2,874 matches
-
fire. Câțiva clienți de-ai mei americani mi-au spus că v-ați Încăierat azi-dimineață. — Ce clienți? — E confidențial, dar Sinatra zicea că... interveni Alfred Adler. — Gura, Alfie! spuse scurt Freud. Uite cum stau lucrurile, Împărate: yankeii adoră să stea lungiți pe canapelele noastre și să plătească pentru a-și turui povestioarele, care, fie vorba-ntre noi, sunt adeseori extrem de caraghioase. — De pildă, Nixon visează noapte de noapte că-l ascultă o ureche imensă, iar... interveni din nou Adler, Însă șutul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi aplecat rapid să le culeagă zăceau pe caldarâm, nepăsători la micile avuții care le treceau pe sub nasuri. În zonă se aflau, e drept, și oameni care Încă ar fi putut Întinde o mână Întru sporirea averii - de pildă, bătrânica lungită sub Škoda galbenă, care chiar avea brațul drept ridicat, dar nu În Încercarea de-a se pricopsi, ci pentru a implora Îndurarea automobilului, lucru inutil, Întrucât acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
el, izbind cu osul În masă. — Sună bine, a admis rabinul. Legat, argumentat, solid. Are zvâc. Poate fi o religie OK. — Așa scurt? a Întrebat imamul. N-ar trebui să mai băgăm niște revelații, ceva? Măcar o halucinație. — Dacă ne lungim, n-o să mai fie pliant, ci carte. O să-ngreuneze bagajul misionarilor și-o să fie mai greu de Împărțit la semafor. În plus, cine mai deschide o carte În ziua de azi? și-a manifestat reținerea Padre C. — Bun, dar trebuie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jos ajungeai un om diferit, cu alte amintiri. Așa era și Anette, o enigmă suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod aproape insesizabil. Spre noapte, când zgomotele celor pe deplin mișcători se stingeau pe culoare, oftaturile statuilor lungite În paturi Încălțau ciorapi de lână și plecau la plimbare prin salon. Minusculul șuierat al lui Jimbo sufla precum crivățul, iar curentul transforma sipetele pline cu giuvaieruri din sinusurile sale În cutii de rezonanță. Anette plângea În interior, din ochii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o inegalabilă prospețime, locuri unde, În ciuda rătăcirilor de moment, nu puteai pierde busola, azimutul fiindu-ți În mod miraculos revelat de la sine. Ne aflam Însă În Recycle Bin, iar În astfel de zone secundele curg altfel. În general, clipele stăteau lungite pe paturi, pălăvrăgind și formând astfel minute. Minutele Își găseau și ele câte-un subiect de dezbătut și uite-așa, până să-și dea seama ce și cum, se forma o oră. Aceasta se mai zgâia pe pereți, Încercând să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Strănepoții lui Scott și Amundsen sosesc cu CFR-ul. Din cauza unei Întârzieri de patru zile a personalului de 14.36, pe ultima parte a rutei Oslo-Satu Mare-Bacău, cel de-al doilea pierde Întrecerea. Înghesuială veșnică În holul blocului. Noaptea se lungește și se lărgește considerabil, temperatura coboară sensibil. Costurile la lumină, Încălzire și Întreținere cresc amețitor. Cum domnul Pandele este angajat ca paznic de noapte, viața lui e dată peste cap. Își prezintă demisia. Fenomene paranormale. Superbe aurore boreale reflectate pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
subiectul următoarei Sale cărți. Parcă era ceva interesant. — Am găsit un măăăr, am găsit un măăăr, s-a auzit vocea Verei de undeva din spate. — Mănâncă-l tu, iubito, mie mi-a cam pierit pofta, i-am răspuns. M-am lungit pe iarbă, căutând În norișorul de forma unei calești, În care soarele tocmai intra, răspunsul la o Întrebare. Oare eu și Kuznețov nu puteam să ștergem totul cu buretele și s-o luăm de la capăt? Apoi mi-am aprins o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
