14,805 matches
-
vedea ochii adânci ai acestui copil admirând bobocelul de aur? Izbăvește-mă de ziua de azi! Fie acum mâine și o zi de sărbătoare! Să-mi pară că sunt tânăr și visător, trecând fericit pe aleile parcului. Să întâlnesc privirile luminoase ale romanticelor fete îmbrăcate în rochii albastre și salutându-mă cu zâmbetul pe buze. Fie ca lumea să fie mereu pură și fericită! Referință Bibliografică: Imagini / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1134, Anul IV, 07 februarie 2014
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
lupta cu necunoscutul, cu dușmanii și - de ce nu? - cu el însuși. Astfel, acele insinuări de fresce, emoționante dovezi ale zbaterii prometeice a omului primordial (mitul prometeic este cu siguranță cel mai reprezentativ mit al civilizației umane!), se constituie în repere luminoase pe traseul pieptiș al istoriei omului și artei sale. 2. Imită arta realitatea? Fără-ndoială, natura rămâne inepuizabilul izvor din care se alimentează arta. Din acest motiv, „întreținerea” ei impune o totală înrobire în fața realității? Firește că nu, deși o
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
cu panorama diversificată a vieții, ce lesne ne pricinuiește aleanul și nemulțumirea, decât cu sensurile ilustrate de artist, după ce acesta, el însuși un scârbit de minciunile și ipocriziile semenilor, a degajat respectivele sensuri de zgura vieții, transformându-le în făclii luminoase ale scopului uman. Creând o operă ce se ridică deasupra acestor aparențe, se cere o convertire a obișnuințelor publicului consumator de artă, altfel spus se cere ca acesta să meargă împreună cu artistul înspre esență. Evident, pentru un asemenea demers este
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
și profundă instruire. Dar nu cumva pentru receptarea laturii estetice nu avem nevoie de o pregătire specială? Căci după spusele lui Kant, frumosul este ceea ce-ți place fără conceptualizare... Ceea ce vrea să spună că frumosul fără farafastâcuri (o zi luminoasă, un colț de natură, un chip frumos) impresionează toți oamenii, desigur, cu intensități diferite, și că în fața veritabilului frumos vibrează atât sufletul exegetului, cât și cel al neinițiatului sau neinstruitului. S-ar părea că așa stau lucrurile, dacă nu s-
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
mare destin, prin verbul „a fi”; a fi ființă de lumină, când ști și vezi soarele din pieptul tău numit suflet, ca parte din Sufletul Lui Dumnezeu Soarele uriaș, care împrăștie lumina din lumină, apoi adună razele din corpul nostru luminos. De aceea, razele corpului nostru luminos cresc și descresc din fereastră în fereastră între două inimi, odată cu „spațiul curbat” care stă între noi și un alt corp luminos, cum e Luna sau Soarele sau o altă ființă luminoasă. Dar de ce
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
a fi ființă de lumină, când ști și vezi soarele din pieptul tău numit suflet, ca parte din Sufletul Lui Dumnezeu Soarele uriaș, care împrăștie lumina din lumină, apoi adună razele din corpul nostru luminos. De aceea, razele corpului nostru luminos cresc și descresc din fereastră în fereastră între două inimi, odată cu „spațiul curbat” care stă între noi și un alt corp luminos, cum e Luna sau Soarele sau o altă ființă luminoasă. Dar de ce cresc și descresc razele corpului nostru
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
uriaș, care împrăștie lumina din lumină, apoi adună razele din corpul nostru luminos. De aceea, razele corpului nostru luminos cresc și descresc din fereastră în fereastră între două inimi, odată cu „spațiul curbat” care stă între noi și un alt corp luminos, cum e Luna sau Soarele sau o altă ființă luminoasă. Dar de ce cresc și descresc razele corpului nostru luminos, numai Dumnezeu și Maica Domnului știe, noi nu știm! Românii și-au primit moarte cu o demnitate cerească de lungul istoriei
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
corpul nostru luminos. De aceea, razele corpului nostru luminos cresc și descresc din fereastră în fereastră între două inimi, odată cu „spațiul curbat” care stă între noi și un alt corp luminos, cum e Luna sau Soarele sau o altă ființă luminoasă. Dar de ce cresc și descresc razele corpului nostru luminos, numai Dumnezeu și Maica Domnului știe, noi nu știm! Românii și-au primit moarte cu o demnitate cerească de lungul istoriei milenare în revoluții și războaie. Însă au murit neîmpăcați sufletește
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
