6,186 matches
-
cenaclului „Cetatea lui Bucur” care, lună de lună, se ... Citește mai mult Culorile cuvântuluiCă omului i-au fost lăsate doar cinci simțuri, trebuiesă fi fost o inocentă licență poetică a Celui care, dintr-oinfinită generozitate, i-a dat deopotrivă fragilei făpturide lut însuflețit și Cuvântul - măsură de Adevăr șiIubire.Că din cuvânt omul va fi ales când minciuna, cândne-iubirea, păcatul lui trebuie să fi fost o altă inocentălicență poetică, atunci când din prea plin de iubire va fiprins să-și cânte umbrele și
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
mentalul cetățeanului care o populează sau altfel spus, fotografia noastră de grup și a orașului năruit sub greutatea apucăturilor noastre ... Prima versiune de titlu pentru volumul Clonapolis a fost "Autoportret de grup", apoi am acceptat că suntem doar clone ale lutului însuflețit cândva, inși care în vreme, au uitat decalogul. Eu încă mai cred că cel care scrie trebuie să nu uite că este și cetățean. Asta fără a "maneliza" actul de crație sau a-l subordona rigorilor comerciale ori politice
CLONAPOLIS de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381064_a_382393]
-
tracul regat nord-dunărean până departe se-ntindea: în Europa până-n centru, în Est pe inzi vecini i-avea. Dar oricât le venea de greu în depărtări pe căi hâite, acasă tracii reveneau la pieptul gliei îndrăgite. Aicea doar simțeau că lutul e una cu ființa lor, mental fiind de el nutriți pentru prezent și viitor. Dovadă culmile culturii la Tărtăria sau Boian, încât acest ținut e axa întregului spirit uman... Orice cultură-nvederează etape-n viețuire clare: Matură-i după tinerețe
BALADA DORULUI DE DUCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381046_a_382375]
-
uitat că ani de-a rândul, Stau în față, nu la rând. Sunt un fel de stârpituri, Cei ce pupă-n dos corupt, Fără jenă, în continuu Se agită, dau din plisc! Toate fețele de pernă, Indivizi cu chip de lut, Papagalii și gușații Își fac zestre neîntrerupt. Znobi, hiene, injectații Prăvălesc fără rușine, Jecmănesc cu toți în haită, Țara este în ruină. Inși bezmetici, Cioflingari, ei lingăii, toată pleava Au o singură pornire, Să rămânem goi, tăcuți cu toții. Fie iarnă
STÂLPII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381073_a_382402]
-
Mi-ai repartizat. Îți mulțumesc Mărite Doamne, Și sper ca să mă fi iertat! Ce-a mai rămas e supliment, La anii mulți ce sunt trecuți. Nimic nu îți mai cer urgent, Decât copiii să-mi ajuți. Simt frunze galbene de lut Sub tălpile prea mult umblate Mai vreau să pot să mai ascult, “Concert de toamnă” până-n noapte. Citește mai mult Nu sunt decât biet muritor. Sosește toamna peste mine!Acum și rimele mă dor... Nu știu de-mi va fi
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
FIR DE FLOARE RARĂ Autor: Miron Ioan Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fetiță dragă, fir de floare rară Trecut-au ani de când ai răsărit În prag de toamnă, la sfârșit de vară Din lutul meu cu dragoste sfințit. Te-am îngrijit cu lacrima de rouă Și te-am crescut în dragoste, frumos Rugându-mă în nopți cu lună nouă Să-ți fie drumul vieții luminos. În ochii-ți dragi am presărat iubire Sclipiri de
FETIŢĂ MEA DRAGĂ, FIR DE FLOARE RARĂ de MIRON IOAN în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381109_a_382438]
-
lacrimi în ochi, intră în poveste, după care pier. parcă le văd ochii tragici și smeriți, ochii lor lunatici, din ce veac ne vin, să ne amintească din lumina lor, adunând amurguri pline de venin. peregrini prin viață, țăranii de lut au îngropat doina în comori de vise, satul de-altădată a murit de tot, drumurile lui sunt de-acum închise. vineri, 15 aprilie 2016 Referință Bibliografică: satul de-altădată / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul
SATUL DE-ALTĂDATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381093_a_382422]
-
fost pe hellespontice ținuturi/ eu, poate, Daphnis, tu suava Chloe,/ sau Hero tu, eu Leandru, smulși în voie/ de ale mării dorice săruturi...// Dar ce ne pasă țărmul încotro e,/ când nu avem sfârșituri și începuturi?/ Ca timpul curgem dincolo de luturi...// Tu, veșnic harfă, pururea eu strună,/ eu treaptă, tu covor ce-o veșmântează,/ tu, floare neculeasă de furtună,/ iar eu tulpina ta precum o rază,/ tu ramura, eu pasărea din lună,/ tu clar izvor, eu gura ce-nsetează.” (Radu Gyr, Cuplu-Anotimpul
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