silită să se răzbune. ...Am încercat să parcurg de-a îndăratelea drumul pe care animalul l-a bătătorit spre om. Vreau să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca niște gînjuri strîmbe, de sub poalele sumanului ieșeau două picioare cufundate pînă la gleznă în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul lungea gîtul și sălta crîsnicul.. Îi spiona sînul care apărea treptat din apă. Deodată plasa se zgudui. Într-o clipită chipul domnișoarei Cornelia fu animat de o emoție adîncă. Cum la dînsa orice mișcare sufletească era evidentă, ațîțarea fu lesne observată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scormonesc cu premeditare acolo înăuntru și limba face același lucru. Ca tehnică nu‑i nemaipomenit, dar e năvalnic și se potrivește unui bărbat. Anna apucă, pipăie, mângâie, se folosește de dinți și de unghii. Acestea din urmă nu sunt prea lungi - trebuie să fie tăiate scurt pentru pian - ceea ce e un minus. În schimb, dublează viteza. Durerea pe care n‑o provoci se compensează, astfel, prin viteză. Trebuie să doară, fiindcă o perversiune e totdeauna binevenită și nu‑i la îndemâna oricui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
meu și au închis mulțumiți ușa. Sau a fost tot el, să mai arunce o privire între două sorbituri.“ Simți, poate, atunci, o mână moale pe umăr ? Tresări, șarpele luneca pe umăr. Îl simți și pe spate, umed și rece, lungindu-se. Așadar, nu se terminase, abia începea ! Mâna îi apăsa ușor umărul. Reîncepea totul... de acolo de unde se temuse mai mult ? Rezista oricât, nenorocitul ăla fără vlagă ! A mai prins putere și poftă, a mai golit o sticlă. Reîncepe de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele. Iarăși copil, pierdut prin lungi curți interioare, năpădite de buruieni ursuze. Rătăcesc printr-un nesfârșit tunel sticlos, pustiul căruia îi dăruiesc, înfricoșat, spaimele și așteptarea. Oasele se lungesc, palide baghete muzicale. Legănare confuză. Mă gândesc la Simonetta Vespucci, la trecutul fastuos, la Sia, la trecutul apropiat și tulbure, din care s-a născut monstrul prezent, al complicităților și disperării. Sunt iarăși copilul solitar, amuțit, sub mascarada celor vârstnici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urâți de-a binelea. Ortansa i-ar filma cu încetinitorul înaintea și la sfârșitul programului de lucru, după opt ore împărtășite, cot la cot, unii lângă alții : în același malaxor ruginit. Capul roz rotund și anacronic al lui Mișu Varlam, lungindu-se în politețuri din alte vremi. Scăfârlia îngustă și gălbicioasă a lui Caropol. Subțiatul surâs al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu, n-ar dori încă să-i revadă pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în care înghețaseră toți se fisurează. Vera sparge din nou firescul, scaunul ei se rotește, dintr- odată, smucit : întoarce spatele soțului chiar în clipa când el începea să facă parte din grup ! În bătaia luminii din fereastră, chipul ei se lungește. Batjocura sau doar o schimonosire dureroasă îi dislocă trăsăturile. Tensiu nea întinde fiecare fibră, ascuțind unghiurile, încrucișându-le ; hașură de riduri, rânjet. Beatitudine solitară, de parcă ar fi atins marginea lumii, a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se topește. Umezeala pătrunde până la ciorapi, în vârful pantofului, la degete, pe toată talpa. — Șeful spunea că ai solicitat un concediu mai lung și te-a refuzat. Nu te-ai arătat afectat. I s-a părut suspect. Lângă cinema, se lungește coada de salariați, nerăbdători să intre în încăperea încălzită. — Am auzit că ai pleca pe-un șantier. Ar fi copilăresc... La noi te-ai simțit bine, lucrările sunt interesante. Ultimul proiect pe care l-ai avut era deosebit. Cred că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
