2,977 matches
-
Husserl, cu statut de "lucru natural", pe baza determinărilor de timp, spațiu și cauzalitate și prin intervenția schemelor senzoriale originate în Trup, el însuși constituit ca un lucru natural.17 Fenomenul, prin urmare, nu este posibil în afara condiționărilor venite dinspre logos. De aici, pe de o parte, preeminența fenomenului față de alte fapte din orizontul umanului, în ciuda prezentării lui unilaterale, ca fapt natural (aparținând unei Naturi din afara conștiinței, a logos-ului), iar pe de alta, semnificația sa ca rezultat al unui travaliu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
natural.17 Fenomenul, prin urmare, nu este posibil în afara condiționărilor venite dinspre logos. De aici, pe de o parte, preeminența fenomenului față de alte fapte din orizontul umanului, în ciuda prezentării lui unilaterale, ca fapt natural (aparținând unei Naturi din afara conștiinței, a logos-ului), iar pe de alta, semnificația sa ca rezultat al unui travaliu conștient, care nu doar îi mediază instituirea, ci îi pune sub condiții identitatea (constituirea). Desigur, logos-ul îi îngăduie să fie; dar aceasta nu înseamnă nicidecum că el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentării lui unilaterale, ca fapt natural (aparținând unei Naturi din afara conștiinței, a logos-ului), iar pe de alta, semnificația sa ca rezultat al unui travaliu conștient, care nu doar îi mediază instituirea, ci îi pune sub condiții identitatea (constituirea). Desigur, logos-ul îi îngăduie să fie; dar aceasta nu înseamnă nicidecum că el depinde totalmente de un travaliu conștient (deși depinde totalmente de o conștiință, constituit fiind printr-o/pentru o conștiință), cum ar fi travaliul prin care, din unghi științific
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el depinde totalmente de un travaliu conștient (deși depinde totalmente de o conștiință, constituit fiind printr-o/pentru o conștiință), cum ar fi travaliul prin care, din unghi științific, este descris, explicat, experimentat etc. un "fenomen natural". Și aceasta pentru că logos-ul nu este tot una cu "travaliul conștient"; acesta din urmă, chiar din perspectiva dictaturii judicativului, nu reprezintă decât o apariție "logică", un fapt de relație între o conștiință și un "obiect" al ei, în sensul menținerii acestuia din urmă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lumea (interioară) a condiției de fenomen. Totuși, aici se află și pericolul care îl asaltează neîncetat, pentru a-l aduce chiar înspre această condiție: el poate fi ținut astfel tot prin "violența" conștiinței asupră-i; dar o conștiință plină de logos propria sa origine (poate chiar ipostaza sa originară) îl face să fie nimic și, astfel, îl apropie de condiția de fenomen, care poate fi atinsă numai în măsura în care conștiința însăși "se face" pe sine nimic, adică de-o seamă cu "obiectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este dată de calea bună a cunoașterii; calea adevărului, susținea Parmenide, este aceea care duce către ființă. Numai că nu este vorba aici, la Eleat, despre ființa unui lucru, ci mai degrabă despre ființa ca atare; cum este și cazul logos-ul heraclitic, cel Unul. Or, sofiștii erau interesați de "ființa" unui lucru, eventual de natura acestuia sau de simpla prezență a lucrului ca obiect pentru cunoștință (obiect "ideal", fără vreo referință), ori de efectivitatea reprezentată de lucrul ca ființare dată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se apropie destul de mult de gândul eleat al căutării ființei, aceasta fiind activitatea legitimă a gândirii care este interesată de adevăr, adică se îndeletnicește cu ceea ce pentru ea este firesc, în acord cu propria natură. Abia în momentul în care logos-ul va fi distribuit fără a fi împărțit, deocamdată tuturor lucrurilor, nu doar transcendenței lor întemeietoare în ordine ontică și epistemică, se va ajunge la o poziție filosofică aflată la același nivel cu problema sofiștilor referitoare la natura obiectului cunoașterii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să-l exprime nu întâmplător, ci în mod necesar și universal, adică în orice act de dobândire a unei cunoștințe despre un obiect oarecare). Statutul de eveniment pentru constituirea logicii lui Aristotel constă, înainte de toate, într-o distribuire parțială a logos-ului, în împărțirea lui pe "sfere" de fapte, cunoașterii revenindu-i una dintre părțile logos-ului, anume cea formală. Acesta este evenimentul care capătă aici semnificație: distribuirea prin împărțire a logos-ului către diferite categorii de fapte ale omului. E
