cît privește caracterul pseudoepic al prozei dlui Arghezi, ca și bariera de calitate pe care dl E.L. o ridică între proza obiectivă și proza infuzată de lirism dela Anghel și pînă la Aderca, aceasta-i o problemă căreia, din fericire, ultimile experiențe apusene, în roman, i-au dat o deslegare, alta decît aceea pe care o vede dl E. Lovinescu” (ibid., p. 344). Recunoaștem, aici, afinitatea structurală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
veridică” (ibid., p. 347). E de presupus că sensibilitatea lui Perpessicius față de specia hibridă a prozei poetice explică întru cîtva atitudinea sa favorabilă față de „bizareria incomprehensibilă” a unui prozopoem suprarealist precum „Moartea vie a Eleonorei” de Stephan Roll: „Altminteri (...) oricît lirismul acesta reclamă, de atîtea ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul sburătorist în proximitatea adversarilor săi dogmatici: H. Sanielevici (cu diatribele sale eticist-sociologizante împotriva tematicii „naturaliste” și „imoraliste” a nuvelelor sadoveniene) și M. Dragomirescu (cu clasificările sale schematice). Ca și Dragomirescu, E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ca scriitor evreu din diaspora. Atîta cîtă este, importanța acțiunii sale critice rămîne însă legată de promovarea modernității poetice radicale. În prefața Cărții cu poeți, tînărul autor își formulează, în termeni aproximativi, estetica, respingînd în egală măsură critica impresionistă („lirism”) și critica „istorică, pur dogmatică” (taxată drept „enucleiată”). Potrivit lui Boz, „așa-numitul impresionism critic, doctrina criticii ca operă de artă, își trage podișul de sub picioare, căci nu face decît să înlocuiască un irațional (emoția artistului) printr-un alt irațional (emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Oprea și intitulată — pe urmele revistei din 1928 a lui Geo Bogza — Urmuz, în care personalitatea autorului „Fuchsiadei” e recompusă, pastișată și elogiată ludic. Articolul de fond, semnat de același Nichita Stănescu („Urmuz în toate culorile lacrimei”), amestecă, într-un lirism confuz, poncife comunizante cu citate foarte aproximative din Bacovia: „Urmuz a fost o culme a inteligenței ironice românești, tocmai de aceea a fost asasinat cu propria sa mînă de către mizera lui epocă, sau cum ar spune contemporanul său Bacovia, «Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsită de un coté conservator, cel puțin în prima ei fază. Refuzul „capodoperelor” în favoarea „efemerului”, cultivarea „operei deschise” în detrimentul „operei finite”, a negării demolatoare în detrimentul „construcției”, a manifestelor programatice și a scandalului anticanonic în detrimentul creației durabile, a epatării extravertite în detrimentul lirismului nu au fost pe placul mainstream-ului critic modernist, tributar unei estetici clasicizante. Realismul social, masivitatea construcției epice, ideile „majore”, marile teme istorico-politice sau metafizic-identitare au prezidat întotdeauna omologarea literară „la vîrf”. Pe de altă parte, complexul periferic al acestei critici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extreme” pentru ambele opțiuni: sincronizare deplină cu cele mai novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare, dar și precursorat absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea formală, bref: pentru neconformarea de facto la programul iconoclast afișat (v. cazurile „clasicizantului” Ion Vinea, ale „tradiționaliștilor”, tematic vorbind, Fundoianu și Voronca, delicatețea lirică a plachetelor de versuri semnate de Sașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Curs de poezie”, chiar în rîndul exegeților din anii ’60-’80 ai avangardei, de la Matei Călinescu la Mircea Scarlat și Ion Pop; avangardismul literar/poetic e apreciat estetic doar în măsura în care se adecvează, mai mult involuntar, prin unele producții ale sale, lirismului (op. cit., pp. 17-18). Excepția Marin Mincu din 1983 este amendată (corect): recuperarea avangardismului prin anexarea sa la remorca „experimentalismului” postbelic trădează un parti-pris (auto)legitimator discutabil. Criticul evidențiază, de asemenea, „literaturocentrismul” receptării avangardei autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor intrinsec disimulat converge cu cel din "povestiri". "Povestirile" narează, dar și descriu, compun priveliști, unele vrednice de pictura impresionistă și expresionistă; ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică și, mai ales, reflecție. Două dintre textele cuprinse în volum, Considerații generate de sublimarea fericirii și Ultima dilemă a visătorului visat, sunt de-a dreptul eseuri. Un eseu camuflat este Small Talk cu îngerul meu. Povestirea