cresc și descresc din fereastră în fereastră între două inimi, odată cu „spațiul curbat” care stă între noi și un alt corp luminos, cum e Luna sau Soarele sau o altă ființă luminoasă. Dar de ce cresc și descresc razele corpului nostru luminos, numai Dumnezeu și Maica Domnului știe, noi nu știm! Românii și-au primit moarte cu o demnitate cerească de lungul istoriei milenare în revoluții și războaie. Însă au murit neîmpăcați sufletește, pentru ca nu și-au găsit încă locul în istoria
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
arzătoare cu opt raze”. Mai mult, spuneam că pentru stabilirea echilibrului dintre forțele infernale și cele cerești, noi, pământenii, suntem permanent impregnați de Dumnezeu din spațiul Cosmic cu un cântec de aprigă Slavă, cântat aici jos, în Bisericile și Catedralele Luminoase cu 62 de Octave, iar acolo, Sus, în Cerul Cristalin, cu un alt cântec divin, cântat „din alăute și din chimvale”, cu 64 de Octave. Astfel, încât noi nu suntem altceva decât „niște note muzicale în imensitatea variațiunilor de ritmuri
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
dar au fost descoperiți în urma unui denunț și arestați de către soldați. Maximianus se întorsese în Nicomidia unde își avea reședința și a dat poruncă să fie aduși la judecata lui Marian. Văzându-i cu fețe senine, cu priviri smerite și luminoase, îndurând fără să crâcnească toate schingiuirile la care erau supuși și neînțelegând care este resortul interior care le dă atâta tărie, i-a întrebat din curiozitate pentru ce suferă ei toate acestea. Și răspunsul lor l-a deconcertat aflând că
SFINŢII MUCENICI ADRIAN ŞI NATALIA de ION UNTARU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364965_a_366294]
-
să se poziționeze excentric în raport cu traiectoria meandrată a destinului României, iată ipostaza sui-generis de regină fără de țară, care a urmărit-o întreaga viață, dar care, în același timp, nu i-a știrbit cu absolut nimic Anei de Bourbon-Parma din aspectul luminos al demnității sale unanim recunoscute. Dimpotrivă, am putea spune, refuzul constant al istoriei ca aceasta să rămână permanent în rolul atât de controversat acum de monarh neîncoronat oficial vreodată a constituit, practic, cel mai favorabil mijloc pentru ea de a
ANA DE BOURBON-PARMA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366293_a_367622]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > DANIEL MARIAN DESPRE IOANA LĂPUȘNEANU Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Grațioasă în cuvinte. Luminoasă în umbra iubirii Implicare adâncă în universalitate cu prețul trecerii prin situații-cheie acestea amintind de faptul că există limite dar absolut toate putând fi trecute chiar dacă simetriile se developează într-un anume ceva fantastic pentru trup și desigur pentru suflet
DANIEL MARIAN DESPRE IOANA LĂPUȘNEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366298_a_367627]
-
editurii Betta, drept care îi dă și un subtitlu:”bettaisme”. Clubul Calderon care face parte dintr-o serie de lăcașe de cultură aparținând Primăriei Sectorului 2, este denumit de scriitor ca fiind “un castel fermecat, cu porți larg deschise spre orizonturi luminoase, ... Citește mai mult Volumul cu un titlu simplu și direct, “Insomnii”, al scriitorului Nică D. Lupu, este un volum de povestiri. Cartea domniei sale m-a frapat prin faptul că în toate prozele sunt redate evenimente reale pe care le-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
editurii Betta, drept care îi dă și un subtitlu:”bettaisme”. Clubul Calderon care face parte dintr-o serie de lăcașe de cultură aparținând Primăriei Sectorului 2, este denumit de scriitor ca fiind “un castel fermecat, cu porți larg deschise spre orizonturi luminoase, ... XII. VARA - TIMPUL FRUCTELOR ȘI VREMEA AMINTIRILOR, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016. Începutul de iunie este înmiresmat de florile de tei și de trandafiri mirositori, florile mele speciale. Ca niciodată, în vara aceasta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
împătimit al formulelor tradiționale. Oprindu-mă la elegie, care se potrivește stărilor de bucurie tristă ale creatorului liric, retrăind minuni ale vieții sau dorințe eșuate, nu fac decât să limitez larga cuprindere a marii poezii din totdeauna.Și ca exemplu luminos, mă gândesc iarăși cu admirație la elegiacile minuni ale poeziei eminesciene, exemplu și datorie de urmat pentru cei ce bat la porțile cuvântului scris. Autoarea cărții de față, scriitoarea Vasilica Ilie, confirmă cele scrise mai sus în ideia de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
împătimit al formulelor tradiționale.Oprindu-mă la elegie, care se potrivește stărilor de bucurie tristă ale creatorului liric, retrăind minuni ale vieții sau dorințe eșuate, nu fac decât să limitez larga cuprindere a marii poezii din totdeauna.Și ca exemplu luminos, mă gândesc iarăși cu admirație la elegiacile minuni ale poeziei eminesciene, exemplu și datorie de urmat pentru cei ce bat la porțile cuvântului scris.Autoarea cărții de față, scriitoarea Vasilica Ilie, confirmă cele scrise mai sus în ideia de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