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de dobândire a unei cunoștințe despre un obiect oarecare). Statutul de eveniment pentru constituirea logicii lui Aristotel constă, înainte de toate, într-o distribuire parțială a logos-ului, în împărțirea lui pe "sfere" de fapte, cunoașterii revenindu-i una dintre părțile logos-ului, anume cea formală. Acesta este evenimentul care capătă aici semnificație: distribuirea prin împărțire a logos-ului către diferite categorii de fapte ale omului. E drept, este instituit prin acest eveniment un fenomen cu adevărat "memorabil", istoric, anume acela al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotel constă, înainte de toate, într-o distribuire parțială a logos-ului, în împărțirea lui pe "sfere" de fapte, cunoașterii revenindu-i una dintre părțile logos-ului, anume cea formală. Acesta este evenimentul care capătă aici semnificație: distribuirea prin împărțire a logos-ului către diferite categorii de fapte ale omului. E drept, este instituit prin acest eveniment un fenomen cu adevărat "memorabil", istoric, anume acela al umanizării logos-ului. Numai că umanul însuși apare aici ca fiind distribuit prin împărțire: logos-ului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume cea formală. Acesta este evenimentul care capătă aici semnificație: distribuirea prin împărțire a logos-ului către diferite categorii de fapte ale omului. E drept, este instituit prin acest eveniment un fenomen cu adevărat "memorabil", istoric, anume acela al umanizării logos-ului. Numai că umanul însuși apare aici ca fiind distribuit prin împărțire: logos-ului formal nu îi corespunde umanul în întregime (cu gândirea, rostirea și făptuirea sa, toate adunate, inițial, în "practici" și reguli elementare ale acestora, într-o unitate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a logos-ului către diferite categorii de fapte ale omului. E drept, este instituit prin acest eveniment un fenomen cu adevărat "memorabil", istoric, anume acela al umanizării logos-ului. Numai că umanul însuși apare aici ca fiind distribuit prin împărțire: logos-ului formal nu îi corespunde umanul în întregime (cu gândirea, rostirea și făptuirea sa, toate adunate, inițial, în "practici" și reguli elementare ale acestora, într-o unitate de viață), ci doar umanul ipostaziat în "subiect al cunoașterii" (disponibil pentru un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în toată această desfășurare "istorică" proprie începutului logicii, o semnificație propriu-zis fenomenologică, dată fiind doar formal, în acest moment însăși calitatea de fenomen spre care trimite această semnificație convențional istorică: este vorba despre coincidența dintre: a) distribuirea prin împărțire a logos-ului și b) distribuirea prin împărțire a umanului. Nici una dintre aceste distribuiri nu poate constitui "cauză" pentru cealaltă; ele sunt concomitente, dar autonome. Din această concomitență rezultă întregul drum istoric al cunoașterii, al problematicii acesteia, al formelor pe care aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesteia, al formelor pe care aceasta le-a îngăduit în momente anumite ale istoriei sale. Coincidența lor este dovada unei lucrări "unitare" a conștiinței distribuitoare: de aici semnificația fenomenologică a sa. Coincidența celor două acte de distribuire prin împărțire (a logos-ului și a umanului) reprezintă, așadar, un veritabil fenomen, înțeles aici ca un fapt care condiționează toate actele semnificative ale unui domeniu de "exercițiu", în cazul acesta fiind vorba despre discurs (de orice fel: logic și filosofic întâi, apoi științific
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre discurs (de orice fel: logic și filosofic întâi, apoi științific, mitic, ideologic etc.). Regăsim în unitatea sa cele două elemente despre care am vorbit mai devreme: datul și nimicul, fiecare dintre acestea legat și de distribuirea prin împărțire a logos-ului, și de distribuirea prin împărțire a umanului. Cele două acte de distribuire nu au, așadar, funcțiile de dat și de nimic în "structura" fenomenului despre care vorbim. Situația aceasta trebuie însă clarificată. Adică trebuie dezvăluit datul și nimicul din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structura" fenomenului despre care vorbim. Situația aceasta trebuie însă clarificată. Adică trebuie dezvăluit datul și nimicul din fiecare act al acestei coincidențe "fenomenale", care a făcut posibil un eveniment atât de semnificativ pentru însuși destinul umanului. Distribuirea prin împărțire a logos-ului rezolvă (într-o anumită măsură), mai întâi, o tensiune creată prin "mișcarea" sofistă, legată de problema naturii obiectului și a dependenței acestuia față de subiect. Trebuie spus că sofiștii mizau mai degrabă pe o confuzie de natură între obiect și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la măsura (măsurarea) celor ce există precum există, deoarece tocmai aceasta face posibilă întrezărirea fenomenului distribuirii prin împărțire a umanului, care acum nu mai "valorează" decât ca o conștiință cunoscătoare a celor ce există precum există. Dar în toate acestea, logos-ul însuși se distribuie prin împărțire, fiindcă va conta "forma" ca atare a acestor demersuri de gândire, fapt care va fi scos la iveală cu toată puterea de Aristotel. Însuși proiectul logicii sale se sprijină, în