cameră trăiește-ntr-o inimă, Tablourile-mi spun că e loc sfânt. E viața scrisă în surdină Pe fiecare obiect de cer arzând. E lumea astăzi mai voioasă Și-n fiecare centimetru de pământ Trăiește-o lume surâzândă În taina lutului arzând. Prieteni sunt lumini de diamante Și stelele îmi năvălesc șuvoi În mintea mea de nori întunecată Și-n gândurile răsărite în fiori. Elena TRIFAN ... Citește mai mult LUMINĂ ARZÂNDĂO cameră trăiește-ntr-o inimă,Tablourile-mi spun că e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381033_a_382362]
-
Citește mai mult LUMINĂ ARZÂNDĂO cameră trăiește-ntr-o inimă,Tablourile-mi spun că e loc sfânt.E viața scrisă în surdinăPe fiecare obiect de cer arzând.E lumea astăzi mai voioasăși-n fiecare centimetru de pământTrăiește-o lume surâzândăîn taina lutului arzând.Prieteni sunt lumini de diamanteși stelele îmi năvălesc șuvoiîn mintea mea de nori întunecatăși-n gândurile răsărite în fiori.Elena TRIFAN... XXXIII. GEORGETA POPESCU: LANSAREA CĂRȚII ȘI VERNISAJUL EXPOZIȚIEI „OPREȘTE-TE!”, de Elena Trifan , publicat în Ediția nr. 1963 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381033_a_382362]
-
printre lemnele umede cum au stat sub streașina casei. Se făcuse liniște, o liniște fără margini ne țintuii privirea pe chipul bărbatului de lângă geam care se afunda tot mai mult în necunoscut. În ciuda frigului din casă, deși din oala de lut de pe sobă ieșeau anemic câțiva aburi, simțeam cu prin vene îmi curgea toată căldura din lume.Și parcă mă temeam de liniște. Poate din cauza fricii sau poate a remușcărilor. Eram doar un adolescent naiv și nici nu știu dacă scuzele
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
poate! Tu nu vei putea! Ți-a cerut atât de puțin: inima ta. Egoistule, ar fi stat în umbra ta o veșnicie, dacă ai fi știut să o prețuiești, însă tu, Adam cel puternic, Adam cel plămădit de Dumnezeu din lutul etern, ai alungat-o. Dezamăgirea și durerea au făcut-o puternică. Puterea a transformat-o în piatră. Piatră s-a făcut trupul ei. Te întrebi tu, Adam, de ce ai în brațe o statuie atât de frumoasă și rece precum o
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
își completa venitul cu cerșeli din poartă-n poartă, Într-o zi de joi spre vineri neavând ce să mai fure, A luat din cui securea și-a plecat înspre pădure. Era început de iarnă, frig și soba lui de lut, Nu văzuse încă focul, deci, țiganul abătut, S-a decis să fure vreascuri în pădurea de pe deal. Avea el un loc anume, unul foarte special, Plin de crengi uscate bine ce mai cad de la copac. Când, în față îi apare
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
își completa venitul cu cerșeli din poartă-n poartă,Într-o zi de joi spre vineri neavând ce să mai fure,A luat din cui securea și-a plecat înspre pădure.Era început de iarnă, frig și soba lui de lut,Nu văzuse încă focul, deci, țiganul abătut,S-a decis să fure vreascuri în pădurea de pe deal.Avea el un loc anume, unul foarte special,Plin de crengi uscate bine ce mai cad de la copac.Când, în față îi apare
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
din decor când prin ultimul ceas am uitat să pășim De găsit uiți că ești o paloare de Om prins de zbor între lumi ca un ultim avânt Ce repézi semn de nori către zare zorind Ca un înger din lut ce răsare curând... Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet Referință Bibliografică: Poemul hieratic LXI -Semn de ape / David Sofianis : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul VI, 13 martie 2016. Drepturi
POEMUL HIERATIC LXI -SEMN DE APE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381229_a_382558]
-
treacă pe la tine umbra din care întunericul și-a construit adăpost își caută înlocuitor nu există un AZI din care să crească alte umbre există doar oameni și un Dumnezeu care din propria lor suferință și-au modelat chipul pe lut Referință Bibliografică: există doar oameni și un singur Dumnezeu / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2324, Anul VII, 12 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
EXISTĂ DOAR OAMENI ŞI UN SINGUR DUMNEZEU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381214_a_382543]
-
tată ce robește ogorul din sine cu dălți ce e omul de strigă ce e ființa de cheamă atâtea năluce priviri în adâncul de mut sanctuară ți-e setea de-a hrăni fila albă nescrisa durere din palma pornită de lut așează cuvinte în sine pe rafturi din arșita zării porunca lipește-o de filele ființei de sus cu țurțuri de frunze atinge-o de pleo.apele mării și zburdă prin taine cu aripi din somnul nespus... Foto tehnica - Art Colaj