de soare atrasă. Spre Calea Lactee în zbor, calea cea albă, lăptoasă, las în urmă luna rotundă, să uit de lumina-i sticloasă. Iar din ochii adânci, luceferi străvezii ce în ceață, se preling ușor lacrimi translucide de viață. Stelele, frunze luminoase în copacul suprem, atârnate haotic, ne ghidează destinul etern... Și dacă nici în vise nu mai am aripi largi să zbor. Să mă înalt spre cerul albastru plutind foarte ușor. Atunci doar gândul mi-l trimit, seară până la nor. Să
ZBOR ÎNALT de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366378_a_367707]
-
există nici un monument închinat lui, nicidecum o casă memorial cum ar fi meritat) - Hurmuzăcheștii, subiect ce a constituit titlul tezei de doctorat a renumitului cercetător cernăuțean Ilie Luceac, citat de autorul acestui volum ca sursă. Ion (Iancu Onu) prezintă figura luminoasă dar aproape necunoscută, a unui pedagog și autor de cărți din satul Bădeni (Abecedar, 1935), fost elev al învățătorului Mihai Busuioc de la Școala din Bădeni (chiar dascălul și personajul din povestirea ,,Domnu Trabdafir” de Mihail Sadoveanu), cu studii la Geneva
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
simți năluci dansând dansul mâinilor căutate, îndreptate spre noi, dinspre noi, norii ar îmbrăca cerul, soarele nu s-ar mai oglindi în mare, dacă n-aș mai vedea pânza-nflorită a visului, zâmbetul tău, aievea. PUNTEA ACEEA aproape de podul străin luminos la bază cu scâncete deunăzi simțeam cum mijise o punte din dureri și doruri nespuse din veniri și plecări din puful amintirilor și parfumul florilor de azi. brazii-și lăsau pânza lichenilor până-n pământ aroma rășinilor amețea firea-n rotocoale
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
-n suflet mi-este frig. Am ocolit pământul Și-acum se face seară Și n-am găsit în lume O cruce mai ușoară. Am așteptat ca norii Să treacă peste casă Și m-am rugat să vină O zi mai luminoasă. Și au venit pe lume Și zile mai senine Dar cum poți să te bucuri Străin în lumi străine? Mi-am risipit talanții Și n-am ales nimic Și-am pribegit prin lume Străin și venetic. Și am slujit la
BALADA FIULUI RẰTẰCITOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366475_a_367804]
-
sinea ei i-a dat dreptate”. Cu apa șiroind s-a ridicat din cadă, prosopul lung acoperea trupul femeii. Cu o cârpă uscată a șters oglinda aburită, de dincolo de geam a apărut chipul unei femei frumoase, cu ochii mari și luminoși. Sânii plini, cu sfârcurile întărite și-au făcut apariția după îndepărtarea prosopului. Olga i-a privit cu drag, era mândră de corpul ei, pentru o clipă și-a amintit aventura trăită cu Eugen. Îl vedea, cum îi mângâia, cum îi
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
dezamăgitoare: N-are timpul, timpul n-are / nici iubire nici picioare / și nici ochi pentr-o secundă, / că-i secund și-n nori s-afundă. / Și tot trece ostășește / și pe noi ne nimerește. Tu secunda cea frumoasă, / viață vie, luminoasă, / eu secundul, / timp uscat / ce-a trecut și s-a secat. // N-are timpul, / timpul nare / vise, doruri călătoare / Și nici ochi / ca să pătrundă-n / frumusețe /de secundă, / stă în colțul de iatac / și tot bate / tic și tac / și
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
Stihuri > Tonalitati > ALERG PE PAJIȘTEA ALBASTRĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 946 din 03 august 2013 Toate Articolele Autorului ALERG PE PAJIȘTEA ALBASTRĂ Am căutat pe cer o stea, Aruncându-i nocturne priviri, Ca drept răspuns îmi trimitea, Luminoase, blândele-i sclipiri. Voiam să plutesc pe Cerul senin, Vâslind cu gândul printre raze, Zburam cu pieptul de iubire plin, Căutând-mi astrale ipostaze. Oricât am încercat să merg, Pe imensa Pajiște Albastră, Înaintez încet, nu mai alerg, Visând la
ALERG PE PAJIŞTEA ALBASTRĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366526_a_367855]
-
o măsuță la intrare... O organizare nemțească, nu cum credeam eu că sunt cele de origine latină. Prezența la Radio Vatican, la emisiunea în limba română, datorată părintelui Lucaci, născut în satul lui Alecsandri, pentru mine a fost cel mai luminos moment. Numai procesarea emoțiilor încercate de la poarta acestei magnifice instituții și până la înregistrarea efectivă, s-ar putea descrie într-o întindere pe multe pagini. Am fost fericită! M-am simțit rușinată față de Dumnezeu pentru că avusesem îndrăzneala să fiu o vreme
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]