primul rând, pe această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se distribuie prin împărțire, fiindcă va conta "forma" ca atare a acestor demersuri de gândire, fapt care va fi scos la iveală cu toată puterea de Aristotel. Însuși proiectul logicii sale se sprijină, în primul rând, pe această formalizare a logos-ului, care, pentru direcția de cercetare din această lucrare, reprezintă actul său (al logos-ului) de distribuire prin împărțire. Vizibilă în filosofia sofiștilor, distribuirea prin împărțire a umanului coincide cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența creează evenimentul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândire, fapt care va fi scos la iveală cu toată puterea de Aristotel. Însuși proiectul logicii sale se sprijină, în primul rând, pe această formalizare a logos-ului, care, pentru direcția de cercetare din această lucrare, reprezintă actul său (al logos-ului) de distribuire prin împărțire. Vizibilă în filosofia sofiștilor, distribuirea prin împărțire a umanului coincide cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența creează evenimentul și acesta este responsabil pentru mersul istoric al "lucrurilor" în toate compartimentele discursului (și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe această formalizare a logos-ului, care, pentru direcția de cercetare din această lucrare, reprezintă actul său (al logos-ului) de distribuire prin împărțire. Vizibilă în filosofia sofiștilor, distribuirea prin împărțire a umanului coincide cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența creează evenimentul și acesta este responsabil pentru mersul istoric al "lucrurilor" în toate compartimentele discursului (și nu numai). De altminteri, discursul capătă "forme" diferite prin chiar acest eveniment. 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acest fapt, tratatele care îl alcătuiesc având drept obiect, înainte de toate, înseși formele gândirii și condițiile corectitudinii operațiilor care le vizează și ale utilizării lor în "constituirea" cunoștințelor. Date fiind relațiile dintre aceste trei forme ale gândirii, unificate prin termenul logos (ce ar avea semnificație de "formă logică", deși Aristotel îl folosește predilect cu sensul de noțiune: logos, și de judecată: logos apophantikos), dată fiind și tradiția instituită prin trecerea logos-ului în logică, noțiunea și raționamentul (silogismul, pentru Aristotel) nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
operațiilor care le vizează și ale utilizării lor în "constituirea" cunoștințelor. Date fiind relațiile dintre aceste trei forme ale gândirii, unificate prin termenul logos (ce ar avea semnificație de "formă logică", deși Aristotel îl folosește predilect cu sensul de noțiune: logos, și de judecată: logos apophantikos), dată fiind și tradiția instituită prin trecerea logos-ului în logică, noțiunea și raționamentul (silogismul, pentru Aristotel) nu pot trimite decât nominal către spațiul non-judicativului: ele sunt, desigur, altceva decât judecata, dar se află în locul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ale utilizării lor în "constituirea" cunoștințelor. Date fiind relațiile dintre aceste trei forme ale gândirii, unificate prin termenul logos (ce ar avea semnificație de "formă logică", deși Aristotel îl folosește predilect cu sensul de noțiune: logos, și de judecată: logos apophantikos), dată fiind și tradiția instituită prin trecerea logos-ului în logică, noțiunea și raționamentul (silogismul, pentru Aristotel) nu pot trimite decât nominal către spațiul non-judicativului: ele sunt, desigur, altceva decât judecata, dar se află în locul în care tocmai aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
relațiile dintre aceste trei forme ale gândirii, unificate prin termenul logos (ce ar avea semnificație de "formă logică", deși Aristotel îl folosește predilect cu sensul de noțiune: logos, și de judecată: logos apophantikos), dată fiind și tradiția instituită prin trecerea logos-ului în logică, noțiunea și raționamentul (silogismul, pentru Aristotel) nu pot trimite decât nominal către spațiul non-judicativului: ele sunt, desigur, altceva decât judecata, dar se află în locul în care tocmai aceasta impune regula proprie. Numele acestui loc judicativul este legat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
repezintă încă "regimul" de dominație în sfera discursului. Reprezintă însă noțiunea și raționamentul veritabile condiții ale une revizuiri a temeiurilor judicativului constitutiv? Sunt ele bune semne pentru calea potrivită către înțelegerea condiționărilor sub care a căzut discursul, acelea ale unui logos formal? Tocmai cele două, dar mai cu seamă felul în care "noțiunea" participă la judecată și felul în care aceasta din urmă constituie "raționamentul", reprezintă temele reducției judicative, prin care se poate ajunge la ceea-ce-este judicativul constitutiv: și el este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]