Îngerul exterminator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să aibă o inteligență ca a ta, după ce ai crezut că o ai! Dar beatitudinea asta stearpă te oprește încarcerat în conștiința că lumea e un sat și stelele sunt felinare. - Nu te pot contrazice aici, deși te îmbeți de lirism. Și toată fantezia dumitale pe care ai lăsat-o să zburde azi-noapte nu zic că nu m-a amuzat. Ba aș spune că mi-a creat și probleme. - Vrei să-ți spun un lucru care o să te cam surprindă?... N-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceste materiale. După cum o mărturisea titlul, autorul afirma că atmosfera din primele capitole ale romanului lui Du Maurier ca și personajul principal Însuși Își aveau rădăcinile În experiențele trăite nu numai la Paris, ci și În Belgia, iar stilul copia lirismul nostalgic al lui Trilby, culoarea locală, poreclele deocheate și umorul decoltat. Moscheles afirma În prefață că Du Maurier „susținuse cordial“ proiectul și chiar insistase să facă el Însuși corecturile necesare, dar Henry se Întrebă dacă, În realitate, nu tocmai Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele(adierea de vară), Iubire, Iz Cravata roșie pe cămașa albă Imagine a ta în oglindă Deodorantul tău este proaspăt Și tu ești aproape./ Cerul e aici, aproape, într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sclipire de spiriduși prinși în poiana de foc, Poiană de noapte, mult prea departe./ Izvorul de basm, codrul de foc, Izvorul de lună adapă cerul de foc, Sclipire de foc pe spiridușul de noapte, Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul e abstract Dar lirismul pe care din pori Îl elimină luna singură, Bucuria pe care un fluture Nu o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prea departe./ Izvorul de basm, codrul de foc, Izvorul de lună adapă cerul de foc, Sclipire de foc pe spiridușul de noapte, Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul e abstract Dar lirismul pe care din pori Îl elimină luna singură, Bucuria pe care un fluture Nu o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru încă multă vreme. Unul era misterios, tăcut, poate cam trist, dar își simțea din plin tinerețea, vitalitate, setea de viață. Era atrăgător, avea succes la femei cu acel look aspru și tandru în același timp, cu un touché de lirism, simțire potică. Se vedea că era un om la locul său, independent, puternic, capabil chiar de a filozofa. Plin de siguranță tocmai pentru că știa că nu era nicăieri în siguranță. Avea curajul de a râde și curajul de a plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Prea multe creații artistice ajung în stadiul de moloz. Arta s - a intelectualizat excesiv. Ne uităm la ea precum anticii la Sfinx. O sintagmă inspirată poate depăși în popularitate un întreg tratat de estetică. Am ajuns să ne temem de lirism ca de bolile venerice. Arta poate fi penultimul tren spre Dumnezeu. Se cuvine ca arta să se asorteze cu interogațiile epocii. Marile conștiințe nu pot fi construite fără sprijinul artei. În artă, o epocă înseamnă distanța dintre doi titani. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fuioare de metafore abracadabrante. În artă, sugestia e de tip aisberg. Ca să păcălească banalitatea. Nu mai exisă cititori cu normă întreagă. Chiar nici forfetari. ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul poate deveni colesterolul artei. Orice creație ar trebui să izvorască din reflecție. Creatorul de artă caută cu disperare cioburile de rai și de iad ascunse în gesturile cotidiene. Taina rămâne principala invitație spre marea poezie. Avangarda literară ar putea fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pentru o imensitate de imbecili. Ne fascinează zelul minciunii, nu rechizitoriul tăcerii. Atât înțeleapta Grecie, cât și puternica Romă au fost surpate, nu de armatele vrăjmașe, ci de banale vicii... interioare. Succesul dizolvă prieteniile literare, așa cum mercurul atacă aurul. Miorița - lirismul unei filosofii a candorii sacrificate. Unii și - ar fi dorit doar un duel de bâte. Când o femeie o ia pe un drum greșit, mulți bărbați vor veni pe urmele ei. Cel bogat se teme și de prieteni. Unele reprezentații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
greșești, ca întotdeauna! Să știi și tu că, de fapt, viața în sine este ca un joc de șah îmbrăcat în poezie. Cel inteligent și cu aptitudini învinge și ia totul, nicidecum cel talentat! Dar, haide, totuși, să lăsăm acum lirismul la o parte și, întorcându-ne, îți spun că a spera nu înseamnă altceva, decât a sta ghemuit în nemișcare, gândind că, poate, cândva, în viitor, va fi mai bine... Însă, aproape fără excepție, acele vremuri fericite nu vin niciodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]