le lăsa apoi să se usuce la soare. Le măsura pe fiecare În parte, străduindu-se să le facă pe toate la fel. Am vorbit cu el despre vreme. Zicea că-l dor din ce În ce mai tare oasele de când Începuseră să se lungească iernile. L-am rugat apoi să-mi arate cum făcea lespezile alea, iar el m-a pus să stau sub un copac, la umbră, și să fiu numai ochi, căci nu era greu de priceput. - Seamănă cu vorbele tale, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
soră al Psarei. El e ucigașul de care v-am spus dintotdeauna, și pentru el v-au ales sorții când am fugit din calea Gerului. Știți ce aveți de făcut, așa că nu ne faceți neamul de râs. Prăpădiților li se lungiră fețele, cât erau ei de vânjoși. Oftând, se uitară o vreme unii la alții, apoi Își strigară femeile și rămaseră alături de noi, cu lucruri cu tot, privind cu jind la ai lor cum plecau spre Miazănoapte. Iar noi pornirăm mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răsucite de vânt. Îi auzeam pe vânătorii cei vânjoși cum Îi luau În râs pe mărunțeii cu care venisem din pădure, dar oamenii lui N’jamo erau dârji și nu rămâneau În urmă, oricât de iute am fi mers. Dacă lungeam pasul, Începeau să țopăie precum țâncii, oameni și femei deopotrivă, făcându-ne pe toți să râdem dar, după o vreme, când ne ajungea oboseala, era rândul lor să ne ia În râs, căci puteau să meargă zile În șir, țopăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
De pildă, văzuserăm cu toții că pe pământurile Dogonului și În pădurea lui N’jamo, În loc ca ziua să se scurteze odată cu apropierea iernii, ea rămânea la fel de lungă ca noaptea. Ce fel de pământuri erau astea? Ce făcea soarele de Își lungea călătoria pe cer? De ce se răcise vremea din nou după ce, zile de-a rândul, ni se păruse că ne apropiem tot mai mult de soare? Și pe urmă, ce fel de stele erau astea pe care le vedeam aici, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se scufundau sub apă, și nici urși nu erau pentru că aveau blana prea scurtă. Trecură multe zile așa și, după un timp, mai-mai că uitasem de ce mă trimisese Moru În călătorie. Era tot mai frig, dar zilele Începuseră să se lungească din ce În ce, lucru care Îi uluia pe mai toți. Ghețarul nostru creștea din ce În ce și, nu trecea nici un nou răsărit fără ca Nunatuk să nu-mi arate unde se mai puseseră maluri de jur Împrejurul Gemenilor. Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
parcă aș zice că sunt pământuri, căci Într-acolo am văzut nori mărunți adunați În pâlcuri. Cât despre puntea de gheață, ea se Întinde la nesfârșit către Apus. Ne-am continuat drumul de-a lungul punții de gheață. Nopțile se lungeau din ce În ce dar, cu toate astea, Gerul se Înmuia. Norul acela rău și Înghețat părea Încă să ne pândească de departe, dindărătul nostru. Pe măsură ce mergeam, zăream cum pământul pe care Îl lăsasem În urmă, se Întindea spre Miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
este acolo, dar se pare că a avut noroc deoarece zilele au trecut una după alta și el a rămas tot la locul său, în mijlocul pânzei sale, parcă din ce în ce mai sfrijit și din ce în ce mai trist. Doar picioarele parcă i s-au mai lungit. Oare ce gânduri de mai bine îl țin țintuit acolo și mai ales, tare aș vrea să știu ce speranțe îl mai țin în viață fiindcă în afară de aer, nu are nimic de mâncat. De ce am scris despre el? Tocmai pentru că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Leo, aceasta își acuza ginerele de incapacitate de a se bucura de momentele plictisitoare ale vieții. Ceea ce era un păcat în sine, pentru că urâtul și lehamitea au darul de face ca viața să ni se pară teribil de anostă, ceea ce lungește timpul. Un om care va alege existența cea mai plictisitoare și mai conformistă, acela va trăi mult mai mult decât unul care caută cai verzi pe pereți. Probabil că doctorul Iolescu le dăduse tuturor celor care l-au cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]