POEM HIERATIC LVI-CĂMARA DE VEGHE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381231_a_382560]
-
hohote de m.armură caldă distilata pe tavanul dor.inței asemenea frunții de nori descoperim din nou astăzi sau ieri către mâine omul contemplat ca o carte vie în biblioteca universală a devenirii postume ... filele ciorne zilele vorbe ... volume de lut modelat în penultimă zi întărit neînfrânt pe rafturi de sticlă din cremene blândă Gând insuflat cu Căldură măiastra ce scânteie spirit și atârnă de Logosul Sfânt Axisul mundi din centrul ființei cuvânt pe cuvânt laolalt' se adună treptat ... con.centrat
POEM HIERATIC XXXIV-OMMO LIBRIS de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381234_a_382563]
-
doar oameni fără Patrie, ci și fără mamă. Mai mult decât orfani. * Pe parcursul vieții, omul are o sumedenie de motive să se supere. Între ele însă nu se află niciodată Patria. * Țara e mai puțin decât Patria. E trupul Patriei: lutul, piatra, apa. * Inima Patriei e Limba oamenilor ei. Implicit, Omul e cel care dă viață Patriei, e pulsul Patriei. * Oamenii nu sunt ai Patriei decât în măsura în care aceștia și-o asumă, o înțeleg ca atare. Cei care nu-și asumă Patria
PATRIA, ÎN ZECE REPREZENTĂRI PERSONALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381274_a_382603]
-
doarme nucul, pe perne de mușchi și întomnare pline. Din pletele-i cernind a primăvară, dezleag-un pițigoi poveste-n lună, făcându-și din mesteacăn o vioară, și dintr-un fir de vânt arcuș pe-o strună. Furnici ursuze strâng pe lut ofrande, de bici de greier mângâiate-n spate, din cochilii de scoici își face vântu-nade, strângând la piept natura ce izvorăște-n șoapte! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ODĂ PRIMĂVERII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul
ODĂ PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381332_a_382661]
-
confunde, să se-ascundă de-a ta rază care-i fuse călăuză, dar acum nu mai contează pentru ea că-ți dă putere, ea o face pentru-o lume cum a mării răzvrătire o-mbulzește-n albe spume tu, în lutul tău de carne, tu, muri-vei și-n cenușă transforma-vei rezervații ca un vis fără de tușă pe care, altfel, s-ar cânta cu-n deget fără lanț cu senin și împăcare, neprimind în schimb vreun sfanț desfira-vor ploaia
REZERVAȚIA DE VISĂTOARE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381358_a_382687]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUNT EU Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt o mână de lut pierdută-n lumină O nălucă de gânduri și de toane plină, Poți sa culegi din mine doar ce îți ofer Mi-am aninat sufletul de un colț de cer. Ador florile că sunt stelele iubirii Sărutul lor cutremură adâncul nemuririi
SUNT EU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381346_a_382675]
-
laud pe Mântuitor, că a avut curajul să închid ochii. Apoi numai El îmi veghează curajul acesta mărginit, cu capul în jos, tantric sărut al suferințelor mele, un Y ce atârnă pe tavanul de dincolo de cer, iar fluierele (picioarelor), ca lutul de grele, mă vor părăsi. Voi îngenunchia, frântă de atâta mers, prin cer, și degetele mâinilor vor vorbi între ele, ca visul să nu mă trezească niciodată din somn. Lilia Manole Referință Bibliografică: ȘI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE
ŞI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381378_a_382707]
-
fibrele din oameni, Cuvantul, care biruie dușmanii, Averea lor de spirit, preoțeasca, Si bunătatea, cunună strămoșeasca. M-or chinui, poate, păreri de rău, Că am plecat, demult, din satul meu, Si vatra a secat, de apele bătrâne, În amintiri de lut, pășim pe cai străine. Iar anotimpurile toate ne întreabă, Cum poate fi un om-un fir de iarbă, De nu are norocul, dalb și plămădit, Să-și crească pâinea, să fie împlinit?.. Și baștina devine un simplu drum, De unde am
RIDICĂ-TE, ŞI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381377_a_382706]
-
FETIȚA MEA DRAGĂ, FIR DE FLOARE RARĂ, de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016. Fetiță dragă, fir de floare rară Trecut-au ani de când ai răsărit În prag de toamnă, la sfârșit de vară Din lutul meu cu dragoste sfințit. Te-am îngrijit cu lacrima de roua Și te-am crescut în dragoste, frumos Rugându-mă în nopți cu luna nouă Să-ți fie drumul vieții luminos. În ochii-ți dragi am presărat iubire Sclipiri de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]